Tag Archives: spatiu

Avertisment: această postare conține chestii plictisitoare

Avertismentele de la tv mă enervează. „Următorul program conține scene pe care unele persoane le pot considera deranjante.” Și cam atât. Nu spune nimic despre ce va urma să văd. Dacă e vorba despre ăia din Filipine care, din lipsă de locuri în cimitir, își dezgroapă morții și le adună oasele cu mâinile, da, e grețos, și n-aș vrea să văd așa ceva cât timp mănânc un sandviș cu ton. Dar dacă urmează să văd un documentar despre viața stripărițelor din Rio de Janeiro sau cu lei măcelărind antilope, n-am nicio* greață. La emisiunea lui Bear Grylls nu mă uit niciodată când mănânc, fiindcă știu că și el va mânca ceva deosebit de scârbos la un moment dat, gen o omidă suculentă de 20 de centimetri.

*Am o problemă: nu țin minte momentul în care s-a trecut de la “nici o” la “nicio”, “nici un” la “niciun” etc. Pur și simplu am văzut că toți scriu așa. Mă sperie că la toți li se pare normal să scrie nicio, și când le zic „mă, da mai știi că se scria nici o până de curând?”, se uită la mine chiorâș.

***

Am scris pe Twitter ceva de genu ăsta: Aș da ultimii 10 ani din viață, și-așa inutili, doar pentru a ajunge în locul persoanei din poză. Iar poza era asta:

Poză făcută din Statia Spatiala Internationala

Apoi mi-am dat seama cum sună ce-am zis. Mă rog, mi-am dat seama după ce m-a întrebat cineva „Vai, tu chiar regreți ultimii zece ani din viață?” No, deci mă refeream la ultimii 10 ani de bătrânețe, ăia din viitor, de dinainte să mor. Nu la ultimii 10 ani pe care i-am trăit, hell no! Ai citit asta, Laura, da?

Iar miroase a frig și-mi place

Știu că încep tot cu ceva legat de vecini și par a avea o obsesie, dar mi se pare interesantă situația pe care o voi expune. Înainte de a falimenta și a se duce în cap din cauza crizei, bișnițarul care a construit blocurile din care face parte și al meu a făcut o chestie utilă: a pavat. Român fiind, a lasat neterminate doar două porțiuni, care însă nu afectează circulația sau confortul. De aproximativ două săptămâni, administratoarea a pus pe avizier o foaie în care suntem întrebați dacă am fi de acord să contribuim cu bani pentru finalizarea pavajului. Fiecare dintre noi ar fi trebuit să scrie DA sau NU în dreptul numelui și să se semneze. Eu de exemplu nu sunt de acord să dau vreun leu, fiindcă nu plănuiesc să locuiesc aici încă 10 ani, iar lipsa pavajului de la capătul blocurilor nu o resimt nicicum. Dar nu asta e problema ci faptul că de două săptămâni nimeni nu a binevoit să-și exprime opțiunea. Ceea ce înseamnă, bineînțeles, că nimeni nu vrea să dea bani pentru pavaj. Cu toate astea nimeni nu a vrut să fie primul care să zică NU, temându-se probabil că restul se vor uita urât la el. Fiindcă îmi pasă prea puțin cum sunt privit de vecini, ieri am dat eu prima semnătură. Să vedem dacă în felul ăsta se de-găinizează vreunul…

***

Am făcut comandă la iPhone 4. Varianta 16 GB cu prețul de 219 euro și cu abonament de 29 de euro pe doi ani. O să fie interesant la anul, când va apărea iPhone 5 și pe care nu-l voi mai putea lua prin stratagema de acum (reziliat contract, trecut pe prepay apoi semnat contract nou), că voi fi legat de abonament. Dar mai este până atunci.

***

Cea mai importantă știre (pentru mine) din ultima săptămână a fost cea legată de descoperirea unei planete extrasolare asemănătoare Pământului. Ca și când nu era de ajuns asta, un om de știință din echipa care a făcut descoperirea a spus că există 100% șanse ca pe noua planetă să existe viață. 100%?? În mod obișnuit cercetătorii sunt foarte rezervați în estimări de genul ăsta. O astfel de declarație ar fi trebuit tratată cu mult mai mult interes. Ce poate fi mai spectaculos decât 100%? Referitor la planetă, câteva date: aceasta orbitează steaua Gliese 581, primind astfel numele Gliese 581g. Are un diametru de 1.4 ori mai mare decât al Pământului și o masă de aproximativ 4 ori mai mare. Temperatura medie la suprafața planetei este între -31 și -12 grade Celsius. Deoarece se află foarte aproape de stea, un an pe Gliese 581g durează doar 37 de zile. Steaua este o pitică roșie de trei ori mai mică decât Soarele nostru și de 50 de ori mai “rece”. Cu toate acestea planeta se află suficient de aproape de stea pentru a putea susține apa în stare lichidă. Ca o curiozitate, jumătate din planetă este perpetuu luminată de soare, în cealaltă parte fiind noapte eternă. Cercetătorii au mai descoperit încă șase planete în jurul stelei, toți însă giganți gazoși. Steaua se află la 20 de ani lumină de sistemul nostru solar, ceea ce la nivel cosmic echivalează cu vreo… 10 metri. Pentru noi ăștia ce vrem să zburăm prin spațiu această distanță este însă uriașă. Și dacă am călători cu viteza luminii tot ne-ar lua vreo 40 de ani drumul dus-întors, iar pentru cei de pe Pământ durata ar părea și mai mare, datorită dilatării timpului la viteze apropiate de viteza luminii. Deci până nu apar ceva tehnologii din Star Trek pentru ca oamenii să o ia pe scurtătură, singurele instrumente de studiu sunt telescoapele tot mai puternice care ne-ar putea oferi mai multe detalii asupra compoziției atmosferei planetei. Analizându-i atmosfera, ne-am putea da seama dacă există procese biologice la suprafața sa. Descoperirea unei planete așa de asemănătoare cu Pământul nu cu mult după ce știința detectării planetelor extrasolare a luat avânt, arată un lucru îmbucurător: planete precum a noastră sunt ceva comun. “Dacă Pământul ar fi fost ceva rar, nu s-ar fi descoperit încă unul atât de aproape și atât de repede” susțin cercetătorii. Eu unul regret doar că nu m-am născut cu măcar 100 de ani în viitor. Sper să fiu martorul a cât mai multe descoperiri de genul ăsta, eventual mai interesante, cât mai trăiesc. Sigur, sunt totuși bucuros că nu m-am născut acum 100 de ani; cred că muream de plictiseală. Sau de gripă. Ca fapt divers, azi umblau pe la noi prin scară două iehoviste. Au bătut la ușă dar n-am fost pe fază și au trecut la apartamentul următor. Oare ce-mi răspundeau dacă le deschideam și le întrebam ce părere au despre această nouă descoperire astronomică și implicațiile ei? 🙂

Steaua Gliese 581 nu poate fi văzută de pe Pământ decât prin telescop

***

Acum câteva zile am tras o sperietură de pomină. Recent mi se întorsese aparatul foto din service. Avea o problemă la afișajul LCD din vizorul optic și, cum era în garanție, l-am trimis la București, la unicul service autorizat Canon din țară. O să scriu pe Shopping Stories pe larg despre experiența cu service-ul. Oricum, aparatul s-a întors reparat, totul părea normal. În ziua cu pricina, înainte de a pleca acasă de la redacție, am pornit aparatul să mă joc un pic cu el. Imediat ce am început să filmez, am observat cu groază niște dungi orizontale închise la culoare pe ecranul LCD. Late și urâte, arătau ca niște arsuri solare. WTF? Opresc, repornesc, schimb setările, dungile dispar. Revin la setările inițiale (ISO mare, expunere scurtă), dungile reapar. Durere de inimă, respirație sacadată, lacrimi în ochi. Schimb obiective, scot bateria, resetez, încerc toate setările, poate mi-a scăpat ceva… dungile tot acolo. Deja îmi imaginam cum îmi trimit iarăși aparatul în service și cum îl fac ăia bucăți. Cu celelalte două DSLR-uri de la Canon n-am avut nici cea mai mică problemă. Fix al treilea să fie cu ghinion? Am împachetat tot plin de amărăciune și mă pregăteam să plec când mi-am adus aminte că eu mă știu da pe net… Așa că am gugălit “horizontal dark bands 550d canon”. Al doilea rezultat mi-a înseninat ziua: benzile alea apar atunci când filmezi la lumina unor neoane de tip vechi. Acestea se aprind și se sting de 100 de ori pe secundă. DSLR-urile filmează utilizând metoda rolling-shutter, pixelii dintr-un cadru (frame) al unei înregistrări nu sunt capturați în același timp toți, ci linie cu linie. Astfel, dacă neonul se stinge înainte ca senzorul să apuce să finalizeze un cadru, o mică parte din imagine va surprinde momentul în care lumina era stinsă și se va manifesta sub formă de “arsură”. Dacă pățiți ceva similar, acum sunteți avizați.

***

Îl știți pe Puya? Niciun bai dacă nu-l știți, ideea e că omul “cântă” încă din secolul trecut. Fiți atenți ce piesă de-a lui ascultam eu acum 12 ani (!) și-mi plăcea la nebunie 🙂 Nu mă judecați…


Să deschidem 2010-ele

Ultima modă: să zici că te-a plictisit Avatarul. Gem blogurile şi Twitter-ul de cât s-a cântat placa: “Deci da, am fost și eu la Avatar. Nu știu domle ce atâta tamtam, pe mine nu m-a impresionat deloc… Noroc cu efectele speciale, că scenariul şi eu puteam să-l fac…”. Da mă, sunteți mult prea daţi dracului pentru a savura un film. Orice film. Dacă filmul îndrăzneşte să includă ceva elemente narative familiare, gata, e de ultimul rahaaaaat, eu ştiu cum se termină, sunt un geniu, îmi este violată inteligenţa, vă fac o favoare că nu ies din sală. Nu contează cum este ecranizată povestea sau câte elemente de noutate aduce, miriadele de amănunte, nu, nici vorbă, popândăii tremură de fericire că ei au ghicit încă de la început cum se termină, de parcă ăsta e singurul aspect ce face un film bun, să nu ştii tu cum se termină. Nu le trece prin devlă că un blockbuster de asemenea calibru e făcut să fie priceput şi apreciat de toate categoriile de vârstă capabile să cumpere un bilet. Însă vorbesc degeaba, este vorba de un raţionament mult mai primitiv: “Eu, românaşul plin de complexe, deşi nu ştiu să fac absolut nimic altceva decât să dau din gură, sunt liber să mă cac pe munca altora fără să fiu tras la răspundere şi o fac, deoarece dacă aş lăsa garda jos şi aş aprecia ceva din ceea ce văd, devin vulnerabil şi mi-e teamă de asta, plus că dacă apreciez mainstream-ul nu e cool”. Bouleţule, dacă îţi place, e ok!

Şi totuşi, Avatar reuşeşte să nu-ți insulte inteligenţa, spre deosebire de 2012. Cameron pune foarte mult preţ pe detalii şi explicaţii. Avatar e criticabil, da. Dar de aici până la a-l face penibil e cale lungă. În jos pe scala IQ-ului 🙂

Mai sunt nişte bezmetici care se plâng de calitatea 3D-ului. Deoarece au văzut ei la alte filme 3D cum ieşeau diverse chestii din ecran, producându-le “emoţii”, s-au simţit de-a dreptul jigniţi că Avatar nu a uzat de asemenea trucuri şi a prezentat realist “3D”-ul, ajungând până la a afirma că filmul nici nu a fost 3D:)).

Părerea mea despre Avatar? Un film superb. Aştept cu nerăbdare partea a doua şi a treia.

***

Am consumat deja trei zile din 2010 și n-am făcut nimic din ce mi-am propus pe anul ăsta :P. Lista e destul de lungă și aproape fiecare item costă, aşa că rămâne de văzut dacă le bifez pe toate. Sper să da. Barcelona, Maroc, Viena, Praga. Printre ele: LCD TV full hd, încă 2 GB RAM, procesor Core i5, unitate Blu-Ray, harddisk de 2 tera. Să nu uităm noul model de iPhone ce apare în vară. Vândut iPhone-ul vechi. Vândut Loganul, welcome Skoda. Abonament la sală și la înot.

***

1272 de români se duc pe Marte. Printre ei şi eu. NASA va pune un cip de memorie flash în plus în interiorul următorului rover, Mars Science Laboratory, programat a pleca spre planeta Marte în 2011, care va conţine numele tuturor celor care s-au înscris la adresa de aici. La nivel mondial sunt peste 500.000 de persoane înscrise până acum.

Curge timpul de parcă zboară

Filme văzute de curând:

X-Men Origins: Wolverine – la limita dintre ok și cheesy. Foarte multe clișee, pe de altă parte jucat acceptabil și cu niște efecte speciale satisfăcătoare.

Star Trekbun, dar mă așteptam la mai mult sincer să fiu. Trailerele prevesteau ceva de proporții epice. Bugetul imens a asigurat spectaculozitatea scenelor de acțiune, actorii sunt toți carismatici și bine aleși. Vor fi continuări pentru că acest prim “episod” a resetat franciza, cum altfel decât printr-o șmecherie întoarcere în timp / viitor paralel ? :).

Angels & Demonsdeși am fost la el fără prea mari așteptări după eșecul numit Codul lui DaVinci, Angels & Demons se ridică mult peste acesta. Povestea închegată, multă acțiune, scene șoc, Roma în toată splendoarea ei fac din această ecranizare a romanului lui Dan Brown un film reușit. Veriga slabă o constituie cuplul Tom Hanks / Ayelet Zurer care joacă prost. În special tipa, parcă îi vine să râdă în timpul fiecărei scene. Ewan Mc Gregor face un rol bun.

***

Am trecut de la Windows XP la Windows 7 Release Candidate, profitând de mărinimia Microsoft care te lasă să-l folosești gratis până în martie la anu. Ascultând diverse “sfaturi” am instalat varianta pe 64 de biți. Habar nu am de ce am făcut-o fiindcă rulez în proporție de 99% aplicații pe 32 biți, am numa  2 giga de memorie, deci mă doare în cot că sistemul suportă un milion de giga, astfel că sporul de performanță față de versiunea mai “proastă” este foarte aproape de zero. În schimb mă lupt cu incompatibilități de drivere și alte neajunsuri. Să o iau de la început și să bag versiunea pe 32 de biți ar însemna alte câteva ore din viață irosite. Ce-mi place la Windows 7 este Windows Media Center-ul care face cu tunerul meu time shifting implicit. Mai precis înregistrează în timp real emisiunea la care te uiți, vrei nu vrei. Dacă intervine ceva (mergi la baie, mânci ceva) pui pe pauză și reiei emisiunea / filmul când te întorci. De asemenea dacă ai pierdut o scenă pur și simplu derulezi înapoi și te mai uiți odată. E mișto pentru că astfel te poți uita la emisiuni sărind peste pauzele de publicitate.

***

Se întâmplă și în spațiu. După ce timp de vreo 10 zile au bibilit la telescopul Hubble ca să-i prelungeacă viața, i-au instalat nu știu câte noi instrumente și au schimbat pe cele vechi sau stricate, astronauții erau s-o facă de  oaie chiar în ultima zi. Mai precis, în timpul ultimei ieșiri în afara navetei unul dintre astronauți care se gândea probabil la restul vieții de huzur care-l așteaptă pe Pământ a tras un picior unei antene a telescopului de i-a zburat acesteia capacul protector. M-a distrat replica astronautului după ce a făcut boacăna: “I’m sick”. Cred și eu că îi era sick dacă tocmai periclitase întreaga misiune, ultima programată pentru Hubble dat fiind că flota de navete a NASA va fi desființată la anul. Din fericire pentru el și pentru omenire cei de la sol au rulat câteva teste și au stabilit că antena poate funcționa și fără capac.

Punctul mic este naveta Atlantis, înainte de întâlnirea cu telescopul Hubble, surprinsă în timp ce trece prin dreptul Soarelui. Poza a fost făcută de pe Pământ cu ajutorul unui telescop conectat la un aparat foto Canon 5D Mark II.
Image Credit: NASA/Thierry Legault

Mici mici mici… damn, cât de mici!

Quick facts:

* Galaxia Calea Lactee conţine cel puţin 200 de miliarde de stele, are un diametru de 100.000 de ani lumină şi o “grosime” de aproximativ 1000 ani lumină.
* În Universul observabil se găsesc peste 100 de miliarde de galaxii.

NASA a lansat sonda spaţială Kepler (sper cu succes, că încă nu s-a ridicat de la sol racheta ce o duce) cu misiunea precisă de a căuta planete asemănătoare cu Pământul, după o serie de succese a unor sateliţi şi observatoare terestre care au determinat că multe stele studiate au una sau mai multe planete care le orbitează.  Singura problemă este că planetele “extraterestre” identificate până acum (câteva sute) sunt aproape toate giganţi precum Jupiter, fără posibilitatea de a susţine viaţa în forma cunoscută de noi. Sonda Kepler este dotată cu instrumente mult mai avansate de detecţie şi, folosind o tehnică nouă de identificare, va putea găsi planete de dimensiuni mai “terestre”. Sonda va studia un număr de 100.000 de stele împrăştiate pe o distanţă de 3.000 ani lumină. Bun, unde voiam să ajung? Privind un desen care înfăţişează “acoperirea” sondei Kepler şi ţinând cont de numerele astronomice cu care am început, mi-am dat seama pentru a mia oară ce “miopi” şi limitaţi suntem în încercarea de a găsi lumi asemănătoare cu a noastră. Şi mă refer la “noi” în general, ca formă de viaţă, că eu nu pot să-mi dau seama nici dacă îs sau nu şobolani în beciul blocului. Cu toate acestea se estimează că în minuscula zonă de cer studiată se vor găsi sute de planete “habitabile”, fapt care va permite plasarea mai precisă a sistemului nostru solar în contextul sistemelor planetare din galaxie, deoarece deocamdată nimeni nu are habar cât de rară sau de comună este o planetă precum Pământul.

(click pentru mare)

Artificii leșinate de cald, planete și o poză cu un câine

Am fost de 1 decembrie la Alba Iulia cu un scop. Să pozez artificiile, pentru că în fiecare an au fost superbe și în fiecare an nu am avut aparatul la mine. Mai ales că anul ăsta cică ar fi trebuit să fie și mai și, că au venit nu știu ce “străini” să le puște în văzduh. Am cărat după mine trepiedul și obiectivele, mi-am ales un loc bun și… țeapă. După juma de oră de așteptat am asistat la cel mai jenant foc de artificii din istoria Albei Iulii. Abia spre final au luat ceva avânt iar pe când să emit și eu primul “Oaaau.. ce fain!” , gata. Se terminase. Artificiul cel mai fain fusese și ultimul.

De 1 decembrie io am spălat mașina și m-am plimbat prin grădina alor mei în tricou. Țin minte că în alți ani îmi luam 10 bluze și mănuși ca să rezist câteva ore la festivități & shit. Ceva nu-i în regulă, da nu contează, din moment ce factura la gaze vine mică mică. Sper numa ca la Bâlea Lac unde îmi (re)fac revelionul, să fie munți de zăpadă ca anul trecut.



***

Luna, Jupiter și Venus s-au văzut deosebit de frumos de 1 decembrie și în zilele de dinainte. Poza de mai jos am făcut-o la Alba Iulia. Luna e aia mare, Venus e jos iar Jupiter sus. Filtrul albastru l-am aplicat ulterior. Click pentru mare.

***

Nu știu cine a zis că bătrânii sunt oameni cu bun simț fiindcă nu-s. La poștă mai era un om în fața mea la ghișeu și îmi venea rândul, când văd pe un bătrân că vine cu o hârtie și se bagă în fața mea de parcă eram invizibil. Am crezut că vrea să întrebe ceva, când colo țopârlanul naibii voia să ridice un colet. Când i-am atras atenția că s-a băgat în față îmi zice că nu m-a văzut (eram 2 oameni în oficiu) și ghici ce mă întreabă: “Dar vă grăbiți undeva?” . Eu: “Da, la serviciu, dumneavoastră?”. Liniște.

***

O poză, făcută în octombrie, pentru toti cei (mulți) care caută poze cu caini și ajung la mine:

Ce da şi ce nu

Încep cu o dedicaţie specială către Electrica, o companie de kkt din “ţara serviciilor de kkt”. De două săptămâni încoace Electrica îşi face nevoile pe nervii şi pe aparatele mele casnice. Zilnic în jurul orei 8 dimineaţa (ar trebui să dorm la ora aia wtf) curentul pică. Apoi vine. Apoi pică iarăşi. Apoi vine şi pică aproape concomitent. Iar eu stau siderat şi nu-mi vine să cred ce se întâmplă şi mai ales cum îmi fac aparatele din casă. UPS-ul de la calculator mă salvează de la reseturi care m-ar transforma într-un internat la nebuni dar chiar şi aşa cred că tot blocul mă aude blestemând. De două săptămâni se întâmplă asta. Ah, şi alaltăieri a fost cireaşa. S-a luat curentul şi n-a mai venit. Am tot aşteptat până ce UPS-ul a capotat şi mi-a dat shutdown aşa că am tăiat-o în oraş. M-am întors la 9 seara, curentul nu se întorsese. Blesteme. Frigiderul mirosea a căpşuni, îngheţată, salam şi alte “bunătăţi” numai bune de aruncat. Pe la 10pm, după cinci telefoane la Electrica vine şi curentul. Protecţia consumatorului scrie pe voi băi miserupiştilor.

***

Am văzut două filme. “Indiana Jones si Regatul Craniului de Cristal” şi “Un pic însărcinată“. Pot spune că al doilea a fost făcut mai cu cap decât primul. Indiana Jones a abundat în efecte speciale dar i-a lipsit povestea. Început bunicel, final făcut în grabă şi lipsit de orice urmă de inspiraţie. Clişee. Puţine faze comice. Actorii şi-au făcut treaba, dar totuşi acum Harrison Ford este în primul rând bătrân şi abia mai apoi carismatic. Se vedea că făcea eforturi să îşi ascundă mişcările tipice de moş. De la Steven Spielberg m-aş fi aşteptat la mai mult. Dar nu e doar vina lui ci şi a lui George Lucas şi a altor “writeri” care au folosit şi în filmul ăsta aceleaşi vechi poveşti cu extratereştrii, triburi, temple etc. Poate ar trebuie să se retragă. Comedia “Un pic însărcinată” m-a distrat pentru că s-a menţinut în limitele plauzibilităţii şi a avut faze suficient de comice. Plus actori simpatici, mai ales Katherine Heigl care are avantajul că e şi o frumuseţe.

***

Microsoft a lansat un software nou, WorldWide Telescope, pe care l-aş recomanda oricui. Este un telescop virtual care permite o explorare intuitivă a ceea ce cunoaştem din “Univers” prin intermediul a zeci de terabytes de imagini capturate de telescoape terestre şi de pe orbită, centralizate de program într-o interfaţă cu aspect plăcut şi uşor de folosit. Sistemul de navigare este asemănător Google Sky, fiind necesară o conexiune la Internet pentru preluarea informaţiilor atunci când utilizatorul face “zoom”. Pe lângă informaţii detaliate despre fiecare obiect celest, sunt disponibile tururi virtuale realizate de astronomi de renume, foarte utile pentru începătorii în ale astronomiei. Imaginile din WWT sunt disponibile în variante realizate la diverse lungimi de undă cu posibilitatea de a face crossfade între ele, fiind astfel relevate caracteristici şi forme ascunse ale diverselor obiecte care nu pot fi observate în lumina vizibilă.

Interfaţa WWT

***

Si Google Earth oferă nişte noutăţi în ultima versiune a programului. Astfel, se poate simula modul în care cade lumina solară peste peisaj în funcţie de ora la care este deschis programul. Astfel, dacă sunteţi într-o zonă în care se înserează sau este noapte, veţi observa aceleaşi condiţii şi pe “Pământul” virtual din Google Earth, toate formele de relief fiind “umbrite” corespunzător. Sigur că această funcţie se poate dezactiva, deoarece “pe timp de noapte” nu se vede mare lucru din hartă. Aş aminti şi simulatorul de zbor, în care poţi pilota un avion deasupra peisajelor din Google Earth folosindu-te de tastatură sau joystick. Ideea e bună, dar eu de fiecare dată am intrat într-o vrie infernală şi m-am prăbuşit deoarece nu am stat să citesc help-ul.

Munţii Carpaţi văzuţi “dimineaţa”

Scurte

* Mă uitam prin lista de Yahoo Messenger şi mi-am dat seama că jumate dintre persoanele de acolo îmi sunt străine. Nu am mai vorbit cu unii de câţiva ani. Doar datorită avatarelor mai ştiu cum arată, dacă s-au căsătorit, dacă au copii, BMW, vilă cu piscină. Am vreo câţiva de care nici nu îmi aduc aminte cine sunt si ce fac în lista mea. Micile poze pot spune totul sau nimic.

* Am pierdut emisiunea dar am văzut apoi pe YouTube cum se antrena Mircea Badea pentru meciul de box cu Doroftei. Acum, dacă urmăriţi clipul, o să vă daţi seama că de fapt nu e doar un promo la meciul de box ci modalitatea lui Badea de a arăta unui anumit public care-l “iubeşte” că nu-i doar un papagal mai evoluat ci o adevărată fiară, cum altfel decât… dezlănţuită. După cât de turbat lovea sacul de box chiar mă gândesc că, dacă-şi iese din fire în preajma ta, ar fi bine să ai la tine un pistol, aparat cu şocuri electrice, o bâtă mare… Priviţi-l AICI

* Am văzut la ştiri, am citit pe site-urile de ştiri româneşti aceeaşi chestie aiurea: “naveta” rusească Soyuz a avut probleme la aterizare. Toţi au preluat aceeaşi stupizenie tradusă greşit, fără o minimă informare: spacecraft nu înseamnă navetă. Space shuttle înseamnă navetă, iar Soyuz este orice, doar navetă nu. Este o capsulă, un vehicul spaţial dacă vreţi, care nu zboară ci cade şi nu are aripi sau alte elemente care să o facă să semene măcar cu o navetă. Aterizarea se face cu ajutorul unor paraşute care-i încetinesc căderea.

* Google Earth beneficiază de un update major prin care se aduc îmbunătăţiri la modalitatea de navigare (acum e mult mai spectaculoasă aş zice), s-a introdus simularea luminii soarelui în funcţie de oră şi s-au reparat o serie de bug-uri existente în versiunea precedentă.

* Culmea prostiei: pe site la Clujeanul au fost publicate nişte poze oribile de la un accident de maşină în care au murit 4 tineri din 6 câţi erau. Poze în care apăreau şi morţii. Nu asta e prostia, pentru că e bine din când în când să ţi se aducă aminte ce uşor este să-ţi f*ţi viaţa într-o secundă. Printre zecile de comentarii inutile care începeau cu “Dumnezeu să-i…” am găsit unul care m-a lăsat mască. Începea tot cu “D-zeu să-i…” şi se continua cu ceva de genul: “Mie îmi pare rău de ei, dar ştiţi că lui Dumnezeu nu-i place când lumea petrece în postul Paştelui”. Ăia se întorceau de la o petrecere. Vă daţi seama cât de deformat vede idioata aia (era femeie care a scris) toată problema din moment ce consideră acceptabil faptul că un zeu ar putea omorî cu sânge rece patru oameni pentru că au băut o bere în post ? E grav că mai există oameni aşa tâmpiţi în secolul ăsta. Singurul vinovat de accident este şoferul care mergea cu 150 prin oraş. Şi singurul care ar fi trebuit să plătească.

În pauza de masă…

…că altcândva nu mai am vreme

* Adobe a lansat o prostie (beta, dar tot prostie rămâne) denumită sugestiv Adobe Photoshop Express. Adică un Photoshop de buzunar, gratuit, ce rulează online în browser. Şi care e făcut în flash. Cu toate că arată frumos eu nu am reţinut decât că: este îngrozitor de lent, chiar şi pe un dual core, conexiune broadband bla bla. Are opţiuni puţine de editare a fotografiilor, majoritatea fiind de culoare, contrast etc fără multe variaţii. Restul, că primeşti 2 giga să-ţi depozitezi pozele sau nu ştiu ce alte facilităţi, nu mă interesează. Este hilar că s-au găsit imediat voci (plătite, probabil) care să spună că aplicaţia este o excelentă alternativă la Photoshop-ul clasic, la nivel de amator. Aiureli. Picasa de la Google este un program gratuit de zeci de ori mai bun şi mai rapid ce ţinteşte acelaşi target chiar dacă nu urmează trendul de a rula “onlain”. De ce să-ţi mănânci nervii cu o aplicaţie instabilă şi înceată cu tot felul de limitări? Doar pentru că poartă semnătura Adobe?

* Am găsit un joculeţ addictive :). Recordul meu este de 22.266 secunde. Contează să aveţi mouse de încredere. Beat me făcând click aici.

* O, câtă ipocrizie. A avut loc evenimentul Earth Hour ai cărui organizatori propuneau ca toată lumea (mă rog, cât mai mulţi de pe Terra) să stingă becu’ pentru o oră între 8 şi 9 pm (ora locală) pe data de 29 martie pentru a atrage atenţia asupra încălzirii globale şi a risipirii resurselor. Inutil să vă spun că pe mine mă cam doare în cot de resurse fiindcă mai ajung cât trăiesc eu, însă, vizitând Imedia.ro între 8 şi 9, aceasta fiind una dintre firmele româneşti ce au “sprijinit” campania, numai ce văd scris: între 20:00 şi 21:00 te rugăm să nu ne vizitezi site-urile. Boilor, dacă chiar voiaţi asta, opreaţi serverele timp de o oră şi transmiteaţi un mesaj ! La fel şi Google. Şi-a vopsit prima pagină în negru timp de o oră pentru a simula “stingerea”. Ce drăguuuţ. Un gest doar de ochii lumii cu efect nul.

* Yahoo! lansează Shine special pentru femei. Boring, dar cică deja face furori.

* Agenţia Spaţială Europeană a trimis un fel de TIR robotizat spre Staţia Spaţială Internaţională. Plin de bunătăţi culinare, apă, oxigen etc. Astronauţii îl vor folosi ca pe o cămară de alimente timp de câteva luni, îl vor umple apoi cu gunoaie şi îi vor da drumul să ardă în atmosferă deasupra Pacificului. Foarte clean în opinia mea 🙂

* Fac o excepţie pentru că nu prea e frumos să pun filmuleţe de pe You Tube, dar trebuie să vă arăt la ce fel de trailere pic eu de fraier. Mă rog, în sala de cinema, full HD, se vedea mai mişto totul. Aşadar, cum să rezişti unei Angeline atât de “bad”…

De la mic la mare

* Azi, la trecerea de pietoni de lângă primărie, mi-a cedat… trecerea nimeni altul decât domnul Boc însuşi. Aflat într-o maşină de Sălaj, cu ochelari de soare şi abia iţindu-se de după volan. Oare ce am făcut în faţa acestei situaţii unice: a) am zâmbit tâmp şi i-am făcut cu mâna, b) am sărit cu picioarele pe capotă urlând să repare canalele, c) am trecut strada. Well, o să aflaţi la ştiri 😛 .

* De la trecerea de pietoni, la 400 de kilometri deasupra: pe Staţia Spaţială Internaţională a fost ataşat un nou modul, Columbus, o incintă de mărimea unui autobuz, mândria Agenţiei Spaţiale Europene care a lucrat la proiect începând cu 1982 şi a cheltuit 880 milioane euro. Menţionez acest lucru deoarece, deşi 1992 era anul în care Columbus ar fi trebuit să fie deja pe orbită, o serie de amânări datorate bugetului precum şi accidentul navetei Columbia au făcut ca doar anul acesta europenii să-şi vadă visul realizat. Naveta Atlantis a dus modulul pe orbită iar după un “spacewalk” de şapte ore şi ceva, timp în care staţia a înconjurat Pământul de patru ori, modulul este la locul lui ataşat la avanpostul orbital, pentru o misiune de 10 ani în care va servi ca laborator pentru experimente din diverse domenii ale ştiinţei.

Later edit: Şi înapoi la ale noastre – completez tot aici o chestie care m-a distrat pe cinste: filtrele anti-spam de la yahoo sunt în general eficiente, eliminând cu succes tot felul de reclame la Viagra şi linkuri spre porneturi. Azi însă am primit direct în inbox un mail ce avea ca subiect “Turn your trouser mouse into a one-eyed giant” :-)) Prea metaforic pentru anti-spam-ul de la Yahoo, ha?

Out of space

Să vedeţi fază tare. Nu pot posta pe blog de acasă de pe conexiunea Orange din motive ce-mi scapă complet. Adică pot, dar numai vreo 2 fraze, după care nu-mi mai salvează ce scriu orice aş face. În rest merge totul perfect, pot scrie mail-uri de 100 de pagini, pot face download la orice dar cumva WordPress-ului nu-i place Orange Business blabla. Indiferent de browser.

Bun, ce voiam să vă arăt. Am postat o colecţie cu poze inedite din spaţiu, cu descrieri aferente. Pozele sunt toate reale, nu sunt generate pe calculator şi sunt selecţii din colecţia personală ce numără câteva mii de fotografii aduse de-a lungul anilor de pe site-urile misiunilor spaţiale respective. Merită să aruncaţi un ochi trust me, click pe imaginea de mai jos.

Space collection