Ultima modă: să zici că te-a plictisit Avatarul. Gem blogurile şi Twitter-ul de cât s-a cântat placa: „Deci da, am fost și eu la Avatar. Nu știu domle ce atâta tamtam, pe mine nu m-a impresionat deloc… Noroc cu efectele speciale, că scenariul şi eu puteam să-l fac…”. Da mă, sunteți mult prea daţi dracului pentru a savura un film. Orice film. Dacă filmul îndrăzneşte să includă ceva elemente narative familiare, gata, e de ultimul rahaaaaat, eu ştiu cum se termină, sunt un geniu, îmi este violată inteligenţa, vă fac o favoare că nu ies din sală. Nu contează cum este ecranizată povestea sau câte elemente de noutate aduce, miriadele de amănunte, nu, nici vorbă, popândăii tremură de fericire că ei au ghicit încă de la început cum se termină, de parcă ăsta e singurul aspect ce face un film bun, să nu ştii tu cum se termină. Nu le trece prin devlă că un blockbuster de asemenea calibru e făcut să fie priceput şi apreciat de toate categoriile de vârstă capabile să cumpere un bilet. Însă vorbesc degeaba, este vorba de un raţionament mult mai primitiv: „Eu, românaşul plin de complexe, deşi nu ştiu să fac absolut nimic altceva decât să dau din gură, sunt liber să mă cac pe munca altora fără să fiu tras la răspundere şi o fac, deoarece dacă aş lăsa garda jos şi aş aprecia ceva din ceea ce văd, devin vulnerabil şi mi-e teamă de asta, plus că dacă apreciez mainstream-ul nu e cool”. Bouleţule, dacă îţi place, e ok!
Şi totuşi, Avatar reuşeşte să nu-ți insulte inteligenţa, spre deosebire de 2012. Cameron pune foarte mult preţ pe detalii şi explicaţii. Avatar e criticabil, da. Dar de aici până la a-l face penibil e cale lungă. În jos pe scala IQ-ului 🙂
Mai sunt nişte bezmetici care se plâng de calitatea 3D-ului. Deoarece au văzut ei la alte filme 3D cum ieşeau diverse chestii din ecran, producându-le „emoţii”, s-au simţit de-a dreptul jigniţi că Avatar nu a uzat de asemenea trucuri şi a prezentat realist „3D”-ul, ajungând până la a afirma că filmul nici nu a fost 3D:)).
Părerea mea despre Avatar? Un film superb. Aştept cu nerăbdare partea a doua şi a treia.
***
Am consumat deja trei zile din 2010 și n-am făcut nimic din ce mi-am propus pe anul ăsta :P. Lista e destul de lungă și aproape fiecare item costă, aşa că rămâne de văzut dacă le bifez pe toate. Sper să da. Barcelona, Maroc, Viena, Praga. Printre ele: LCD TV full hd, încă 2 GB RAM, procesor Core i5, unitate Blu-Ray, harddisk de 2 tera. Să nu uităm noul model de iPhone ce apare în vară. Vândut iPhone-ul vechi. Vândut Loganul, welcome Skoda. Abonament la sală și la înot.
***
1272 de români se duc pe Marte. Printre ei şi eu. NASA va pune un cip de memorie flash în plus în interiorul următorului rover, Mars Science Laboratory, programat a pleca spre planeta Marte în 2011, care va conţine numele tuturor celor care s-au înscris la adresa de aici. La nivel mondial sunt peste 500.000 de persoane înscrise până acum.
Din ciclul vecinii mei. Prima noapte de ninsoare. Zăpadă peste tot, inclusiv pe mașini. Nu-i nimic, curățat dimineața mașina, plecat la treburi. Venit seara. În drum spre scara blocului observ o mașină cu ștergătoarele ridicate. Mă mir, fiindcă unde stau eu acum e loc de parcare ca la hipermarket, și nimeni nu încurcă pe nimeni. Hm, deci au început deja să și-o tragă pe pozițiile de parcare, îmi zic, și intru în bloc. În timpul nopții a nins iar. Dimineața, în drum spre mașină, văd alte trei mașini cu ștergătoarele ridicate. WTF? Seara, când ajung acasă, rămân trăznit: toate mașinile erau cu ștergătoarele ridicate. No, mi-am pus neuronul la contribuție și am elucidat misterul: un vecin s-a gândit el că ar fi interesant să-și ridice ștergătoarele pentru ca să nu i se lipească de geam deoarece ningea. Nu ningea cu superglue, dar el probabil n-a vrut să riște. Nu are sens? Știu, însă ideea lui a devenit Miss Ideea 2009 în mai puțin de 24 de ore, fiind adoptată de tot blocul. Puterea spiritului de turmă mă uimește încă o dată.
Navingând prin iTunes Store am găsit o aplicație foto foarte utilă pentru iPhone și pe care am dat 1,59 euro fără să clipesc. Este vorba de 
Noua versiune a softului de catalogare și retușare a pozelor de la Google, 
Mi-am făcut cont pe Facebook, fiindcă avea toată lumea și am zis să nu fiu eu mai prost… Doar că la câtă publicitate i se face mă așteptam la ceva mai interesant. În contextul în care eu am deja blog și cont pe Twitter, Facebook mi se pare degeaba. Pui poze, linkuri, clipuri, texte… sună familiar? Apoi dai accept la „prieteni” pe care nu știai că-i ai, persoane de care n-ai auzit în viața ta. Mai sunt și ceva jocuri, unul dintre ele, Farmville, fiind campionul inutilității pe Pământ. Am intrat în el invitat fiind. Farmville, după cum îi spune și numele, presupune o fermă, unde tu ești fermier și poți să-ți dezvolți cotețul. Un fel de joc de strategie cu grafică proastă realizat în flash. Poți chiar să cumperi cu cardul chestii pentru ferma ta – deși tre să ai sub doi neuroni pentru a strica un leu pe așa ceva. Io deja am în fermă vreo doi cai, ceva rațe, niște pomi și dracu mai știe ce altceva că n-am mai intrat de o lună pe acolo.
Momentan revăd 
Dacă veți face un drum mai lung prin țară veți observa că șoselele sunt roșii. Asta pentru că sunt presărate la tot pasul cu bucăți de câini și ocazional de vulpi sau iepuri. Pe drumul Cluj-Călărași cred că am văzut vreo 2000 de cadavre. Inclusiv pe autostradă, unde dacă ai ghinionul să pleznești un animal ți-ai nenorocit mașina. Cum a pățit-o un Audi care ne-a depășit, pentru ca mai apoi să-l găsim tras pe dreapta, cu pasagerii admirând o ditamai gaura în spoilerul față. Desigur, cu 300 de metri mai înainte am trecut grațios și peste câinele vinovat, lățit în mijlocul drumului alături de o bucată mare de spoiler.
Ce poți să pățești din cauza unui GPS cu hărți neupdatate și, evident, a ghinionului atroce? Ce am pățit eu: amendă cinci milioane și reținerea talonului mașinii în Bucureștiul mamii lui. Eram pe un drum care ducea la centura ocolitoare a Bucureștiului și GPS-ul mi-a zis să o iau la stânga. Am luat-o. Nu merg zece metri că mă și pomenesc cu o sirenă de poliție în spate. Io am văzut mașina Poliției venind din dreapta dar nu i-am dat importanță. Se pare că el mi-a dat mie. Se coboară un țigan din mașină și mă anunță că nu aveam voie să fac stânga, că am trecut peste linia continuă și că vai ce ilegalitate am făcut. Îi explic că n-am fost în zona respectivă în viața mea, că GPS-ul mi-a zis să o iau pe acolo, că nu există indicator cu interzis la stânga, că nu există indicator obligatoriu la dreapta, că linia continuă era aproape invizibilă la cât de vechi erau marcajele, că l-am văzut venind și nu sunt tâmpit să încalc legea cu bună știință în fața lui, practic toate circumstanțele atenuante din lume. Replica lui: dacă GPS-ul zicea să o iei pe contrasens, o luai? Îl văd că se tot face că scrie ceva dar nu scria nimic și îmi pică fisa. Îl întreb că ce se poate face, cum să rezolvăm blabla. Mă întreabă câți bani am la mine. Îi zic că vreo 2 milioane, dar nu-s sigur. Mă pune să verific. Rahat, aveam 60 de lei, fiindcă alimentasem de 150 cu zece minute înainte. Se enervează, probabil că l-am înjurat cu o sumă așa de mică. Scrie amenda, semnez (greșeala mea) și numa ce văd că dă să plece. Cu talonul mașinii. Îl întreb de ce nu-mi dă talonul. Zice că nu am rovinietă și că pot să-l iau înapoi când o să am. Îi spun că-s din Cluj și nu pot să bat atâta drum pentru un talon. Ce face rahatul tuciuriu? Demarează și mă lasă vorbind. Pe agentul organului masculin de reproducere îl chema Mitu Nicolae.
Blocajele rutiere sunt ceva atât diabolic încât probabil că există o întreagă știință în spatele explicării producerii lor. Cum este posibil să rămâi blocat peste o oră în mijlocul câmpului, la vreo trei kilometri de intrarea în Sebeș și să nu te miști nici măcar un centimetru în tot acest timp, ca mai apoi brusc să poți circula lejer în continuare? În tot acest timp din sens opus traficul părea normal. Am zis că doar ceva catasstrofal gen prăbușirea unui meteorit ar acorda circumstanțe atenuante unei astfel de situații. Nici vorbă, nici măcar un rahat de accident nu avusese loc. Încă mă întreb ce s-a întâmplat.
A trebuit să conduc prin Franța 1400 de km ca să-mi dau seama cât de retardat se circulă în România. E drept, noi nu prea avem pe ce circula, însă ăsta nu e un motiv suficient pentru lipsa de coerență și pentru mitocănia de pe șosele. Un drum de 150 de kilometri la Baia Mare durează aproape trei ore pentru că niște proști se cacă pe ei de vreo cinci ani se termine șoseaua cu patru benzi Cluj-Dej. Nici până în zi de azi n-au reușit să lege între ele bucățile asfaltate, astfel că mergi cu suta vreo câțiva kilometri apoi stai un sfert de oră la un podeț în lucru unde se circulă pe o singură bandă. Și asta în nenumărate puncte de pe traseu. Apoi sunt șoferii… Ce face un șofer român când intră în curbă în depășirea unui TIR și se trezește cu o mașină în față? Pune frână și se retrage pe banda lui? Nuuu, accelerează ca nebunul obligând mașina care vine să frâneze până la oprirea completă în mijlocul drumului pentru ca fucktardul să reușească depășirea tirului în ultima secundă și să o evite la milimetru. Nu mai zic de maneliștii care vin și se lipesc de curul tău ca să-ți arate că vor să depășească și probabil tu ar trebui să mergi în dungă ca să aibă ei loc. După ce treci de Dej vine un drum relativ neaglomerat cu o singură bandă pe sens. Știu că povesteam cuiva că în Franța aș fi putut pune cafeaua pe bord și să conduc așa sute de kilometri fără să vărs un mili-picur din ea. Ei, pe drumul ăsta de care ziceam cred că aș vărsa 10 litri la ce denivelări sunt.
