O perlă în întuneric

Pământul fotografiat de un satelit japonez aflat în „drum” spre Lună. Imaginea (parte dintr-o serie de cadre HD) a fost făcută de la 110.000 km distanţă şi dată publicităţii pe 1 octombrie. Este prima fotografie High Definition făcută Pământului de la o astfel de distanţă nu pentru că până acum nu ar fi fost posibil acest lucru ci pentru că o astfel de poză nu are o prea mare valoare ştiinţifică. Satelitul japonez a fost lansat cu scopul de a studia satelitul nostru natural în vederea unor misiuni ulterioare şi face parte din noua cursă pentru explorarea Lunii la care participă toate marile agenţii spaţiale. Conform NASA, până în 2020 pe lună se va construi o bază permanentă locuibilă care va reprezenta rampa de lansare pentru viitoare misiuni de explorare a sistemului nostru solar. Dacă până acum planetele mai îndepărtate au fost explorare exclusiv de sonde automatizate fără echipaj uman, reîntoarcerea pe Lună va reprezenta primul pas în explorarea spaţiului cu echipaje umane. În poză este vizibil continentul sud-american. Click pe poză pentru imaginea originală. Homepage-ul JAXA şi detalii despre misiune aici.

Primele impresii

M-am mutat at last cu tot calabalâcul. Deşi nu am încă gaz pentru că se pare că lucrează un singur om la tot blocul, apartamentul începe să emane o anumită căldură, dată de toate lucruşoarele noastre care încet, încet trec de la stadiul de grămadă la cel de ordine. Căldura propriu-zisă ne este oferită de un energofag calorifer electric iar apa caldă de o complet ineficientă instalaţie de încălzit apa instant care funcţionează of course tot pe bază de curent. Puneţi şi cuptorul cu microunde + restul aparatelor de uz caznic la socoteală şi va rezulta un consum de curent care face becurile să pâlpâie la ore de vârf iar calculatorul să se reseteze din senin. Nu-i nimic, s-a rezolvat şi asta cu o sursă neîntreruptibilă la vreo 300 RON care oferă protecţie la orice fluctuaţie de curent imaginabilă + backup de 30 de minute. Centrala şi aragazul stau degeaba deocamdată. Internet prin Orange 3G+ la 1,8 Mb/s scump ca naiba (vă povestesc altădată ce am păţit cu cei de la Zapp), televiziune prin omni-prezentul Digi TV şi uite aşa trăim civilizat la 2km de Cluj. Şi chiar e mare lucru, ţinând cont că atunci când ies din bloc văd calu’ păscând într-o parte şi un mare şantier de cealaltă parte, unde în fiecare zi drumul care mă leagă de oraş e reconfigurat în sensul că un buldozer îl croieşte în funcţie de ce se mai construieşte prin zonă şi mă trezesc că hopa! nu mai pot să o iau prin acelaşi loc ca ieri. Într-o zi drumul a dispărut cu desăvârşire câteva ore bune, aşa că am rămas sechestraţi şi fără provizii culinare. Obligat de împrejurări, mi-am dat seama că mă pricep la tot felul de chestii pe care nu le-am mai făcut până acum. De exemplu am reparat la chiuvetă o chestie pe care nişte instalatori cu puţini neuroni au montat-o „invers” ca-n filmele cu proşti şi ne curgea apa în şi pe mobila nouă, am chituit, am vopsit, am siliconat, am dat găuri în pereţi pentru dibluri, am montat draperii şi reuşita supremă, pentru că nu venea electricianul iar noi aveam nevoie de apă caldă, am montat singur firele electrice în interiorul instalaţiei de apă instant. Trăiesc după nenumărate duşuri, deci am procedat corect. Bineînţeles că pentru a realiza toate micile reparaţii a trebuit să cheltui o groază pe tot felul de scule, dar cel puţin acum sunt dotat cu tot ce trebuie în caz de ceva. Dacă aveţi nevoie… call me:P. După ce toate lucrurile îşi vor găsi locul, proces care va dura cam încă o săptămână, o să vă arăt şi poze :). Pa.

Pauză

Săptămâna asta mă mut în noul apartament, aşa că stau prost cu timpul. Sunt aşa multe de făcut! Seeya soon.

Winamp @ its best

Winamp, playerul audio planetar suferă odată cu noua versiune un skin-lifting care îl aduce la zi şi îi pune în valoare facilităţi până acum probabil neobservate, dezvăluindu-şi adevăratul potenţial.

Îl folosesc din 1998. Ţin minte că mi-am cumpărat placă de sunet la 486-ul meu şi nu aveam ce să ascult, pentru simplul fapt că nu aveam cd-rom la calculator. Un coleg de liceu milos mi-a dat un mp3 cu All Saints arhivat şi împărţit pe 5 dischete, şi aşa am putut savura, cu ajutorul Winamp, melodia Never Ever de multe ori la rând până ce am convins părinţii să-mi ia un cd-rom. 1998. Winamp se afla la primele versiuni şi de atunci au trecut mulţi ani, multe versiuni, iar playerul meu preferat este acum mai complex ca niciodată şi cu o interfaţă nouă beton, rezultatul a 10 ani de tuning.

Aici varianta beta cu skin-ul Bento

FHM cheats

Iar mă leg de FHM, revistă de la care am oareşce pretenţii (hm..de ce?), fiind singura de gen pe care o cumpăr încă din liceu. În numărul de septembrie există un concurs în care se presupune că cele mai tari gagici ale patriei au avut o vară întreagă la dispoziţie să-şi trimită pozele cu scopul suprem de a apărea pe coperta din noiembrie. Cică din aproape 1000 de poze primite au fost alese de redacţie cu maaare dificultate (se presupune că toate erau una şi una) 100 de exemplare care au apărut astfel în revistă pentru runda finală în care cititorii votează pe ză best. Neah, io zic că FHM-iştii nu au avut nici măcar 100 de poze din care să aleagă finalistele din două motive: 1., printre fetele prezentate în revistă există exemplare precum cele de mai jos ale căror poze nu ar trebui să cunoască cerneala tipografică vreodată şi 2., există 21 de tipe care poartă toate aceeaşi costumaţie de animatoare, de la ceva petrecere FHM dedicată „evenimentului”. Adică fiind în criză de concurente, hai să pozăm animatoarele şi să le băgăm printre aşa-zisele finaliste. D-le Ţone, u can do better. Şi acum mostre..


Alegerea no.1 pentru copertă


Push harder!


Mă aşteptam la mai multă subtilitate de la Coca-Cola

Mini reviews şi un „of”

Am văzut multe filme în ultima vreme. Dacă nu le-aţi văzut pe următoarele, aveţi încredere în gusturile mele 😛 :

Death Proof – Quentin Tarantino, deci e clar. Dacă nu v-au plăcut filmele lui anterioare, nu o să vă placă nici ăsta. Quentin Tarantino, în opinia mea un ciudat cu acte în regulă, face iarăşi un film care are tot ce-i trebuie (sau ce-mi trebuie) pentru a-l declara pure entertainment. Plus o grămadă de picioare. U know, mr. Tarantino has a „thing” cu picioarele (exclusiv feminine din fericire) ceea ce e chiar ok dacă stau să mă gândesc la chestiile care mi-au plăcut în film. L-aş mai vedea o dată.

28 Weeks Later – Horror cum scrie la carte. Finalul cam nesatisfăcător, dar merită văzut. Noaptea.

Next – Subiect fumat, clişee, ceva acţiune, efecte speciale prost realizate. Nicolas Cage şi Jessica Biel s-au cam irosit în filmul ăsta. Nu-i cel mai prost film cu actori buni pe care l-am văzut, dar…

Capote – nu mă interesează Oscarul luat de Hoffman, nici că filmul s-a bazat pe evenimente reale din viaţa unuia dintre cei mai valoroşi scriitori americani. Pe mine m-a scos din sărite pe tot parcursul filmului vocea personajului principal (o să auziţi) chiar dacă i-am înţeles sensul, precum şi subiectul tărăgănat care mi-a adormit perechea iar pe mine m-a făcut să casc continuu. A fost jucat însă bine.

The Weather Man – film bun, cu Nicolas Cage credibil în rolul unui prezentator meteo care încearcă să-şi reapropie familia după o perioadă de „rătăcire” şi care întâmpină probleme neaşteptate care vin din toate direcţiile. Un efect deosebit îl au scenele filmate în oraş pe timp de iarnă, de o frumuseţe aparte, care contribuie la atmosfera filmului.

***
Să nu uit, notez aici pentru posteritate pentru a evita deschiderea unui post nou cu un subiect de 2 lei. Deci: fuck toate firmele de mobilă din Cluj-Napoca. Fuck Staer Cluj-Napoca in special. După ce am primit în final mobila de dormitor şi bucătăria, după ce un angajat plictisit dar grăbit a montat-o de unul singur în *doar* 9 ore jumate, după ce am făcut pe voluntarul şi l-am ajutat, iată şi rezultatul: salteaua de dormitor a venit ruptă într-un colţ, trebuie înlocuită, iar la bucătărie au uitat să-mi aducă chestia aia anti-picurare plus încă nu ştiu ce mască. În cotract scrie că au dreptul la 30 de zile pentru a remedia defecţiunile. Probabil vor veni în a 29-a zi. Restul de mobilă ne-am comandat-o de la Alba Iulia. În 2 săptămâni soseşte şi gata, inaugurăm apartamentul, cei vizaţi de eveniment 😛 pot începe să umble după cadouri de casă nouă.

Duş rece de la Micro$oft

Mare scandal mare cum că Microsoft a lansat un update pentru Windows XP şi Vista care se strecoară hoţeşte în calculator şi pe lângă „beneficii” aduce şi o mare năpastă pentru utilizatorii pirat de Windows. Adică îi verifică de posedă licenţă „genuină” au ba. Microsoft se apără spunând că update-ul este „normal” şi se referă doar la actualizarea programului de actualizare, nimic mai mult, iar motivul pentru care se face pe ascuns este pentru a se asigura că toată lumea îl primeşte. Ce-am înţeles eu din asta: dacă Microsoft vrea, ne lasă… i mean lasă 3/4 din românii conectaţi la net fără Windows. Deocamdată au fost neutralizate doar ceva versiuni pirat de Windows Vista. E clar că tărăboiul l-au pornit cei direct afectaţi de problemă care, deşi au evitat să instaleze la fiecare update sinucigaşul „Windows Genuine Advantage Validation Tool” s-au trezit peste noapte cu sistemul nefuncţional şi drept urmare au început să cerceteze cauzele decesului subit descoperind astfel „mârşăvia” Microsoft. Alţii 🙂 s-au resemnat şi au trecut la Ubuntu Linux.

Take some pics

Ieri aproape mi-am tăiat venele (vreţi poză?:P) încercând să-l „asist” pe montator să ridice un corp de mobilă de bucătărie pe perete, când corpul cu pricina mi-a căzut pe încheietura mâinii. Toate cele rele de la mine către firma de mobilă Staer şi personalul lor ineficient/insuficient.

Nu prea am chef de scris nimic aşa că nişte poze will do this time:

Desktopul Ubuntu Linux, sistem care îmi place la nebunie şi pe care îl folosesc tot mai des. Click pentru a mări poza:

Reclamă spooky la Aviva: „Această reclamă va exista şi mâine. Dar Tu?” Da, şi eu voi exista şi mâine, viu, mort, nu se specifică în text, în afara cazului în care Pământul va cădea într-o gaură neagră înainte de ora 0.00, caz în care eu, reclama la Aviva şi toţi „creativii” morbizi care au conceput-o vom înceta să mai existăm.

Porumbei la păscut în parcarea Cora:

Pisica de la Alba Iulia a învăţat o nouă şmecherie ca să atragă atenţia, după ce am prins-o dormind cocoţată pe câine:

Zombie cat:

Stres mix

„totul e bine deşi nu s-a terminat”
Să discutăm câteva issues care mi-au mâncat zilele astea (o fac în scop terapeutic, nu pentru voi :P) :

Vremea

În postările anterioare menţionam că mă mut în casă nouă. Bloc nou, zonă nouă unde se construieşte pe fiecare petec de pământ. Ştiind probabil că eu azi trebuie să-mi aduc la apartament frigiderul şi aragazul, Natura/D-zeu/Diavolul a făcut tot posibilul să mă ajute în acest sens cu o ploaie continuă de 3 zile încoace care a transformat „idilica” locaţie unde este amplasat blocul meu în ceva de nedescris, aşa cum se întâmplă la fiecare ploaie. Dacă timp de o vară întreagă bişniţarul care construieşte ansamblul rezidenţial nu a fost în stare să aducă nişte pietriş ca să-l arunce pe drumul ce devine impracticabil de la 2 stropi în sus şi pe care trec o mie de basculante şi betoniere pe zi, ieri zicea că acum nu se mai poate fiindcă plouă. Astăzi, după ce am fost în recunoaştere de dimineaţă, m-am dus în Metro şi am cumpărat două perechi de cizme de cauciuc pentru a preîntâmpina o fază jenantă în care şoferul de la Selgros să nu vrea/poată să se dea jos din maşină. Astfel că l-am aşteptat la o oarecare distanţă de locul dezastrului, i-am pus în braţe cizmele nou nouţe + promisiunea că mă revanşez „după”, apoi: înotat cu maşina prin noroi până aproape de bloc (cât permitea noroiul fără riscul de a nu mai ieşi de acolo), descălţat, încălţat cizme de cauciuc, pus pantofii într-o plasă, luat frigider în spinare prin noroi + 2 etaje, descălţat cizme, reîncălţat pantofi, intrat în apartament, apoi repetat procedura pentru aragaz. 30 de lei omului şi gata treaba.

Firmele de mobilier

Firmele de mobilier din Cluj mai exact. Prima vizită am făcut-o la celebra Modena, firmă de mobilă ieftină de tip comunist, având ca target locuitorii zonelor rurale de pe lângă Cluj. Ne-am distrat pe cinste şi ne-am simţit ca pe vremea bunicii în interiorul magazinului. Am vizitat de asemenea ceva firme de mobilier cu fiţe, unde am găsit bineînţeles preţuri mari, calitate bună, dar cu menţiunea că dacă încerci să mai reduci din preţ renunţând la una, alta, se uită la tine ca la un vierme worthless. Aşa că noi (ca de obicei) ne-am orientat spre firmele cu preţuri medii care pe lângă ţărănisme au şi ceva mobilă mai modernă şi designeri cu un pic de gust. Problema cu ăştia e că sunt suprasolicitaţi. O mulţime de clienţi, puţini designeri, apare hiba. Dacă tu vrei (adică eu) doar un birou şi o bibliotecă plus alte câteva mărunţişuri, rişti să fi şters/amânat din lista lor de priorităţi fiindcă nu eşti rentabil dpdv al raportului timp/profit. Asta am păţit-o cu firma Stilrom, care iniţial mi-au făcut o impresie foarte bună, omul s-a deplasat la apartament, a luat măsuri, etc iar când a văzut că eu mi-am luat deja mare parte din mobilier a început cu amânările până a plecat în concediu. Şi n-am mai auzit de el. O experienţă similară am avut şi cu Casa Augustin, care au ceva mobilă faină dar puţini oameni, mai precis un singur designer care din câte am văzut nici nu se înţelege prea bine cu şefu-so. Omu tot aşa, a venit, a măsurat, apoi o săptămână m-a amânat că e ocupat, că nu ştiu ce. Abia azi mi-a arătat nişte desene, după ce l-am tot sunat de mi s-a acrit. Nici să fiu prea rău cu el nu am putut, că atunci îmi arunca o schiţă în bătaie de joc şi nu rezolvam nimic. Până la urmă o să apelez probabil la „pile”, adică să comand mobila din Alba-Iulia şi să mi-o aducă de acolo la Cluj.

Cum să ai parte de adrenalină pe scaunul de birou (o soluţie)

Simplu. Nu ştiu ce-mi veni să vreau să-mi instalez Ubuntu. Ubuntu este o distribuţie Linux, sistem de operare foarte prietenos, cu ferestre, butoane, fără complicaţii şi cel mai important, complet gratuit. După ce am tot auzit că-i mişto şi uşor de configurat am zis să-i dau o şansă mai ales ca Windows Vista ce convieţuia alături de my trusty XP tocmai „mi-a expirat”, adică s-a prins că stă la mine în calculator cam de mult timp fără să fie activat şi nu am mai avut ce-i face. L-am ras şi în locul lui am purces spre a-mi instala Ubuntu, instalare care se anunţa floare la ureche. Ceea ce nu a fost, fiindcă eu am 3 harddiskuri de 250GB fiecare cu 3, 4 partiţii pe ele iar programul de instalare de la Ubuntu o dădea din colţ în colţ neştiind unde să-şi instaleze toate cele. Eu nici atât fiindcă în locul hardurilor installerul îmi afişa tot felul de chestii criptice (pentru mine). Intuitiv am selectat partiţia pe care credeam eu că a „locuit” răposatul Vista şi am dat cu o mână tremurândă „Next”. În timp ce Ubuntu formata de zor nu ştiu exact ce, pe mine curgeau apele fiindcă mi-am amintit brusc că pe hard-ul respectiv se află şi o arhivă de peste 20.000 de fotografii pe lângă ceva filme dragi mie. După ce dau restart conform indicaţiei… infarct: în loc să mi se încarce ceva, un Windows, un Ubuntu… îmi apare un Error 22 şi atât. Reset, la fel. După ce m-am înjurat sănătos că n-am putut să stau dracului şi să-mi văd de treabă am reuşit să rezolv problema reinstalând Ubuntu lu peşte peste cealaltă instalare nereuşită care îmi dădea Error-ul 22 şi totul a fost ok. Partiţiile intacte, nici un damage, sunt happy. Mai ales că sistemul e drăguţ, am navigat pe net cu Firefox, am rulat filme, muzică, îşi face update singur plus că are tot felul de chestii configurabile aşa cum îmi place mie. Nu aş putea să zic că e o alternativă completă la Windows, dar aş putea „supravieţui” doar cu el fără impedimente majore.

Şi în loc de încheiere…

Digi TV avea ceva promoţie, altfel nu îmi explic fenomenul. Dacă vă uitaţi, unii au chiar câte 3. Poză mai veche, de prin primăvară.


Luna

De fiecare dată când ies noaptea pe balcon şi am luna în vizor cu greu mă abţin să nu-i fac şedinţă foto, mai ales că are destulă lumină cât să nu-mi fie necesar trepiedul. Azi noapte nu am mai rezistat, aşa că mai jos aveţi luna la 1:35 am, 04.09.2007. Click pe ea pentru varianta mare. Poza are şi datele exif pentru curioşi.

Cocktail

* Da, ştiu că majoritatea sunteţi foarte informaţi şi că folosiţi o parte dintre aplicaţiile pentru telefoanele mobile prezentate mai jos. Pentru cei care nu le cunosc, iată-le pe cele mai cunoscute. Sunt free, utile, iar folosirea lor pe scară largă va duce, sper, la preţuri mai bune pentru transferurile de date. Click pe link-uri pentru sursele de download.

– Opera Mini 4 : browsing avansat, paginile de Internet arată aproape ca pe PC, nu suportă flash, merge pe aproape orice mobil mai nou dotat cu Java MIDP 2, navigare simplă, RSS, bookmarks, history, mod landscape, face de râs browserele default ale majorităţii telefoanelor. Eu îl folosesc cel mai mult ca să văd ce filme sunt la cinema-urile din oraş, rating-ul şi informaţii despre vreun film pe IMDB, eventual pentru Wikipedia, asta când nu sunt acasă, bineînţeles.

–GMail varianta mobilă, permite citirea mailurilor de pe un cont Gmail, expedierea unora noi, vizualizare ataşamente (pdf, poze, docs). Îl folosesc des când sunt în deplasare şi aştept un mail fiindcă e rapid.

– Yahoo Go, interfaţă grafică de excepţie, se pot citi mailurile de pe un cont Yahoo, ştiri, feed-uri RSS, vremea şi multe altele, lipseşte messengerul, nu am idee de ce, că aplicaţia ocupă 2 mega în telefon. Poate într-o versiune viitoare.

– Pentru messenger dacă chiar aveţi nevoie de el când nu sunteţi la PC, mig33 e o soluţie viabilă.

* Căutările stupido-comice pe Google iniţiate de înapoiaţii patriei pe care diverşi bloggeri le fac periodic publice m-au fascinat întotdeauna prin faptul că evocă cea mai curată şi nevinovată prostie de care este capabilă persoana în momentul în care îşi tastează căutarea. Iată că acum am şi eu cu ce mă lăuda, deşi deocamdată la mine nu se sare calul aşa rău 🙂 Dacă aş băga ceva subiecte cu femei, sex (tocmai am scris cuvântul magic, Google fă-ţi datoria!), probabil că aş aduna nişte mostre mult mai juicy, gen aşa sau aşa. Dar până una alta pe Cassini.ro se poate ajunge căutând: ceva frumos, poze cu ceva frumos, oi pe munte, grafica pisici, paranormale de ultima ora, ce generator de curent sa-mi iau?, prietenii mei elefantii subtitrare şi alte chestii tâmpiţele şi benigne… care demonstrează cât de eronat înţeleg unii (mulţi) de-ai noştri rolul motoarelor de căutare şi ce blog „cuminte” (şi atât:P) am eu.

Avion la pământ, rating la înălţime

S-a prăbuşit un avion de mici dimensiuni iar doi oameni au murit. Foarte dureros şi tragic având în vedere circumstanţele. Televiziunile, ca de obicei în astfel de situaţii, au tras de subiect în toate direcţiile şi s-au întrecut în imagini care de care mai şocante într-un show morbid de zile mari. Antenele în special. Neprofesionalism, ignoranţă, lipsă acută de bun simţ şi decenţă. Astea sunt cuvintele ce descriu cel mai bine modul în care „anteniştii” au acoperit „evenimentul”. Eu, telespectatorul, nu aveam nevoie să văd detalii cu cei doi oameni decedaţi prinşi între resturile aparatului, nici să aud că unul dintre pasageri mai mişca la câteva minute de prăbuşire, nici transmisiunea live cu epava şi cu forfota din jurul ei timp de zeci de minute. De fapt ştiu motivul pentru care au insistat atâta pe transmisiunea live. Sperau să prindă momentul când medicii aveau să scoată trupurile neînsufleţite ale celor doi. Nu ştiu dacă au reuşit, sper că nu. Erori ce indică lipsa unei minime documentări asupra subiectului: o reporteriţă ne spune că avionul prăbuşit dispunea (el, avionul – ceea ce este corect) de o paraşută de siguranţă, dar, deşi aceasta a fost acţionată, piloţii nu au reuşit să se catapulteze. Ha? De unde să se catapulteze? Bazându-se probabil doar pe filmele văzute, jurnalista a repetat prostia cu catapultarea la fiecare intervenţie live şi în reportaje. Avionul, fiind uşor, dispunea de o paraşută care, odată deschisă, permitea avionului cu tot cu pasagerii săi să aterizeze lin în cazul unei avarii ce ar fi împiedicat planarea. Paraşuta nu a putut fi folosită cu succes în acest caz fiindcă avionul zbura prea jos. Nici vorbă de catapultare care este implementată doar la avioane mult mai complexe, precum cele de vânătoare. Este penibilă şi importanţa exagerată acordată de televiziuni unui astfel de accident care nu diferă prea mult de unul rutier prin urmările sale. Nu a fost vorba de un Boeing cu sute de pasageri, nici de victime colaterale.

Look change

O mică schimbare de look, nu mare lucru dar mă plictisisem de vechile culori.

Calea spre necâştig costă 137.000 euro

* Săptămâna trecută am jucat un bilet simplu la Loto 6/49 (din acela ieftin unde încercuieşti numai 6 numere) şi am nimerit 2. Ăia de la OTV au jucat un bilet în comun cu telespectatorii cu 23 de numere încercuite în valoare de 137 000 de euro şi au nimerit un (unu singur, singurel) număr din cele şase extrase. Muahahaaaahaaaaaaaaaaaaaaahahahahaa. Iată cum „specialiştii” lor au inventat fără să vrea metoda 100% sigură de a pierde. Acum tot ce trebuie să facă e să inverseze schema folosită şi câştigă garantat 🙂 Sau ar putea intra în Cartea Recordurilor la capitolul ghinion. Sigur că ei consideră că au fost fraudaţi şi, dacă scapă de linşajul celor care au pus botul şi banul, vor avea subiect de dezbătut tot restul anului.

* Şoselele patriei sunt tot mai aglomerate. Drumurile cu două benzi care încă predomină îţi oferă ocazia perfectă de a-ţi încheia socotelile cu viaţa în condiţiile în care tot mai mulţi retardaţi cu maşini „puternice” se trezesc că nu mai au răbdare şi depăşesc tot ce prind ca mai apoi să-ţi apară în faţă şi să te oblige la frâne şi alte manevre disperate de evitare a domniilor lor înzestrate cu 28 de airbag-uri şi 5 stele la testele NCAP spre deosebire de tine cu doar 2 airbag-uri şi 2 stele jumate. Dar să zicem că nu asta ar fi principala problemă. Astăzi, timp de o oră am stat împreună cu multe alte maşini în spatele unui nesimţit de TIR-ist care nu a depăşit 50km/h în tot acest interval. De depăşit nici vorbă fiindcă era o zonă împădurită plină de serpentine iar măgăoaia era imensă şi, bineînţeles, opacă. M-am întrebat ce-l opreşte să tragă 10 secunde pe dreapta şi să-i lase pe amărâţii din spate să-şi continue drumul fără limitare forţată de viteză. Legislaţia rutieră prevede asta. Am sperat în zadar fiindcă prostul îi dădea înainte fără să-i pese, iar din când în când mai arunca pe geam câte o coajă de portocală ca să-l iubim şi mai tare.

24 august

La mulţi ani, iubire!

Aproape exterminat

De mine este vorba. Ieri scria la intrarea în bloc: „Mâine deratizare pe hol între orele 9:30 şi 11:30. Vă rugăm nu ieşiţi din apartamente în acest interval”. Azi, ziua deratizării, problemă: la ora 10 şi ceva eu trebuia să intru fiindcă plecasem de dimineaţă şi venisem să iau ceva de acasă. Am tras aer în piept şi am luat-o la fugă pe scări 2 etaje sperând că nu voi inhala nimic. Dar… ca în filmele cu proşti când am ajuns sus în faţa uşii şi am scos cheile din geantă, pe lângă că erau încurcate ghem cu handsfree-ul de la telefon, în timp ce le descurcam le-am scăpat pe jos, am rămas fără aer şi inevitabil am inspirat câteva guri de deratizant până să deschid uşa. Deşi de multe ori ăia de la deratizare folosesc chestii ”placebo” :), acum otrava era „genuine” fiindcă efectul nu a întârziat să apară imediat ce am intrat în casă: tuse convulsivă vreo 10 minute timp în care îmi simţeam gâtul ca după o zi de umblat prin deşert fără apă deşi am băut o sticlă întreagă. Drumul înapoi a fost ok că am respirat prin nişte şerveţele umede, în felul ăsta evitând să am şi eu soarta şobolanilor vizaţi de gaz. Nu faceţi ca mine.

Ceva frumos

Am găsit o chestie care m-a entuziasmat instant şi care, zic eu, merită încercată cât e gratis :). Microsoft, prin ”divizia” Live Labs, lucrează de ceva timp la proiectul Photosynth. Acesta reprezintă o nouă modalitate de a vizualiza fotografiile, prin plasarea lor într-un spaţiu tridimensional autogenerat. Mai exact, un set de poze făcute unui obiectiv oarecare sunt analizate de un software „inteligent” care, doar pe baza respectivelor fotografii, construieşte o reprezentare 3D din puncte a locaţiei. Pozele sunt apoi aşezate în unghiurile corespunzătoare poziţiei fotografului, astfel încât privitorul poate să-şi dea seama cu exactitate de unde a fost făcut fiecare instantaneu. Navigarea prin spaţiul 3D se face extrem de uşor cu mouse-ul sau săgeţile de pe tastatură, iar zoom-ul (+/- sau rotiţa de la mouse) relevă detalii uimitoare. Conform celor de la Live Labs, în curând oricine va putea să-şi genereze cu ajutorul acestui soft propriile scene, pe baza fotografiilor personale. Momentan, în colaborare cu NASA, sunt oferite publicului câteva mostre de scene tridimensionale cu naveta spaţială Endeavour în diferite stadii ale pregătirilor pentru zbor precum şi cu una dintre cele mai masive clădiri din lume aflată în cadrul Centrului Spaţial Kennedy. Vă recomand cu căldură să încercaţi noua tehnologie, nu veţi regreta, mai ales că pozele sunt breathtaking. Dacă sunteţi curioşi, click şi exploraţi. Înainte de a accesa scenele veţi fi ghidaţi în instalarea unui plugin pentru browser. Funcţionează cu Firefox şi IE. A, dacă nu aveţi o placă video din secolul ăsta, nu are rost. Enjoy!

Mai multe detalii despre tehnologie aici.

Homepage-ul Photosynth unde sunt şi alte exemple de scene, aici.

Sugestie

Pe 18 luna viitoare e ziua mea. Mi-aş dori asta. Mulţumesc.

Prostie à la Cluj

Stăteam azi şi o aşteptam pe Laura în holul complexului comercial Sigma Center. În mijlocul holului se află o fântână arteziană unde au fost aduşi de curând şi nişte peştişori spre încântarea copiilor veniţi cu părinţii. Ca şi când peştilor nu le era de ajuns că toată lumea le aruncă în cap cu monezi din tot felul de motive paranormale, astăzi pe suprafaţa apei plutea incredibilul: o bancnotă de 1 leu. Cel care a aruncat-o probabil nu avea mărunţiş şi nu s-a putut abţine să nu ”marcheze” şi el locul. După ce am făcut o poză bancnotei am rămas în zonă. Nu trece mult şi apare un burtos care se învârte de câteva ori în jurul fântânii apoi se apleacă şi culege bancnota. Nu m-ar mira să se găsească unii care să bage mâna în apă şi după monedele de 50 bani. Doar că eu aş pune nişte piranha + un aligator în bazin.

Internet prin ochi de Lynx

Vă mai aduceţi aminte de browserul Lynx? Mă gândeam eu că nu 🙂 Lynx era browserul text instalat pe calculatoarele din liceu (cred că era prin 1998) şi a reprezentat primul meu contact cu Internetul. Foarte dezamăgitor, pentru că mă aşteptam la ceva grafică sau poze şi nu semăna cu nimic din ce am mai văzut pe la televizor sau în filme. Conexiunea era extrem de lentă, sub 1 KB/sec, dar aveam o răbdare de fier şi accesam mai ales Yahoo şi Altavista. Zilele trecute am găsit din întâmplare programul într-un colţişor al netului şi l-am instalat din nostalgie. Iată cum arată Cassini.ro în mod text only, iar dacă doriţi să-l încercaţi (este perfect funţional) îl găsiţi aici.