Aproape exterminat

De mine este vorba. Ieri scria la intrarea în bloc: „Mâine deratizare pe hol între orele 9:30 şi 11:30. Vă rugăm nu ieşiţi din apartamente în acest interval”. Azi, ziua deratizării, problemă: la ora 10 şi ceva eu trebuia să intru fiindcă plecasem de dimineaţă şi venisem să iau ceva de acasă. Am tras aer în piept şi am luat-o la fugă pe scări 2 etaje sperând că nu voi inhala nimic. Dar… ca în filmele cu proşti când am ajuns sus în faţa uşii şi am scos cheile din geantă, pe lângă că erau încurcate ghem cu handsfree-ul de la telefon, în timp ce le descurcam le-am scăpat pe jos, am rămas fără aer şi inevitabil am inspirat câteva guri de deratizant până să deschid uşa. Deşi de multe ori ăia de la deratizare folosesc chestii ”placebo” :), acum otrava era „genuine” fiindcă efectul nu a întârziat să apară imediat ce am intrat în casă: tuse convulsivă vreo 10 minute timp în care îmi simţeam gâtul ca după o zi de umblat prin deşert fără apă deşi am băut o sticlă întreagă. Drumul înapoi a fost ok că am respirat prin nişte şerveţele umede, în felul ăsta evitând să am şi eu soarta şobolanilor vizaţi de gaz. Nu faceţi ca mine.