Windows 7, răsfăţat din faşă

(post tehnic, neamatorii de aşa ceva poa’ să-l sară liniștiți)

Windows 7 a pornit cu dreptul iar cei de la Microsoft se roagă ca review-urile să rămână la fel şi după momentul lansării. După ce am văzut un milion de articole, toate laudative la adresa Windows 7, și datorită Microsoft care oferă cu generozitate (yeah..) gratuit varianta beta a sistemului de operare şi te lasă să o foloseşti până la 1 august, am decis să văd și eu minunea. După 1 august va apărea ori beta 2, ori Release Candidate-ul. Deşi iniţial au zis că îl oferă primilor 2 milioane jumate care vor să-l încerce, între timp au ridicat restricţia văzând că au primit vreun milion de request-uri încă din prima zi. Ideea este că varianta asta de Windows 7 raportează către Microsoft orice bug sau crash, astfel încât the more, the better pentru ei.

Sistemul pe care l-am instalat eu este un Intel Core2Duo @ 2.2ghz, 2 GB RAM, placă video GeForce 8600 GT cu 512 MB RAM, 3 harddisk-uri dintre care unul pe SATA, unul pe IDE şi unul pe USB. Sistemul l-am înghesuit pe harddisk-ul IDE, singurul unde am reuşit să eliberez cu greu 30 de giga. Surprinzător, n-am resimţit în nici un fel performanţele reduse ale drive-ului IDE în comparaţie cu SATA, şi nu pot decât să-mi imaginez cu împreună cu un SSD (Solid State Drive) Windows 7 decolează. Am ales varianta pe 32 de biți a sistemului de operare, deși am înțeles că cea pe 64 este cea „de viitor”. Pe mine nu m-au interesat performanțele extreme ci compatibilitatea cu echipamentele/softurile ce funcționau pe Vista. Nu voi enumera toate îmbunătățirile cu care vine Windows 7 și care se găsesc pe toate site-urile. Am remarcat însă din prima interfața care a suferit niște schimbări binevenite. Taskbar-ul modificat, introducerea de acțiuni comandate prin gesturi (scuturi cu mouse-ul o fereastră > ferestrele se minimizează lăsând în prim plan doar  fereastra activă), shortcut-uri utile de la tastatură, toate fac munca cu sistemul de operare mult mai plăcută. Există deja o mare varietate de teme care pot fi aplicate ferestrelor, care de care mai stylish sau mai colorate, în funcție de gusturi. Imediat după instalare, Windows 7 a instalat automat toate driverele necesare (inclusiv placa video) și toate update-urile disponibile. Am încercat și un driver experimental de la  Nvidia pentru Windows 7, care după instalare a făcut niște figuri, însă apoi n-am mai avut probleme. Am remarcat cu surprindere că Windows Media Player 12 știe de accelerare hardware pentru fișierele codate H264. Modul de vizualizare a pozelor este de asemenea îmbunătățit și pe gustul meu, cu afișarea tuturor parametrilor fotografiei și un preview redimensionabil după preferințe. Probleme de compatibilitate cu programele pentru sisteme Windows mai vechi n-am avut încă dar nici nu am instalat toate ciurucurile.

Mai jos un screenshot făcut desktop-ului (dualmonitor) ; dunga neagră din partea dreaptă se datorează faptului că monitorul secund are o rezoluție mai mică decât cel principal


Click aici pentru a face download la captura originală (2960×1050)

Concluzii: Windows 7 este într-adevăr un OS „simpatic”, chiar și în varianta beta. Mai bun decât Vista din mai multe puncte de vedere. Fără multe mesaje enervante, cu meniuri simplificate și mai logice, e foarte rapid, îşi face treaba şi arată bine, cu o interfaţă bine gândită. Dar nu sunt de acord cu aserţiunile cum că Windows Vista, ghinionistul sistem de operare lansat în 2006, a fost un eşec. Un fel de Windows ME. Eu am Vista pe laptop şi rulează excelent. Mai degrabă pe atunci calculatoarele nu erau echipate ca cele de acum. Şi mă refer în special la memorie şi plăci video. Acum 2 giga de RAM sunt ceva la ordinea zilei, iar 4 giga are orice gamer care se respectă. Preţurile la RAM sunt în continuă scădere, astfel încât oricine poate să-şi revitalizeze sistemul. Deci Windows 7 se mişcă mai bine decât se mişca Vista în momentul lansării datorită sistemelor noastre îmbunătăţite, şi în mai mică măsură datorită optimizării de cod, care există fără îndoială, din moment ce kernel-ul ocupă jumătate din memoria ocupată de Vista. În momentul actual sunt decis să-l cumpăr când va apărea. Să vedem dacă mă răzgândesc până atunci.

My new best pal

Cum eu am o istorie complicată cu „ză mice”, Deea şi Mihai s-au gândit (mersi!!!) cum să facă pace între mine şi neamul şoricesc. Şi mi l-au făcut cadou pe el…

Read More

Movie Land

Câteva filme văzute în ultima perioadă:

Bolt

Bolt cred că este unul dintre cele mai drăguţe filme de animaţie pe care le-am urmărit recent, cu un scenariu închegat şi amuzant la fiecare replică, ce umileşte multe dintre filmele cu actori reali. Apropo de filme jenante, The House Bunny este îngrozitor, ocoliţi-l cu încredere. Revenind la desenul animat, Bolt (vocea lui John Travolta) este un câine care se crede supererou, dar nu ştie că de fapt face parte dintr-un show televizat (aluzie la The Truman Show) şi toate „puterile” sale sunt datorate efectelor speciale. Atunci când producătorii decid să „însceneze” răpirea stăpânei sale pentru a creşte audienţa serialului, Bolt crede că totul este real şi porneşte în „salvarea” acesteia, evadând din studiourile de filmare. Împreună cu o pisică şi un hamster, Bolt călătoreşte de-a lungul Americii şi învaţă pe parcurs lecţii despre supravieţuire şi prietenie. Nu pot decât să mă bucur că, deşi nu au colaborat cu Pixar, Walt Disney Animation Studios s-au descurcat excelent şi se pot lăuda cu un blockbuster în toată regula.

Vicky, Cristina, Barcelona

Scarlett Johansson, Penelope Cruz şi Javier Bardem într-un film regizat de un Woody Allen la 72 de ani. Acţiunea se petrece în Spania iar subiectul este la prima vedere destul de „uşor”: două americance aflate în vacanţă la Barcelona se îndrăgostesc în moduri diferite de acelaşi bărbat, un artist foarte „latino” (Javier Bardem). Acesta încă-şi mai iubeşte fosta soţie (Penelope Cruz), artistă şi ea, dar ştie că nu vor putea niciodată să aibă o relaţie normală deoarece le lipseşte un „ingredient”… Filmul nu duce lipsă de dialoguri amuzante şi ca bonus primim cadou câteva cadre hot cu Penelope Cruz şi Scarlett Johansson în rolul ingredientului de care ziceam. Kissing.

Chiar mi-a plăcut tot la acest film, care este despre alegeri şi tipologii umane. Nu dă lecţii de morală şi creează nişte personaje foarte credibile care reuşesc cumva să fie toate agreabile. Nu există personaj negativ, nici măcar unul antipatic. Filmul se termină aşa cum începe, nimeni nu-şi schimbă felul de a fi sau viziunea asupra vieţii iar întâmplările petrecute rămân doar la stadiul de experienţă pentru personaje, o mostră de „altă posibilitate”. Mi-a rămas în memorie descrierea personajului interpretat de Scarlett: „not knowing what she wants, but knowing what she doesn’t”.

Yes Man

Un Jim Carrey foarte îmbătrânit dar comic încă. Cu toate că am râs de câteva ori, filmul a cam dus lipsă de faze comice. Practic ce vedeţi în trailer reprezintă cam 90% din poantele din film. În rest este vorba despre eternele clişee „gândeşte pozitiv” şi „nu încerca să pari altceva decât ceea ce eşti că nu-i bine şi vei fi prins cu minciuna dar apoi vei fi iertat şi totul va fi bine”. Plus o poveste de dragoste cu happy end.

De voie, de nevoie…

…citiţi o recenzie. Sâmbătă dimineaţă am dat să pornesc muzica şi n-am obţinut din boxe decât un fel de duduit continuu. Exact ce aveam nevoie ca să mă învioreze. După un sfert de oră de cotrobăit printre fire şi mufe am tras concluzia:  s-au dus dracului, după doar un an şi 4 luni de funcţionare. Garanţia fu de un an, desigur. Am desfăcut totuşi cutia de la woofer, m-am gândit că poate am norocul să găsesc vreun fir dezlipit, adică ceva pe măsura cunoştinţelor mele de reparator. N-am găsit nimic inteligibil prin jungla de acolo aşa că m-am dat bătut şi am acceptat crudul adevăr: tre să bag mâna în puşculiţă şi să-mi iau boxe noi. Pe astea puşcate o să le donez „în familie” cui o vrea să le repare. Că io n-am de gând să stau o lună până ajung boxele (care au 100 de kile), pe banii mei, la reprezentanţa Genius şi vin înapoi reparate cine ştie cum şi cu cât. Deci fuck Genius forever. După o consultare de opinii de pe net în urma căreia n-am ajuns la nici o concluzie, m-am dus la Media Galaxy să văd ce găsesc. Am găsit apropiate de bugetul meu Logitech G51 la 155 de waţi RMS, destul de gălăgioase şi cu un woofer aparent solid. Când să pun mâna să iau o cutie, dau de vechiul meu motiv de nervi: din 3 cutii cu boxe câte erau pe raft, una era goală iar celelalte două erau desfăcute şi arătau de parcă au stat la mine în balcon. Cum era de aşteptat boxele din interior erau pline de praf, amprente, semne clare că au fost folosite în vreun fel. Nu-i nimic, mă duc la Domo în capătul celălalt al mall-ului. La Domo erau munţi întregi de cutii cu boxe fix modelul dorit, toate trase în plastic şi lucitoare. Euforie, până am văzut preţul: cu un milion mai scumpe ca la Media Galaxy. Blesteme şi ‘mnezăi. Înapoi la Media Galaxy, jogging prin mall. Laura între timp se destrăbăla prin Debenhams deci aveam tot interesul să termin cât mai iute. Le-am zis la ăia de la Media Galaxy că vreau să fac boxele cadou şi nu vreau să mă fac de tot rahatul cu un ambalaj desfăcut, aşa că să sune la Altex aflat în mall-ul concurent şi să vadă dacă au acolo cutii neprihănite. Aveau, problem solved.

Logitech G51 Surround sunt cu mult peste vechiul sistem Genius ca fidelitate a sunetului. Au şi un „panou” de control pe care ţi-l pui confortabil pe birou şi de unde poţi regla volum şi alte alea fără să mai trebuiască să te târăşti sub masă la woofer. Panoul de care zic are şi mufă de căşti, mană cerească pentru mine. Sunetul redat este „plin”, basul adânc iar frecvenţele medii se aud foarte natural. Frecvenţele înalte nu sunt foarte bine puse în evidenţă, dar acest aspect se poate compensa din egalizatorul software. Tot ca un minus, sistemul vine cu cabluri mai scurte decât cele de la Genius, aşa că a trebuit să regândesc poziţionarea boxelor. Preţul (la Altex) este de 480 ron.

Începem să mişcăm câte ceva?

Aşa n-am chef…

***

În ziua în care ne-am întors din concediu am găsit vreo 10 grade în apartament. Plantele erau cu 3 frunze în groapă iar la centrală un bec roşu arăta că s-au întâmplat chestii interesante cât am fost plecaţi. Nu-i bai, am repornit centrala, un calorifer electric, calculatoru, becurile, practic orice se încălzeşte cât de cât. După vreo 3 ore câştigasem 3 grade, numai că noaptea veni… Şi cu ea cele -14 grade prevestite la meteo. Şi brusc iar bec roşu la centrală. Adică se luase gazul şi noi nu ajunsesem nici la 15 grade. Şi încă nu începuse criza gazelor, sau poate mai ştii, o început cu Floreştiul. Am sunat la EON Gaz la ora 0:02 şi, minune mare, pe la 1 AM s-au înfiinţat doi neni care, după încă două ore de trebăluit la intrarea în scară, au reuşit să schimbe nu ştiu ce regulator care murise de frig, rezolvându-ne glorios problema. Interesant că nici un vecin nu a sunat, deşi tot blocu vibra de la clănţănit de dinţi. Mă rog, am dat la maxim tot, culcat, dimineaţa aveam din nou cele 21 de grade, confort termic absolut.

***

Mare ţeapă cu plasele ecologice de la Cora. Pentru cei căscaţi ca mine e ţeapă, în rest e bună iniţiativa. De la 1 ianuarie Cora nu mai dă zeci de pungi de plastic gratuite pentru ca să-ţi bagi cumpărăturile în ele şi apoi să ţi se rupă în parcare în timp ce te chinui cu un deget să deschizi portiera cu ele în mână. Am zis ok, e pentru mediu aşa că am luat o plasă ecologică la 2.8 lei. Nu că aş fi avut alternativă. Evident că nu m-am dus cu ea data următoare când am fost la cumpărături. Aşa că am mai luat una. Şi în ziua următoare încă una.

***

Nu înţeleg o chestie administrativă. Eu, ca şofer prin Cluj, ştiu locaţia a cel puţin 50 de gropane cât casa distribuite prin tot oraşul pe arterele principale, care se adâncesc în linişte şi pace de cel puţin un an şi pe care le ocolesc de fiecare dată ca să nu-mi rup maşina. Majoritatea sunt canale neaduse la nivel. Deci dacă eu, care nu umblu prea mult cu maşina, le ştiu aşa bine, chiar nimeni altcineva care ar putea lua măsuri nu s-a lovit de ele până acum?

***

În FHM o remarcăm pe Cristina Rus, cu noile sale dimensiuni 180-120-180. Pe copertă o vedeţi cum încearcă să se îngusteze trăgând de ea în sensuri opuse.

Mihaela Rădulescu apare în Esquire şi în The One arătând finally tot ce ar fi vrut să arate de când este ea ~divă, da’ nu putea că avea soţ cu pretenţii. Eu aş pune pariu că până la sfârşitul anului o vedem (dacă vrem, desigur) în Playboy. Ea va poza, oricum. Mai ales că face 40 de ani şi are un pretext obosit folosit de toate în-curând-babele disperate de perspectiva ofilirii: „FEMEIA ADEVĂRATĂ, doar la 40 de ani”. U’ll see.

***

După îndelungi cercetări şi testări pe cobai obezi, McDonalds a venit cu un nou produs revoluţionar pentru România: caşcavalul pane. Avem astfel 4 bucăţele (sau mai bine bucăţici) de caşcaval într-o cutie de carton în care ar încăpea 10, la preţul de 7 ron. Acuma fără modestie, caşcavalul pane pe care îl fac eu cu mâna mea îi dă şuturi în cur la orice oră celui de la Mac, mai ales că, pe lângă dimensiunile de tot râsu, ăla are şi o crustă de juma de centimetru în care nici nu vreau să mă gândesc ce au pus „cercetătorii” lor.

***

Întrebare: de ce, după ce le-ai aplicat nşpe mii de filtre în Photoshop, ţi-ai expune pozele de nuntă într-o galerie online, lăsând totuşi neretuşată chestia aia, atât de nefericit plasată?
În galeria respectivă „the third nipple” apare în aproape toate pozele.

Revelion de gheaţă

Gata cu Bâlea Lac iarna, revelionul următor vreau să mă prindă pe alte meleaguri, la plajă de preferat. Şi anul ăsta a fost frumos, am avut noroc de vreme senină, aşa că am putut urca pe coclauri pentru peisaje şi poze. Am încercat să repet experienţa de anul trecut şi să ajung pe vârful Iezerul Caprei dar cam la 15 m de vârf zăpada era atât de îngheţată încât nu se mai putea urca decât cu bocanci din ăia cu ţepi. Pe care-i avea un tip care urca în faţa noastră şi pe ale cărui urme le foloseam noi ca pe nişte scări. Şi care tip s-a întors din drum. Iar eu, pui de Zorro, şi pe deasupra plin de nervi că mai aveam numa un pic până pe vârf, am încercat să sap eu „scări” în zăpadă cu vârful bocancilor. După vreo câţiva metri m-a apucat însă un sentiment de „i’m so fucked” fiindcă simţeam că o iau la vale şi nu mai reuşeam să-mi găsesc nici un punct de sprijin. Am coborât încetişor înapoi cu spatele şi înotând în adrenalină.

În rest cam la fel ca anul trecut. Hotelul de gheaţă a fost puţin mai fain, în sensul că l-au împodobit cu sculpturi de gheaţă şi beculeţe. Dintre sculpturile de gheaţă atracţia era desigur o femeie nud ale cărei ţâţe îngheţate erau lustruite de limba/mâna fiecărui vizitator… Mâncare bună, cazare satisfăcătoare, ne-am dat cu săniile până la epuizare, am făcut şi o plimbare până la Sibiu în ajunul Anului Nou (restaurantul „Bufniţa” are o pizza minunată), petrecere de revelion reuşită. Recomand destinaţia celor fără fiţe (nu poţi să ceri foarte mult de la cele 2 şi 3 stele cât au cabanele Bâlea Cascadă, respectiv Bâlea Lac), care vor să-şi petreacă sfârşitul de an cu bani relativ puţini dar într-o locaţie superbă.

În continuare poze.

Read More

(semi)Deconectat

Până pe 2 o să văd în fiecare dimineață asta…

Începem o nouă rotație în jurul Soarelui, oare ce se va mai întâmpla cu noi în noul an?

Hai la KFC să facem o baie!

Niciodată nu mi-a plăcut mâncarea de la KFC. Am încercat în repetate rânduri să găsesc ceva de la ei să-mi placă dar degeaba. Ba am nimerit chestii prea picante, ba prea unsuroase ba salata de varză avea aspect de, well, muci…  Aşa că pa şi pusi. Plus că mie nu-mi trebuie să rod mâncarea de pe oase, prea complicat. Dacă tot e nesănătoasă măcar să fie uşor de înfulecat. Cum e de exemplu la McDonalds, totul arată la fel întotdeauna, nu dă nimic pe dinafară, nu te murdăreşti.

În Cluj e mega trendy să mânci la KFC, e un codălău peren care nu a scăzut de la inaugurarea restaurantelor. Ia să vedem cum va mai fi după:

Three KFC workers have been sacked for using the restaurant dishwasher as a hot tub. The girls, from Anderson, California, stripped down to bikinis to relax after a long shift at the fast food chain. They then took provocative photos of themselves, which one of the girls decided to post on her MySpace page.

Vi se pare sexi? Bikini & stuff… Cum eu nu mai servesc KFC poate mi s-a părut un pic aşa, până am văzut pozele cu ditai’ vacile bălăcitoare.

Ştiaţi că nu e un caz izolat? Se zice cum că baia în chiuveta restaurantelor KFC este un fel de tradiţie. Toţi angajaţii ştiu de asta. Poftă bună!

(click pentru mare)

De văzut: Californication

Am descoperit sezonul doi din Californication, serial al cărui prim sezon l-am savurat pe la începutul anului. Dacă nu aţi auzit de el este pentru că nu se difuzează la noi încă (se difuzează pe HBO da nu ştiam io), în schimb la ei a beneficiat de aprecieri bune spre foarte bune. Dacă vă tentează, luaţi episoadele în ordine. Nu e Prison Break, nu e Desperate Housewives, nu e Anatomia lui Grey. E altfel, şi poate nu pe gustul tuturor.

Citez din cronica lui Eddie Ţone:

Subiectul e ceva mai larg şi mai ofertant. Nu insist asupra poveştii în sine. Nici măcar asupra faptului că în primele patru episoade vezi o mulţime de ţâţe, fiindcă Hank, interpretat de “Mulder” David Duchovny (rol ca o mănuşă) e un grande futadore della California, un rege Midas al sexului: pe orice formă (şi ce forme!) pune ochii se transformă în pussy juice prin aşternuturile lui.

Insist asupra faptului că de mult un serial nu mi-a mai dat un sentiment atât de… combinat: reconfortant şi apăsător în acelaşi timp. Californication e un serial parşiv. La prima vedere este tatăl serialelor superficiale: sex (pentru bărbaţi), un Duchovny sexos (pentru femei) şi o povestioară oarecare, “pretext” necesar pentru ratinguri mărite. Numai că, după ce îţi înfige superficialitatea în plămâni în primele 3-4 episoade, timp în care reuşeşte să te cucerească (te poţi relaxa un pic cu lucruri ieftine şi bine făcute, nu?) virusul pe care ţi l-a instalat pe şest explodează apoi cu virilitatea muşcăturii unei plante carnivore. Serialul devine unul care pune probleme.  Probleme serioase: condiţia scriitorului fără inspiraţie (unde eşti, Cristi Lupşa?), condiţia bărbatului cu prea multă inspiraţie în pantaloni, condiţia copiilor scriitorilor fără inspiraţie şi cu prea multă inspiraţie în pantaloni. Şi alte condiţii, care mai mari sau mai mici, în funcţie de dorinţa scenaristului.

Îl găsiţi pe mininova.org. Începeţi cu S01E01 😉

Prostie la kilotonă

Life update: cum nu aveam planuri mari pentru weekend-ul ăsta, am zis că de ce să nu-l dedicăm răcelii. Prima Laura, încă de vineri, a făcut rost virusul necesar de pe la serviciu. Ca să mă cobor la aşteptări am luat şi eu ceva măsuri: am amânat toată săptămâna să-mi fac vaccinu antigripal (care stă şi acum bine mersi în frigider) iar vineri am plimbat-o vreo două ore pe sor-mea cu maşina, ea fiind răcită cobză. Spaţiu închis, toate condiţiile pentru ca viruşii să înţeleagă ideea. Rezultatul: sâmbătă ne-am trezit ca nişte alieni pe la ora 1 pm. Doar pentru c-a sunat telefonul. Şi doar ca să ne dăm seama că n-avem medicamente, nici ce mânca sau bea. Ştiţi cum este să mergi la cumpărături în Cora când ai febră, îţi curg lacrimile şiroaie, nasul este ca un robinet stricat şi pe deasupra nu te mai poţi opri din strănutat? Am aflat eu cum e. Nebărbierit, cu o căciulă trasă peste ochii roşii din care ţâşneau lacrimi, arătam ca un drogat încercând să nu mă lovesc de lume, să par cât de cât normal, să-mi controlez strănuturile şi cascada din nas. Aşa cum speram, am fost expediat cu rapiditate de casieriţe care nu ştiau cum să termine mai iute cu mine. Riscurile meseriei, io ce să le fac…

***

Acum că am net vânjos m-am uitat în prostie la trailerele HD de pe Apple Trailers. Îs ceva filme interesante, dar altundeva vreau să ajung. Este un film în regia lui  Roland Emmerich, 2012 se numeşte, care va fi lansat la anul. Trec peste faptul că trailerul, deşi spectaculos realizat, este complet nerealist: un tsunami vine şi acoperă Everestul… în timp ce un călugăr budist bate un clopot. Mă rog, şi la finalul trailerului zice: „Google search: 2012”. Mă conformez, caut 2012 pe Google şi dau peste un trilion de subiecte toate pe aceeaşi temă: în 2012 vine sfârşitul lumii. Şi eu, ignorantul, habar n-aveam. Dar apoi m-am mai liniştit pentru că, citez fără să modific nimic:

Potrivit mayasilor, anul 2012 nu va fi sfarsitul lumii, ci momentul cand adevarul ne va fi revelat. Toate aceste schimbari dramatice vor avea efecte serioase si asupra ADN-ului uman, care va fi suferit o reprogramare si va fi imbunatatit, avand 12 spirale in loc de doua. Oamenii vor depasi tehnologia, asa cum e cunoscuta azi si va avea loc o trecere rapida prin dimensiunea a patra si intrarea in cea de-a cincea.

– intregul sistem solar se va sincroniza cu Galaxia si intregul Univers, cu efecte benefice;
– vom depasii tehnologia actuala si ce cunoastem despre Timp si Spatiu;
– banii vor disparea ca necesitate;
– vom intra in Dimensiunea a 5-a;
– ADN-ul uman va fi reprogramat, ajungand la 12 spirale, de la 2 in prezent.

In ce priveste fiinta umana, schimbarile vor fi deci, colosale in sens pozitiv. Insotite totusi de simptome neplacute (inca o veste buna – este semnul ca organismul se purifica):

– migrene, dureri de cap, oboseala, ameteala sau palpitatii;
– simptome specifice racelii (febra, transpiratie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate prin tratamente clasice;
– slabiciune musculara, respiratie greoaie, oboseala nejustificata;
– modificari in sistemul limfatic si imunitar, neliniste, depresii, stres si fascinatia trecutului.

In momentul intrarii in Centura Fotonica se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecventelor propriului corp uman cu cele de referinta din Univers, ducand la o crestere a celor umane. Este asa-numita “inaltare”, “ridicare la Cer”, de care vorbesc si vechile scrieri.

“Inaltarea” fiind brusca si puternica, cei cu vibratii joase, negative (rautate, egoism etc.) nu vor rezista transformarii. Frecventele genomului uman si ale ADN-ului sunt foarte inalte, vibratiile foarte fine. Sunt in fapt lumina, ceea ce explica vizibilitatea aurei la zei si sfinti.

Dr. Berrende Fox a constatat ca, de 20 de ani, oamenii au inceput sa se schimbe la nivel celular iar unii chiar si-au dezvoltat noi lanturi in structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sange.

Bine, bine, vor intreba oamenii de afaceri, si eu ce castig de aici?! Sa vedem daca le place:

– intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede;
– folosirea unei parti mai mari din creier, peste 10-15% cat in prezent;
– toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
– se vor inmulti bioterapeutii si telepatii;
– corpul fizic va incepe sa se schimbe si probabil vom vedea(cei care scapa!) o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor.

… şi aberaţiile cretinoide continuă pe extrem de multe pagini. Dacă ceva din textul de mai sus vi se pare de bun simţ vă rog să părăsiţi acest site, să căutaţi 2012 pe Google şi apoi să vă împuşcaţi. Când mă gândesc că astfel de oameni sunt lăsaţi în libertate şi au dreptul la liberă exprimare. Şi drept de vot.

***

Drept de vot care este inutil, dacă tot mi-am adus aminte de asta. Ce dracu votăm noi de fapt? Românii votează din spirit de turmă, după cât de simpatici sau nu le sunt candidaţii sau pentru că primesc făină şi mici înainte de alegeri. Chiar să vrei, în România nu poţi vota o ideologie,  nu te poţi ralia unui curent politic deoarece nimănui nu-i pasă de aşa ceva. Nici un partid nu-şi promovează doctrina, pentru că, dacă ar face-o, s-ar vedea prea clar cum o calcă în picioare sistematic. La uninominale n-am votat că n-am fost în oraş şi îmi pare chiar bine că nu mi-am irosit timpul, pentru că acum îi văd pe toţi uniţi întru ciolan. Scârbos. Nici nu vreau să mă gândesc ce anume au negociat în spatele uşilor închise, ce şi-au împărţit şi care sunt adevăratele mize, de au ajuns la un asemenea compromis de guvernare.

***

ţărani

Michiduţă cel făr’ de.. minte şi încă un ţăran

Vrute şi nevrute (sau vrute dar neavute)

Sursă de mulţi nervi: am dat să-mi comand „de moş”, whatever care moş, nişte emoticoane antistress (ironia..) de pe DeviantArt şi of course că m-am trezit să fac asta la o zi după ce expirase termenul în care se putea face livrarea prin poşta normală. Mi-am dat seama doar după ce am turbat un pic că nu înţelegeam de ce-mi tot refuzau tranzacţia. Mai era valabil ca mijloc de expediere doar FedEx care taxează de 3 ori costul produsului ca să ţi-l treacă peste balta numită pompos ocean, aşa că mai bine lasă… Dacă vă simţiţi careva filantropi, un click pe poza de mai jos vă duce la pagina de comandă 😀 . Emoticoanele îs din alea de poţi să le strângi şi să le frămânţi când n-ai ce face cu mâinile. Se presupune chiar că m-ar ajuta să mă las de fumat, dacă aş fuma..

***

Mi-a plăcut tare mult Madagascar 2: Escape to Africa. Animație superbă și plină de detalii, muzica semnată will.i.am și Hans Zimmer. Suficient de comic și cu o poveste destul de închegată, chiar dacă nu foarte originală. Toată lumea vorbeşte de fazele cu pinguinii dar eu era să leşin de râs la fazele cu Moto Moto 🙂 Toată stima pentru cei de la Cinema City pentru că oferă spre vizionare atât varianta dublată cât şi cea subtitrată. Mi-a plăcut muzica din film şi am făcut rost de tot soundtrack-ul. Mai jos un sample, interpretat de will.i.am :

***

Azi am „studiat” timp de vreo oră cum dracu să fac să-mi pun ringtoane personalizate pe iPhone (adică să-mi tai dintr-o melodie şi să pun partea aia să sune) şi într-un final complicat am şi reuşit, gratis, dar trust me, Apple merită premiaţi (şi înjuraţi deopotrivă) pentru cât de bine ştiu să scoată profit din orice căcat pentru care alţii nici nu s-au gândit să taxeze. În cazul ăsta este vorba de ringtonuri, unde la alte telefoane normale la cap (Nokia) dacă ai pe telefon 1000 de piese audio, oricare melodie poate deveni ringtone. La Apple nu. Fiindcă dacă ai cumpărat muzica (se presupune că ai cumpărat-o pe toată) nu ai nici un drept să o „difuzezi” pe stradă când îţi sună telefonu. Aşa că dacă vrei ton de apel din melodie, plăteşti. Yeah right. Cinste hackerilor numa că tot am avut nevoie de 3 softuri ca să tai, convertesc şi uploadez tonul pe telefon.

Tonul fiind ăsta (da, devin sentimental în preajma sărbătorilor şi tonul ăsta mă face să mă gândesc la săniuţe, brazi şi fulgi de nea:P). Play:

[audio:https://www.cassini.ro/imagini/audio/fondcraciun.mp3]

Artificii leșinate de cald, planete și o poză cu un câine

Am fost de 1 decembrie la Alba Iulia cu un scop. Să pozez artificiile, pentru că în fiecare an au fost superbe și în fiecare an nu am avut aparatul la mine. Mai ales că anul ăsta cică ar fi trebuit să fie și mai și, că au venit nu știu ce „străini” să le puște în văzduh. Am cărat după mine trepiedul și obiectivele, mi-am ales un loc bun și… țeapă. După juma de oră de așteptat am asistat la cel mai jenant foc de artificii din istoria Albei Iulii. Abia spre final au luat ceva avânt iar pe când să emit și eu primul „Oaaau.. ce fain!” , gata. Se terminase. Artificiul cel mai fain fusese și ultimul.

De 1 decembrie io am spălat mașina și m-am plimbat prin grădina alor mei în tricou. Țin minte că în alți ani îmi luam 10 bluze și mănuși ca să rezist câteva ore la festivități & shit. Ceva nu-i în regulă, da nu contează, din moment ce factura la gaze vine mică mică. Sper numa ca la Bâlea Lac unde îmi (re)fac revelionul, să fie munți de zăpadă ca anul trecut.



***

Luna, Jupiter și Venus s-au văzut deosebit de frumos de 1 decembrie și în zilele de dinainte. Poza de mai jos am făcut-o la Alba Iulia. Luna e aia mare, Venus e jos iar Jupiter sus. Filtrul albastru l-am aplicat ulterior. Click pentru mare.

***

Nu știu cine a zis că bătrânii sunt oameni cu bun simț fiindcă nu-s. La poștă mai era un om în fața mea la ghișeu și îmi venea rândul, când văd pe un bătrân că vine cu o hârtie și se bagă în fața mea de parcă eram invizibil. Am crezut că vrea să întrebe ceva, când colo țopârlanul naibii voia să ridice un colet. Când i-am atras atenția că s-a băgat în față îmi zice că nu m-a văzut (eram 2 oameni în oficiu) și ghici ce mă întreabă: „Dar vă grăbiți undeva?” . Eu: „Da, la serviciu, dumneavoastră?”. Liniște.

***

O poză, făcută în octombrie, pentru toti cei (mulți) care caută poze cu caini și ajung la mine:

Scurtuțe

Mircea Badea are blog. Nici unul dintre „greii” blogosferei nu a suflat un cuvânt, dar sunt sigur ca au remarcat cei 9000 de vizitatori zilnici pe care antenistul îi atrage și cu care îi depășește pe aproape toți. Badea scrie alfel decât vorbește, mai puțin destins și parcă mai cu ciudă. Rămâne de văzut cât îl va ține cheful de scris și ce vrea să realizeze cu blogul. Îl citesc, deci intră în blogroll.

***

Google a lansat o nouă versiune de Picasa, cel mai bun organizator de fotografii gratuit. Multe facilități în plus, unealta ideală pentru începători sau pentru cei care nu vor să aștepte să se încarce Photoshopul pentru a efectua mici retușuri unei fotografii.

***

Un angajat Wal Mart din America a fost călcat în picioare şi omorât de o turmă de „shoppers” care încercau să intre cu forţa într-un magazin. Oficialii au denumit evenimentul „accident”, dar cineva tot va fi tras la răspundere, fiindcă situația putea fi prevăzută și evitată.

***

Se deschide în curând multiplexul Odeon din Polus Center Cluj, aflat la 2 minute de mine… Ieri montau literele.

***

Site-ul celor de la Şuie Paparude este minunat realizat, mai ales din punct de vedere al modului de navigare.

De ce 5 şi nu 10

Criză mare de inspiraţie, ha? Anul trecut când am văzut caricatura de mai sus m-am distrat, fiindcă aveam același „feeling”. Pe atunci tocmai apăruse maşina de bărbierit cu 3 lame. Aia cu vibraţii. O mare porcărie, am primit şi eu una cadou și mi se părea că trei lame sunt deja fițe. Plus că vibraţiile ar fi probabil utile în orice alt context în afară de atunci când te bărbiereşi. De ce ai vrea să-ți vibreze mâna și să-ți amorțească habar n-am..

Gillette s-au mai încordat preț de două lame și au scos Fusion, o ridiculozitate cu 5 cuțite şi cu „microcip”. Ce dracu face microcipu ăla? Scuipă lasere? Mie mi se pare că drăcia aduce tot mai mult cu o răzătoare de legume. Din aia minune de la Teleshopping. Mai că-mi vine să-mi rad un măr. Că pe față nu pun plugul.

M-am simțit obligat să le fac un ambalaj mai potrivit decât ce aveau. Iată rezultatul.
(Click pentru mare)

Yahoo nu este şi pentru români?

Virgin America oferă WiFi în timpul zborurilor, la preţuri între 9.95$ şi 12.95$ în funcţie de durata zborului. Văd utilă facilitatea doar în cazul zborurilor lungi, noaptea, peste ocean, când benoclatul pe geam este inutil. În zborurile de zi m-ar durea însă în cot de WiFi fiindcă şi aşa e o adevărată dramă când nu prind loc la geam. Ţin minte că odată un pici avea loc la geam lângă mine şi a dormit tot drumul, iar eu îmi tot lungeam gâtul peste el să văd Alpii înzăpeziţi. Asta până când am observat-o pe maică-sa, aflată pe scaunul din spate, care mă fixa cu o privire criminală.

***

Noul Blackberry Storm, cu toate chestiile faine pe care le are, o dă în bară fix cu ce nu te aştepţi: nu are WiFi. Un mare minus pentru că, dacă vrei să-l foloseşti în afara ţării unde 1 MB prin 3G costă cât venitul mediu pe economie, u’r fucked. WiFi gratuit se găseşte din belşug, chiar şi la noi, şi pe lângă că-i gratuit de obicei e şi mai rapid.

***

Cel mai tare comentariu pe un blog:

Voi ce faceţi de Criză?

***

A fost lansată o nouă versiune de software pentru iPhone, 2.2, care aduce o seamă de îmbunătăţiri pe partea de securitate, câteva funcţii noi şi eliminarea unor bug-uri. Cel mai mult mi-a plăcut includerea Google Street View în aplicaţia Maps. Am vizitat virtual o parte din locurile pe unde am umblat vara asta. Am observat că iPhone-ul e mai prompt la afişarea unor meniuri iar bateria pare să ţină mai mult. Nici crackerii nu au stat degeaba şi a doua zi după lansarea firmware-ului era deja disponibil patch-ul QuickPwn la care sincer nu-i prea mai văd rostul din prisma aplicaţiilor care se pot instala cu Cydia şi Installer. Majoritatea sunt instabile şi sug din baterie într-un mod obscen.

Nu pricep o chestie: de ce din secţiunea românească a iTunes Store lipsesc aplicaţii de la Google sau Yahoo, gratuite şi valabile pentru tot restul lumii? Cine naiba decide când are loc includerea lor acolo şi pe ce criterii? Adică din moment ce eu am plătit pentru telefon, plătesc un abonamet de date lunar, deci cu nimic mai prejos decât americanu’ sau englezu’, m-aş fi aşteptat să am aceleaşi drepturi. Dar nuu… Bine că, în loc să folosesc oneConnect, programul Yahoo! care include toate aplicaţiile companiei, eu trebuie să instalez pe iPhone alte aplicaţii thrid party (deci potenţial nesigure) prin care să mă conectez la Yahoo, doar fiindcă oneConnect-ul lipseşte din iTunes Store-ul românesc. La fel şi în cazul Google Earth.


Google Street View pe iPhone. Te poţi „plimba” pe străzi şi uita în orice direcţie (inclusiv în sus). În screenshot-ul de mai sus m-am învârtit pe lângă turnul Eiffel. Versiunea Stret View pentru desktop se găseşte accesând Google Maps

Multimedia talk

Am semnat contractul pentru Internet. Din ăla prin „fir”, rilaiăbăl şi rapid. Săptămâna viitoare vine fibra de la FoComunicații. Deja încep să mi se retrezească instinctele de download-animal. Am început să mă uit pe unde se ascund bunătăţile HD, unde apar cele mai noi albume şi concerte… Va merge în sfârşit bine PornHub 😀 … Pe lângă astea îmi voi instala acasă Winamp Remote, care face o chestie foarte deşteaptă: te lasă să-ţi asculţi muzica de pe PC-ul personal de pe orice alt calculator conectat Internet. Ai acces la toate playlisturile şi muzica ta preferată, direct din browser. Practic PC-ul funcționează ca un server de streaming de pe care asculți ce vrei, unde vrei. Sigur, trebuie să laşi calculatorul tot timpul pornit, însă cu o lăţime de bandă de 24mbps nu cred că-l voi mai închide decât ca să-i mai schimb câte o roată, un rulment, din vreme în vreme. Un harddisk în plus de 1 terra m-ar coafa ca să nu mai scriu DVD-uri în neștire. Dar să lăsăm fanteziile, și să trecem la…

***

…other small thinghies. Am văzut trailerul de la la Star Trek, ce va apărea la anul prin luna mai. 100% eye candy. Practic, tot ce mi-aș fi dorit să văd cât timp a rulat serialul. Am fost un mare fan Star Trek: The Next Generation, cu faimosul căpitan Picard. Îl urmăream cu religiozitate duminica în cadrul emisiunii „Ştiinţă şi imaginaţie” prezentată de Bădescu şi Mironov şi mă enerva la culme când nu îl dădeau. Star Trek-ul de anul viitor are acțiunea plasată cu vreo 100 de ani înaintea celei din The Next Generation, și va prezenta ascensiunea căpitanului Kirk, cel din Star Trek: The Original Series (1966), interpretat acum de Chris Pine. Se pare că prin acest film producătorii au dat un „reboot” francizei, așa cum s-a procedat cu Batman Begins. Luat totul de la „începuturi”, cu actori noi și, desigur, cu o punere în scenă mult mai actuală. În cazul Batman chiar a fost nevoie de o „resetare”, fiindcă ultimele 2 filme înainte de Batman Begins au fost niște comicării. Sunt chiar curios cum va fi primit noul Star Trek atât de către fani cât și de către publicul tânăr care abia dacă a auzit de The Next Generation, darămite de Star Trek: The Original Series de acu 40 de ani. Click play, merge fain şi fullscreen.

***

Am găsit o chestie interesantă căutând o melodie pentru cineva. Pe site-ul eOK aflăm:

eOk a devenit primul site de muzica din Romania complet legal si gratuit. eOk are in prezent contracte cu toate casele de discuri majore romanesti, oferindu-va la un loc toata muzica romaneasca din toate timpurile!

În schimb, pe forumul Ancăi Badiu, a cărei melodie nouă o căutam, administratorul are altă părere:

We ask people to RESPECT THE MUSICIANS and not to upload music to websites such as Trilulilu or eOk, who illegally put music at their users disposal, without any written prior agreement with the composers, publishers, singers, etc.

Ce-i cu eOK-ul până la urmă? Fură şi ei un pic aşa ca tot românu’? Că pe TriluLilu știm că trei sferturi din materiale (foto, video, audio) n-au ce căuta acolo, dar îi iertăm că-i simpatic crocodiluțul din header.

***

Link spre pagina artistului, unde sunt disponibile și datele tehnice ale fotografiei. Cadrul nu a fost prelucrat în Photoshop. Senzațiile modelului din timpul ședinței foto trebuie să fi fost interesante 🙂 Pentru a vizualiza unele poze din galerie e nevoie de înregistrare

Expendable, next please!

O jurnalistă (în devenire) a fost dată afară de la ziarul unde lucra fiindcă prietenul ei a povestit pe nu știu ce forum de jurnaliști diverse aspecte „compromițătoare” ce țin de organizarea internă a ziarului respectiv. Se inflamează mulți (și el și el și el și ea). Jurnalista (în devenire) ia și ea cuvântul și încearcă cu disperare să dreagă busuiocul, cum că până la urmă nimeni nu a persecutat-o chiar așa tare. Așadar singurul care s-a făcut de rahat e cel care nu și-a ținut gura. A făcut pe cocoșul justițiar și acum plătește altcineva aiurea. Io înțeleg să te bagi în seamă și să faci „dezvăluiri” (care sunt foarte interpretabile, mai ales pentru unii care cunosc personajele), dar fă-le duuupă ce ți-ai încheiat socotelile cu cel pe care îl bârfești. Atât de simplu..