Tag Archives: film

Am făcut și-am dres

Am fost în concediu.

(aici mai multe poze)

***

Am făcut niște încercări de camera ascunsă, așa mai low-budget. Mai urmează, în funcție de disponibilitatea de a se face de râs a colegilor mei de la FTR :). Iată una dintre ele:

***

Am asfalt pe stradă, după trei ani și ceva în care am reușit să-mi distrug bieletele (așa cred că le zice) la mașină prin gropi. Deci nu te votez bă!!

***

Am filmat o decolare (de fapt Mihai a filmat, eu am pozat) de lângă pista aeroportului Băneasa, sub privirile amenințătoare ale unor paznici mult prea zeloși ținând cont de amenințarea teroristă reprezentată de mine și de Mihai, care au apărut la două minute după ce am ajuns lângă gardul aeroportului și nu s-au lăsat până nu ne-am îndepărtat 20 de metri. Probabil știau că de la distanța aia nu puteam arunca cu pietre în avion, că altceva ce dracu să-i fi făcut?

***

Am văzut un film la IMAX, în București că numa acolo este. Nu pot descrie cât de mișto se poate vedea imaginea pe ecranul ăla! Și era Harry Potter, al cărui fan nu sunt și nu pot fi pentru că mi se pare o poveste neoriginală și lipsită de imaginație de la primul film din serie până la ultimul. Dar văzut la IMAX, Harry Potter este ză shit.

***

Am fost pe Transalpina, care cum ar veni e noul Transfăgărășan, cu deosebirea că-i de zece ori mai faină. Sau fain, că-i un traseu. După ce vor pune băieții și balustrade la șosea ca să nu faci un salt în prăpastie cât timp pozezi minunăția de peisaj, vom avea în sfârșit și noi (noi românii adică) ceva nou cu care chiar ne putem mândri în caz că suntem loviți de patriotism subit.

***

In-cre-di-bil, l-au prins pe măgarul care mi-a furat laptopul și aparatul foto din mașină în luna martie. Deci chiar l-au prins. M-au sunat de la secția IV zilele trecute să vin să văd niște poze cu diverse bunuri care cică au fost confiscate din casa unuia suspectat că a jefuit mai multe mașini din Cluj. El fiind din Tîrgu Mureș. M-am dus, evident fără speranțe. După ce am așteptat zece minute după un cuplu de tineri care au fost chemați din același motiv, am ajuns și eu în fața unui monitor pe care polițiștii au început să-mi arate poze cu diverse obiecte. Vreo 500-600 de obiecte. Cred că am rămas cu gura căscată vreo jumătate de oră, zicând din când în când “Nu pot să cred…” – varianta police-friendly a lui “ai să-mi bag p**a!”, cât timp mi se derulau pe ecran obiectele găsite în casa porcului, care se pare că a fost ocupat al dracului. Porcul. Parcă eram în fața unui magazin online. Vreo sută și ceva de poșete de toate mărimile și culorile, zeci de genți de laptop, laptopuri dezmembrate, genți foto, aparate foto P&S, GPS-uri, ceasuri de mână, încărcătoare, telefoane, căști… Și brusc tresar! Căștile mele JVC care erau în geanta laptopului furat! Căștile mele pe care am dat mult mai mult decât făceau fiindcă le-am luat din Monaco erau acolo, în fața mea, printre obiectele furate. Să vedeți ce s-au bucurat polițiștii când au auzit asta… 🙂 Fiindcă, am aflat de la ei, hoțul nu recunoaște nimic așa că acuma trebuie găsiți proprietarii a cât mai multe dintre obiectele furate, pentru a-l putea băga la răcoare pe animal. Io unu eram însă fericit că i-au stricat jocul și pe deasupra că stiu cum arată, polițiștii fiind drăguți și arătându-mi o poză cu el. Dar stați să vedeți ce-am mai aflat! Jivina are 36 de ani și trăiește într-o casă cu etaj nou nouță  împreună cu concubina și un copil mic, probabil al lui. Și, țineți-vă bine, în curtea pavată a casei avea două mașini și un lac artificial. I shit you not. Probabil fiindcă nu mai văzuseră nici ei așa ceva, polițiștii au fotografiat și casa și lacul și concubina și copilul și tot. No bun, ca să o scurtez, laptopul și aparatul foto evident nu mai erau acolo, dar am înțeles că o să-mi recuperez prețioasele căști și, poate, după ce va fi condamnat, nenea va vorbi și va spune cui și unde a vândut alte obiecte furate. Că cică așa fac majoritatea, tac mâlc până se trezesc cu sentința, apoi încep să coopereze. Din păcate nu am avut voie să fac o poză să vi-l arăt pe stimabil, dar am reușit să-i fac un portret cu mouse-ul deoarece i-am ținut minte toate trăsăturile. Poate fiindcă avea vreo patru în total.

Aș dori să pice un meteorit peste Hollywood dacă se poate. Mersi.

Transformers 3 a avut un buget de 400 de milioane de dolari. Și un trailer fain de tot. Fiind un sucker pentru trailere faine de tot, m-a convins. Deși primele două filme din serie au fost slabe rău, Megan Fox fiind cireașa de pe tort din punctul ăsta de vedere atît la propriu cât mai ales la figurat, am decis să merg totuși la partea a treia fiindcă: 1. Megan Fox a dispărut din distribuție și 2. Era în 3D. Bine, de fapt faza care m-a cucerit pe mine a fost partea din trailer în care Neil Armstrong ajunge pe Lună cu o misiune secretă, aceea de a cerceta un OZN prăbușit acolo. Ei bine, cam asta a fost singura parte coerentă și bine realizată a filmului. Ce a urmat m-a făcut să vreau să ies din sală cam de vreo cinci ori, fiindu-mi pur și simplu jenă că mă uit la așa ceva. M-am simțit ca și când aș fi fost înjurat la fiecare două minute de către scenarist (boul milionar Ehren Kruger) și regizor (boul milionar Michael Bay), care au contribuit într-o armonie perfectă la cea mai retardată, plină de clișee și înfiorător de plictisitoare poveste care ar fi putut fi concepută. Zic asta fiindcă la un buget de 400 de milioane există niște așteptări. Și evident că la așa buget, boii de mai sus au fost plătiți cu sume uriașe. Încerc să înțeleg și nu pot. Cum se poate așa ceva? În comparație cu Transformers 3, Avatar este un giuvaer. Și țineți minte că Avatarul și-a luat o grămadă de înjurături pentru poveste, că îi prea simplă, că nu știu ce. Cum de le este permis unor idioți să pună în mișcare o uriașă mașinărie de producție ce implică munca a mii de oameni, doar pentru a transpune pe peliculă un gunoi ce insultă inteligența a 90% dintre pământeni? Avatar a avut într-adevăr o poveste simplă, ușor de înțeles de toată lumea, dar spusă bine și ajutată de animația 3D de excepție. Nu merge placa cu “Păi Transformers e făcut pentru un anumit gen de public și așa trebuia să fie”. Nu. Am vizionat filme care mi-au plăcut chiar dacă erau făcute pentru copii de șapte ani.

În Transformers 3, efectele speciale au fost atât de multe încât, deși perfect realizate, au ajuns rapid să fie plictisitoare. Noroc cu frumusețea aia de Rosie Huntington Whiteley care merită văzută în toată spledoarea 3D-ului ei 🙂

Nu dați banii pe Transformers 3! Furați-l cu nesimțire de pe torente atunci când va apărea în format HD și apoi, dacă chiar sunteți curioși, vizionați-l cu multe pauze și cu derulări înainte. Fiindcă atâta merită.

Balcoane şi sex cu franţuzoaice mutante

Noua modă la români: închiderea balcoanelor. E criză, vine iarna, murim. Amenințati din vară cu scumpirea gazelor și cu înghețul, oamenii s-au apucat să-și închidă balcoanele și să-și pună termopane, în speranța că astfel vor păstra cât mai mult timp aerul cald stătut în interiorul sufrageriilor. La noi în bloc s-au apucat deja doi. La blocurile vecine de asemenea. N-am nicio problemă că-și închid balcoanele, am însă cu siguranța acestei acțiuni. Balcoanele alea au fost oare proiectate pentru a susține câteva (multe) sute de kilograme de zidărie şi termopane? Plus alte câteva sute de kile  de vechituri, murături şi alte prostii care se păstrează de obicei pe balcoane? Nu sunt inginer constructor aşa că e posibil să mă înşel, însă totuşi, unele balcoane par mult prea subţiri pentru a susţine asemenea greutăţi. Pe când prima ştire cu “Un balcon prăbuşit sub greutatea termopanelor distruge toate balcoanele de sub el în cădere şi aterizează peste doi maidanezi. Băsescu e de vină”?

***

Am văzut unul dintre cele mai proaste filme din ultimul timp. Sau dintotdeauna. Splice se numeşte. Şi era să mă duc la cinema să-l văd, aoleu.. E uimitor de prost. Şi e cu Adrien Brody, de a cărui faţă m-am săturat ca de gropile de la mine de pe stradă. Hai să vă zic subiectul, că n-am ce face şi vă scutesc de a vă uita accidental când o să apară pe ProTv. Deci doi oameni de ştiinţă (Adrien Brody şi Sarah Polley), cuplu, se joacă cu genele mai multor specii şi le combină pentru a vedea ce animăloi scârbos iese. Asta în scop ştiinţific, n-am înţeles exact ce şi cum, ceva cu vindecarea cancerului… ca să sune bine pentru public. Biineeeînţeles, fiind nişte idioţi, la un moment dat cei doi amestecă şi nişte ADN uman printre alte adeneuri. Şi se naşte creatura. Care iniţial arată ca un pui fără pene, apoi se transformă într-o franţuzoaică destul de apetisantă, dacă n-ar avea nişte picioare de găină şi… coadă de scorpion. Blabla până la punctul culminant când Adrien Brody i-o va trage creaturii şi este prins în plină acţiune de nevastă-sa. Aceasta îl iartă fiindcă, nu-i aşa, e normal să vrei să faci sex cu creaturi cu coadă de scorpion. Decid amândoi că ar fi bine să-şi kilărească creaţia, doar că franţuzoaica se transformă între timp în franţuzoi. Adică în mascul. Aşa că, natural, urmează încă o scenă de sex între creatură şi “femeia de ştiinţă”, care se termină fix cu o secundă înainte ca Brody să înjughie bestia cu ceva trunchi de copac. Înainte de a muri, creatura îl înţeapă cu acul ei otrăvit din coadă şi el moare. Rapid, în două secunde, că se termina filmul. Finalul… îl ştim cu toţii: ea rămâne însărcinată cu creatura şi vrea să aibă “copilaşul”. Splice 2 adică.

Hot or not?

“Let’s get off this fucking planet!”

Mă tot chinui de ceva vreme să montez un filmuleț, HD, cu scene filmate prin Cluj. Problema majoră însă cu filmatul Clujului o reprezintă, vechea mea durere, drumurile. Neavând stabilizator de imagine la 550D, filmările în mișcare sunt un chin. Am turbat după ce-am filmat într-o seară din mașină, doar pentru a constata că nu pot folosi mai nimic. Sunt determinat să-l finalizez totuși..

***

Mi-am luat rachetă de tenis la care trebuie să fac eforturi imense să nu-i zic paletă de față cu alții. V-ați lămurit cât tenis știu deci. Am mai jucat până acum de vreo trei ori în toată viața mea, dar cum am avut treabă în ultima vreme pe lângă niște terenuri, am zis să încerc că poate se prinde ceva de mine. Și tot în domeniul sportiv, în redacție am făcut pariuri cu ocazia campionatului. Premiul: mâncare. Câștigător în primul tur: eu (și încă un coleg, la egalitate, dar contează că eu). Am ghicit la meciuri în prostie. Și în completă ignoranță.

***

Concediul se prefigurează din 19 până în 26. Mers cu mașina prin țară cu opriri prin munți, București, Ikea, IMAX și în final marea cea neagră și nu foarte spectaculoasă. Dar oricum ar fi, abia aștept să ajung la ea. Prin august mergem la Düsseldorf. De ce Düsseldorf? Că erau bilete aproape moca la Wizzair 🙂 Până una alta, săptămâna viitoare fac o excursie de o zi în Retezat cu prietenul Mihai. Cu mașina în cea mai mare parte. Testez să văd până unde se poate merge, în ideea că, în concediu vom sta câteva zile pe acolo. Filmăm, pozăm… Traseul e cel de mai jos. Avem două locuri libere. Doritori, careva?

***

Oaai, și ce m-am enervat după ce am văzut Predators! Câtă dezamăgire… Cât de jenant… Ce ocazie irosită de a face un film bestial! Fiind un fan al seriei Predator (mai precis a primelor două filme, cel din 1987 și cel din 1992, că Alien versus Predator a fost crâncen de prost), am sperat că Predators va salva seria. M-am înșelat rău. Să vedem care-i sunt hibele (SPOILERS AHEAD, cum se spune…):

– Adrien Brody. Deși un actor bunicel, nu mi l-aș fi imaginat vreodată în rol de dur luptându-se cu extratereștrii. Se pare că ăia de la casting au fost de altă părere. Proastă idee. Deși a pompat steroizi în el cu găleata, omul nu va fi credibil niciodată într-un asemenea rol. Pentru că nu are față de așa ceva. Are în schimb un nas…
– Locațiile alese pentru filmare: din junglă au ajuns într-o pădure de foioase trecând printr-o stepă. Decoruri fără imaginație, fără sens.
– Ținând cont că protagoniștii se aflau pe altă panetă, iar cerul era înțesat cu tot felul de corpuri cerești și colorat în toate felurile, am văzut asta într-o singură scenă pe tot parcursul filmului. După care nici măcar o dată n-a mai fost îndreptată în sus camera pentru a admira peisajul celest. Efectele speciale costă.
– Apropo de efecte speciale: sărace în detalii, puține, cheesy. Cred că am văzut și cea mai prost executată explozie realizată digital.
– Predatorii: greoi, proști. Apăreau în scenă, cuminți, doar după ce actorii își terminau replicile și trebuia să înceapă lupta și dispăreau, dracu știe unde, după ce mai murea unul dintre cei vânați.
– Armele predatorilor: dacă în primele filme din serie armele erau variate, originale și înspăimântătoare, aici, în afară de un cuțit extensibil și un rahat de pistol cu laser nu mai vedem nimic.
– Deși filmul nu este recomandat persoanelor sub 18 ani, nu a fost vreo scenă pe care s-o categorisesc șocantă sau măcar scârboasă.
– Cel mai prost final posibil: “Let’s get off this fucking planet”. Asta găsește de zis un om care e răpit de extratereștri, dus pe o altă planetă și vânat precum un fazan? Mda, makes sense. Hai să furăm o navă și s-o pilotăm până în următorul sistem solar..

Verdict: un subiect ofertant, stricat de un scenariu fără imaginație și de o regie asemenea. Și de Adrien Brody.

Să deschidem 2010-ele

Ultima modă: să zici că te-a plictisit Avatarul. Gem blogurile şi Twitter-ul de cât s-a cântat placa: “Deci da, am fost și eu la Avatar. Nu știu domle ce atâta tamtam, pe mine nu m-a impresionat deloc… Noroc cu efectele speciale, că scenariul şi eu puteam să-l fac…”. Da mă, sunteți mult prea daţi dracului pentru a savura un film. Orice film. Dacă filmul îndrăzneşte să includă ceva elemente narative familiare, gata, e de ultimul rahaaaaat, eu ştiu cum se termină, sunt un geniu, îmi este violată inteligenţa, vă fac o favoare că nu ies din sală. Nu contează cum este ecranizată povestea sau câte elemente de noutate aduce, miriadele de amănunte, nu, nici vorbă, popândăii tremură de fericire că ei au ghicit încă de la început cum se termină, de parcă ăsta e singurul aspect ce face un film bun, să nu ştii tu cum se termină. Nu le trece prin devlă că un blockbuster de asemenea calibru e făcut să fie priceput şi apreciat de toate categoriile de vârstă capabile să cumpere un bilet. Însă vorbesc degeaba, este vorba de un raţionament mult mai primitiv: “Eu, românaşul plin de complexe, deşi nu ştiu să fac absolut nimic altceva decât să dau din gură, sunt liber să mă cac pe munca altora fără să fiu tras la răspundere şi o fac, deoarece dacă aş lăsa garda jos şi aş aprecia ceva din ceea ce văd, devin vulnerabil şi mi-e teamă de asta, plus că dacă apreciez mainstream-ul nu e cool”. Bouleţule, dacă îţi place, e ok!

Şi totuşi, Avatar reuşeşte să nu-ți insulte inteligenţa, spre deosebire de 2012. Cameron pune foarte mult preţ pe detalii şi explicaţii. Avatar e criticabil, da. Dar de aici până la a-l face penibil e cale lungă. În jos pe scala IQ-ului 🙂

Mai sunt nişte bezmetici care se plâng de calitatea 3D-ului. Deoarece au văzut ei la alte filme 3D cum ieşeau diverse chestii din ecran, producându-le “emoţii”, s-au simţit de-a dreptul jigniţi că Avatar nu a uzat de asemenea trucuri şi a prezentat realist “3D”-ul, ajungând până la a afirma că filmul nici nu a fost 3D:)).

Părerea mea despre Avatar? Un film superb. Aştept cu nerăbdare partea a doua şi a treia.

***

Am consumat deja trei zile din 2010 și n-am făcut nimic din ce mi-am propus pe anul ăsta :P. Lista e destul de lungă și aproape fiecare item costă, aşa că rămâne de văzut dacă le bifez pe toate. Sper să da. Barcelona, Maroc, Viena, Praga. Printre ele: LCD TV full hd, încă 2 GB RAM, procesor Core i5, unitate Blu-Ray, harddisk de 2 tera. Să nu uităm noul model de iPhone ce apare în vară. Vândut iPhone-ul vechi. Vândut Loganul, welcome Skoda. Abonament la sală și la înot.

***

1272 de români se duc pe Marte. Printre ei şi eu. NASA va pune un cip de memorie flash în plus în interiorul următorului rover, Mars Science Laboratory, programat a pleca spre planeta Marte în 2011, care va conţine numele tuturor celor care s-au înscris la adresa de aici. La nivel mondial sunt peste 500.000 de persoane înscrise până acum.

Nimic despre alegeri

…în rest, de toate. Să purcedem.

A scos Robbie Williams un nou album, “Reality killed the video star“, după câţiva ani de nimic. Am ascultat piesele pe rând și… mixed feelings. Bodies este cea mai reușită în opinia mea, restul par bucăți de melodii bune combinate cu bucăți unde compozitorul a rămas fără inspirație.

***

Am văzut de curând Surrogates cu Bruce Willis în rol de, ați ghicit, salvatorul omenirii. Filmul ok, urmăribil, dar slăbuț pe alocuri, cu o poveste prea simplă. Efectele speciale s-au descurcat mai bine ca actorii, care trebuiau să facă pe roboții, deci jucau… robotic. Mi s-a părut tare faptul că în tot filmul vezi numai oameni frumoși și foarte frumoși deoarece în viitor cică oricine își poate cumpăra un robot pe care să-l manevreze cu gândul, din patul de acasă, și prin intermediul căruia să-și trăiască astfel viața fără riscuri. Evident că toată lumea și-a luat roboți care de care mai sexoși. Unii chiar de sex opus. Sfârșitul filmului nu mi-a plăcut.

***

Nokia a decis să renunțe la platforma de jocuri N-Gage și la magazinul online cu același nume începând cu septembrie 2010 și să redirecționeze pe amatorii de jocuri către Ovi Store. Ovi Store este răspunsul Nokia la iTunes Store de la Apple. iTunes Store vinde printre altele în jur de 100.000 de aplicaţii pentru iPhone. O mare parte dintre aceste aplicaţii sunt jocuri. Am tras o privire în Ovi Store la jocurile disponibile acum şi m-am lămurit care-i problema… mare, a celor de la Nokia.

În timp ce pe Ovi Store există vreo 280 de jocuri pentru telefonul N97 (nava amiral cum ar veni) care arată în mare parte aşa:

…şi mai au tupeul să şi coste, în App Store găsim la un preţ similar sau chiar gratuit aşa ceva pentru iPhone:

QED.

***

Pe 28 mă duc la Roma. După care urmează, natural, FILMUL :).

***

Mi-am găsit blocul în Google Earth! Până acum, deoarece ultima dată când satelitul a trecut pe deasupra orașului era prin 2003 toamna, juma’ din periferia Clujului nu exista… Imaginile noi sunt datate 21 septembrie 2009 aşa că a apărut cam tot ce s-a construit în perioada de… “boom” imobiliar.

Post de recuperare

Mi-am făcut cont pe Twitter. De fapt îl aveam de ceva vreme dar n-am scris nimic. Abia după ce am făcut un cont la shopstory.ro și am încept să postez mi-a picat în sfârșit și mie fisa că e sistemul ideal pentru a anunța lumea de diverse chestii și, dacă ești urmărit de cine trebuie, anunțul se răspândește cu o viteză fantastică. De exemplu dacă ești urmărit de Ashton Kutcher, el are potențialul de a anunța într-o clipă pe toți cei 1 milion de urmăritori ai săi cum că s-a lansat shopstory.ro 🙂 Aici contul Twitter shopstory, iar aici contul meu.

***

Am prins gustul filmelor proiectate în 3D. Primul l-am văzut vara trecută la Disneyland Paris (de fapt era aşa numitul “Cinema 4D”:  pe lângă efectele tridimensionale pe care le vedeai cu ochelarii speciali, se mişca şi sala cu tine, simţeai vântul, te stropeau cu apă la scenele unde era apă… da o ţinut numa vreo 10 minute tot filmul). Al doilea film 3D, de data asta lungmetraj, l-am văzut de curând la Cinema Odeon din Polus Center. O prostioară cu Brendan Fraser, Călătorie în centrul Pământului, la care în mod normal nu m-aş fi uitat mai mult de 10 minute. În 3d a arătat însă spectaculos, vezi actorii de parcă ar fi în fața ta, iar ”trucurile” cu diverse chestii care ”ies” din ecran și sar înspre tine sunt simpatice. Când am auzit că a venit Monsters vs Aliens 3D n-am mai stat pe gânduri, a must see. Mare greşeală. Abia după ce am luat biletele am văzut scris pe o hârtie mică lipită lângă casa de bilete: „Filmul Monsters… este dublat în limba română”. Blestemeee!! Niciunde altundeva nu era menţionat asta, pe afișe, pe internet… Şi apropo, de ce mama naibii cinema Odeon nu are un rahat de site cum are Cinema City de exemplu și tre să caut programu pe tot felul de alte site-uri obscure unde nu ai nici o garanție că e cel corect? Deci am dat 21 de lei (suprapreţ că e 3d…) că să aud nişte români rataţi cum behăie fals în locul unor actori cunoscuţi care, culmea, erau trecuţi pe afiş. Ce mama naibii mă interesa că „joacă” Reese Whiterspoon sau Hugh Laurie dacă eu nu le auzeam vocile? Că de văzut nu putea fi vorba fiind desene animate!!! Şi, deşi am avut toată bunăvoinţa, a fost exact cum m-am aşteptat: vocile erau parcă din alt film, în genul celor de la Cartoon Network, formulările ridicole și stângace = o experienţă ratată şi plină de nervi. În afară de copiii care nu ştiu citi, nu ştiu ce om întreg la cap ar prefera să urmărească un film dublat când tocmai vocile unor actori cunoscuți sunt considerate un atu important într-un film de animație.

***

Săptămâna trecută am fost la Satu Mare să ducem o prietenă. Jur că parcă ne-am întors 20 de ani în trecut. În viaţa vieţii mele n-am întâlnit un oraş mai neîngrijit şi plin de gropi ca Satu Mare. Până acolo drumul e superb. Cum intri în oraş, ZBAANG! îți rupi mașina. Trotuarele cred că n-au fost făcute de pe vremea lu Ceauşescu. Nu pot ca să pricep cine şi de ce l-a ales pe primar, care dracu o fi. Dar ce m-a dat pe spate a fost altceva. Nu tu drumuri, nu tu trotuare, nu nimic, în schimb aveau parcometre alimentate de panouri solare :))) Am crezut că nu văd bine. Da, deci asta a fost prioritatea numărul unu în oraş, să pună baterii solare la parcometre. Normal, cu ceva fonduri europene din care au putut ciordi ceva, scârbele. Când am ajuns în Cluj ziceai că suntem la Viena.

Ei au drumurile așa…

Da-n schimb au panouri solare la parcometre…

***

Ziarul „Adevărul de seară” are un buget serios pentru promovare. Oriunde mă uit dau numa de cutiile cu ziarul oferit gratuit. La ieşirea din supermarketuri, în parcarea mall-ului, la intrare în restaurantul Pizza Hut (!), pe stradă pe pereţii clădirilor, peste tot. Cutiile, vopsite portocaliu fosforescent, atrag privirea foarte rapid. Am luat și eu o dată ziaru, nu că mi-ar fi trebuit, da era la îndemână, și l-am uitat apoi în mașină necitit. Cu toate eforturile, presa scrisă își trăiește ultimele momente. Vor mai supraviețui o vreme tabloidele, probabil până când accesul la Internet va avea o răspândire suficientă iar publicul mai “atehnic” va ajunge la un minimum de educație informatică, apoi și aceștia vor învăța să dea search pe Google după sexy brăilence și alte jivine.

Culmea utilului: după ce s-a golit de ziare (utile și ele la împachetat, la făcut focul pentru grătar…), cutia prestează în interesul municipalității servind drept coș de gunoi.

***

S-a îndurat Yahoo! de români şi a dat drumu la Yahoo Messenger pentru iPhone şi în Apple Store-ul românesc. Aplicaţia foarte faină, n-am ce comenta, se comportă ca cea desktop, ba chiar e mai frumos colorată, o singură chestie mă intrigă însă. În lista de messenger de pe iPhone îmi apar contacte pe care le-am şters de câţiva ani buni. Iar acum sunt acolo. Freaky. De aici deduc că Yahoo de fapt nu şterge definitiv nici un contact din lista ta atunci când îl ştergi tu. Pot ca să mă întreb de ce?

***

N-am nimic cu cei de la CityNews, dar totuşi, mi se pare cam ”nesi” locul de parcare ales de ei, mai ales că niște ziariști ar trebui să sancționeze astfel de comportamente. Bine, nu numa ei au parcat acolo, toate locurile rezervate persoanelor cu handicap erau pline. Dacă şoferul CityNews suferă de vreun handicap îmi cer scuze.

Changeling la Odeon Cluj

Ieri seară am făcut o vizită noului multiplex Odeon din mall-ul Polus Center. Aşa cum m-am aşteptat bătea vântul pe acolo ţinând cont că era miercuri iar mall-ul este în afara oraşului. Multiplexul are opt săli mărişoare şi în mare se aseamănă cu Cinema City din Iulius Mall. Dar cum detaliile fac diferenţa… De exemplu când vrei să-ţi iei bilete nu poţi vedea planul sălii ca să ţi le poţi alege. În schimb te întreabă fata: “Unde doriţi să staţi?” Ăăă… În centru şi pe mijloc-stânga te rog. “Decorurile” de la intrare şi în holul de aşteptare nu-mi plac. Îţi dau un sentiment de răceală, de impersonal, deşi totul este foarte colorat. Probabil din cauza luminii albe de neon. Totuşi, bilă albă că biletele costă doar 8 lei în timpul săptămânii şi primeşti un suc gratuit. Bilă neagră că în afară de sucuri şi popcorn nu aveau încă dulciuri sau altceva de vânzare, deşi în meniu erau trecute. N-au avut vreme un an de zile să rezolve problema dulciurilor pesemne. Sala în care am fost noi strălucea de curăţenie şi de nou. Fotolii confortabile deşi fără tetiere cum au cele de la Cinema City, sunet foarte bun şi imagine impecabilă. Am fost cam 8 oameni în toată sala ceea ce se traduce printr-o experienţă liniştită, lipsită de obişnuitele urlete, grohăituri şi zgomot de popcorn. Apropo de popcorn, al meu s-a împrăştiat cale de două rânduri după ce i-am tras din greşeală un cot. La cât de curată era sala mai că-mi venea să-l adun cu mâna. Îmi place noul multiplex şi nu prea, sper să reziste şi să vină cu filme mai interesante decât concurenţa. De exemplu, pe lângă noutăţi să achiziţioneze filme mai vechi dar cu mare succes la box office. Sau să-şi facă site şi să coaguleze o comunitate de cinefili, cum se discută pe blog la colegul Iftene.

Am vizionat filmul Changelling cu Angelina Jolie şi John Malkovich, în regia lui Clint Eastwood. Inspirat dintr-un caz real, filmul îşi dezvăluie povestea șocantă pe parcursul a două ore şi douăzeci de minute cu o mare atenţie la detalii şi o imagine de excepție ce surprinde foarte realist atmosfera și mentalitățile anilor ’20. Distribuirea Angelinei Jolie în rolul principal este o alegere bună dar cu un dezavantaj. Alegere bună pentru că Angelina face un rol fără greşeală parcurgând cu brio toată gama de emoţii cerută de scenariu. Pe de altă parte este mult prea frumoasă pentru un rol de mamă singură şi disperată şi de multe ori în loc să urmăreşti personajul te trezeşti admirând actriţa. Plus că pe parcursul filmului auzeam din spate “…ce buze mari are…”, din dreapta “…ce slabă îi…” etc.

De văzut: Californication

Am descoperit sezonul doi din Californication, serial al cărui prim sezon l-am savurat pe la începutul anului. Dacă nu aţi auzit de el este pentru că nu se difuzează la noi încă (se difuzează pe HBO da nu ştiam io), în schimb la ei a beneficiat de aprecieri bune spre foarte bune. Dacă vă tentează, luaţi episoadele în ordine. Nu e Prison Break, nu e Desperate Housewives, nu e Anatomia lui Grey. E altfel, şi poate nu pe gustul tuturor.

Citez din cronica lui Eddie Ţone:

Subiectul e ceva mai larg şi mai ofertant. Nu insist asupra poveştii în sine. Nici măcar asupra faptului că în primele patru episoade vezi o mulţime de ţâţe, fiindcă Hank, interpretat de “Mulder” David Duchovny (rol ca o mănuşă) e un grande futadore della California, un rege Midas al sexului: pe orice formă (şi ce forme!) pune ochii se transformă în pussy juice prin aşternuturile lui.

Insist asupra faptului că de mult un serial nu mi-a mai dat un sentiment atât de… combinat: reconfortant şi apăsător în acelaşi timp. Californication e un serial parşiv. La prima vedere este tatăl serialelor superficiale: sex (pentru bărbaţi), un Duchovny sexos (pentru femei) şi o povestioară oarecare, “pretext” necesar pentru ratinguri mărite. Numai că, după ce îţi înfige superficialitatea în plămâni în primele 3-4 episoade, timp în care reuşeşte să te cucerească (te poţi relaxa un pic cu lucruri ieftine şi bine făcute, nu?) virusul pe care ţi l-a instalat pe şest explodează apoi cu virilitatea muşcăturii unei plante carnivore. Serialul devine unul care pune probleme.  Probleme serioase: condiţia scriitorului fără inspiraţie (unde eşti, Cristi Lupşa?), condiţia bărbatului cu prea multă inspiraţie în pantaloni, condiţia copiilor scriitorilor fără inspiraţie şi cu prea multă inspiraţie în pantaloni. Şi alte condiţii, care mai mari sau mai mici, în funcţie de dorinţa scenaristului.

Îl găsiţi pe mininova.org. Începeţi cu S01E01 😉

Prostie la kilotonă

Life update: cum nu aveam planuri mari pentru weekend-ul ăsta, am zis că de ce să nu-l dedicăm răcelii. Prima Laura, încă de vineri, a făcut rost virusul necesar de pe la serviciu. Ca să mă cobor la aşteptări am luat şi eu ceva măsuri: am amânat toată săptămâna să-mi fac vaccinu antigripal (care stă şi acum bine mersi în frigider) iar vineri am plimbat-o vreo două ore pe sor-mea cu maşina, ea fiind răcită cobză. Spaţiu închis, toate condiţiile pentru ca viruşii să înţeleagă ideea. Rezultatul: sâmbătă ne-am trezit ca nişte alieni pe la ora 1 pm. Doar pentru c-a sunat telefonul. Şi doar ca să ne dăm seama că n-avem medicamente, nici ce mânca sau bea. Ştiţi cum este să mergi la cumpărături în Cora când ai febră, îţi curg lacrimile şiroaie, nasul este ca un robinet stricat şi pe deasupra nu te mai poţi opri din strănutat? Am aflat eu cum e. Nebărbierit, cu o căciulă trasă peste ochii roşii din care ţâşneau lacrimi, arătam ca un drogat încercând să nu mă lovesc de lume, să par cât de cât normal, să-mi controlez strănuturile şi cascada din nas. Aşa cum speram, am fost expediat cu rapiditate de casieriţe care nu ştiau cum să termine mai iute cu mine. Riscurile meseriei, io ce să le fac…

***

Acum că am net vânjos m-am uitat în prostie la trailerele HD de pe Apple Trailers. Îs ceva filme interesante, dar altundeva vreau să ajung. Este un film în regia lui  Roland Emmerich, 2012 se numeşte, care va fi lansat la anul. Trec peste faptul că trailerul, deşi spectaculos realizat, este complet nerealist: un tsunami vine şi acoperă Everestul… în timp ce un călugăr budist bate un clopot. Mă rog, şi la finalul trailerului zice: “Google search: 2012”. Mă conformez, caut 2012 pe Google şi dau peste un trilion de subiecte toate pe aceeaşi temă: în 2012 vine sfârşitul lumii. Şi eu, ignorantul, habar n-aveam. Dar apoi m-am mai liniştit pentru că, citez fără să modific nimic:

Potrivit mayasilor, anul 2012 nu va fi sfarsitul lumii, ci momentul cand adevarul ne va fi revelat. Toate aceste schimbari dramatice vor avea efecte serioase si asupra ADN-ului uman, care va fi suferit o reprogramare si va fi imbunatatit, avand 12 spirale in loc de doua. Oamenii vor depasi tehnologia, asa cum e cunoscuta azi si va avea loc o trecere rapida prin dimensiunea a patra si intrarea in cea de-a cincea.

– intregul sistem solar se va sincroniza cu Galaxia si intregul Univers, cu efecte benefice;
– vom depasii tehnologia actuala si ce cunoastem despre Timp si Spatiu;
– banii vor disparea ca necesitate;
– vom intra in Dimensiunea a 5-a;
– ADN-ul uman va fi reprogramat, ajungand la 12 spirale, de la 2 in prezent.

In ce priveste fiinta umana, schimbarile vor fi deci, colosale in sens pozitiv. Insotite totusi de simptome neplacute (inca o veste buna – este semnul ca organismul se purifica):

– migrene, dureri de cap, oboseala, ameteala sau palpitatii;
– simptome specifice racelii (febra, transpiratie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate prin tratamente clasice;
– slabiciune musculara, respiratie greoaie, oboseala nejustificata;
– modificari in sistemul limfatic si imunitar, neliniste, depresii, stres si fascinatia trecutului.

In momentul intrarii in Centura Fotonica se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecventelor propriului corp uman cu cele de referinta din Univers, ducand la o crestere a celor umane. Este asa-numita “inaltare”, “ridicare la Cer”, de care vorbesc si vechile scrieri.

“Inaltarea” fiind brusca si puternica, cei cu vibratii joase, negative (rautate, egoism etc.) nu vor rezista transformarii. Frecventele genomului uman si ale ADN-ului sunt foarte inalte, vibratiile foarte fine. Sunt in fapt lumina, ceea ce explica vizibilitatea aurei la zei si sfinti.

Dr. Berrende Fox a constatat ca, de 20 de ani, oamenii au inceput sa se schimbe la nivel celular iar unii chiar si-au dezvoltat noi lanturi in structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sange.

Bine, bine, vor intreba oamenii de afaceri, si eu ce castig de aici?! Sa vedem daca le place:

– intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede;
– folosirea unei parti mai mari din creier, peste 10-15% cat in prezent;
– toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
– se vor inmulti bioterapeutii si telepatii;
– corpul fizic va incepe sa se schimbe si probabil vom vedea(cei care scapa!) o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor.

… şi aberaţiile cretinoide continuă pe extrem de multe pagini. Dacă ceva din textul de mai sus vi se pare de bun simţ vă rog să părăsiţi acest site, să căutaţi 2012 pe Google şi apoi să vă împuşcaţi. Când mă gândesc că astfel de oameni sunt lăsaţi în libertate şi au dreptul la liberă exprimare. Şi drept de vot.

***

Drept de vot care este inutil, dacă tot mi-am adus aminte de asta. Ce dracu votăm noi de fapt? Românii votează din spirit de turmă, după cât de simpatici sau nu le sunt candidaţii sau pentru că primesc făină şi mici înainte de alegeri. Chiar să vrei, în România nu poţi vota o ideologie,  nu te poţi ralia unui curent politic deoarece nimănui nu-i pasă de aşa ceva. Nici un partid nu-şi promovează doctrina, pentru că, dacă ar face-o, s-ar vedea prea clar cum o calcă în picioare sistematic. La uninominale n-am votat că n-am fost în oraş şi îmi pare chiar bine că nu mi-am irosit timpul, pentru că acum îi văd pe toţi uniţi întru ciolan. Scârbos. Nici nu vreau să mă gândesc ce anume au negociat în spatele uşilor închise, ce şi-au împărţit şi care sunt adevăratele mize, de au ajuns la un asemenea compromis de guvernare.

***

ţărani

Michiduţă cel făr’ de.. minte şi încă un ţăran

Vrute şi nevrute (sau vrute dar neavute)

Sursă de mulţi nervi: am dat să-mi comand “de moş”, whatever care moş, nişte emoticoane antistress (ironia..) de pe DeviantArt şi of course că m-am trezit să fac asta la o zi după ce expirase termenul în care se putea face livrarea prin poşta normală. Mi-am dat seama doar după ce am turbat un pic că nu înţelegeam de ce-mi tot refuzau tranzacţia. Mai era valabil ca mijloc de expediere doar FedEx care taxează de 3 ori costul produsului ca să ţi-l treacă peste balta numită pompos ocean, aşa că mai bine lasă… Dacă vă simţiţi careva filantropi, un click pe poza de mai jos vă duce la pagina de comandă 😀 . Emoticoanele îs din alea de poţi să le strângi şi să le frămânţi când n-ai ce face cu mâinile. Se presupune chiar că m-ar ajuta să mă las de fumat, dacă aş fuma..

***

Mi-a plăcut tare mult Madagascar 2: Escape to Africa. Animație superbă și plină de detalii, muzica semnată will.i.am și Hans Zimmer. Suficient de comic și cu o poveste destul de închegată, chiar dacă nu foarte originală. Toată lumea vorbeşte de fazele cu pinguinii dar eu era să leşin de râs la fazele cu Moto Moto 🙂 Toată stima pentru cei de la Cinema City pentru că oferă spre vizionare atât varianta dublată cât şi cea subtitrată. Mi-a plăcut muzica din film şi am făcut rost de tot soundtrack-ul. Mai jos un sample, interpretat de will.i.am :

***

Azi am “studiat” timp de vreo oră cum dracu să fac să-mi pun ringtoane personalizate pe iPhone (adică să-mi tai dintr-o melodie şi să pun partea aia să sune) şi într-un final complicat am şi reuşit, gratis, dar trust me, Apple merită premiaţi (şi înjuraţi deopotrivă) pentru cât de bine ştiu să scoată profit din orice căcat pentru care alţii nici nu s-au gândit să taxeze. În cazul ăsta este vorba de ringtonuri, unde la alte telefoane normale la cap (Nokia) dacă ai pe telefon 1000 de piese audio, oricare melodie poate deveni ringtone. La Apple nu. Fiindcă dacă ai cumpărat muzica (se presupune că ai cumpărat-o pe toată) nu ai nici un drept să o “difuzezi” pe stradă când îţi sună telefonu. Aşa că dacă vrei ton de apel din melodie, plăteşti. Yeah right. Cinste hackerilor numa că tot am avut nevoie de 3 softuri ca să tai, convertesc şi uploadez tonul pe telefon.

Tonul fiind ăsta (da, devin sentimental în preajma sărbătorilor şi tonul ăsta mă face să mă gândesc la săniuţe, brazi şi fulgi de nea:P). Play:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Frigul este bun

În sfârșit e frig, după ce toamna a lălăit-o cam mult… Îmi place frigul cu miros de iarnă, cu ceață și zilele scurte. Doar să nu plouă. Îmi place să conduc pe timp friguros, e așa de bine în căldura din mașină, cu muzică bună… Câteva poze făcute în timpul vizitei la Alba Iulia, pe un ger ca la carte. Click 2 enlarge.

***

Am văzut săptămâna ce-a trecut Quantum of Solace la Cinema City. Filmul destul de ok, un pic cam prea multă acţiune care nu a mai lăsat mult loc jocului actoricesc. Cred că jumate din film l-am văzut pe Daniel Craig iar jumate pe dublura sa care-i executa cascadoriile. Apropo de Craig, lui Laura nu-i place de el. Ciudat, mie ăsta mi se pare cel mai mişto “Bond” de până acum. “Femeile Bond” în schimb nu m-au prea impresionat în Quantum of Solace. Spre deosebire de apetisanta Eva Green din Casino Royale, Olga Kurylenko din Quantum (foto) are o guriţă frumoasă când e supărată dar în rest nu ne mai arată nimic. Probabil fiindcă n-are ce. Dacă filmul chiar și-a meritat banii dați pe el, în schimb experienţa vizionării m-a lăsat cu sechele. De unde să visez eu că într-o seară de miercuri rece şi banală toţi clujenii se vor buluci în mall să vadă James Bond? Zic asta pentru că deşi am sosit înainte cu o oră de începerea filmului, nu mai erau bilete decât în rândul doi. Pe care le-am luat cu gândul că totuşi, tot suntem mai norocoşi faţă de cei din primul rând. Eroare! Fiecare glonţ din timpul filmului mi-a lovit timpanul ca un piron. Şi trust me, au fost multe gloanţe. Şi de pistol, şi de puşcă, şi de mitralieră de avion.. Asta când nu exploda ceva, momente în care trebuia să strâng din dinţi ca într-un roller coaster, ca să rezist să nu-mi puşte capul. Nu ştiu câţi waţi au boxele de la Cinema City, dar estimez că sensibil peste 1000.

***

Mi-am instalat un pian pe iPhone şi am reuşit să cânt singur partea introductivă de la “Speed of Sound” a celor de la Coldplay. Sunt un talent, deja mă gândesc să-mi iau o orgă electronică.

***

Am descoperit Google voice and video chat, un serviciu nou de la Google care te lasă să faci, exact, videochat cu voce, direct din contul de Gmail, prin intermediul browserului. Trebuie instalată o mică aplicație, după care te poți chatui audio și vedea cu oricine din lista de prieteni posesori de Gmail. Până acum la mine a funcționat impecabil, cu un framerate mare și o calitate bună a sunetului. Aplicația e utilă mai ales pentru cei cu webcam integrat în laptop, care practic nu trebuie să facă nimic în plus pe lângă click-ul pe “videochat”. Și dacă tot suntem la Google, de ce oare aplicațiile Google pentru iPhone nu sunt disponibile pentru download în România? Mă refer în special la Google Earth după care salivez degeaba de o lună.

Se mai întâmplă una, alta

De exemplu Google intră pe tarlaua browserelor web cu o creaţie proprie: Google Chrome. Îmi place. Deşi este beta, nu am întâlnit nici o problemă la afişarea a zeci de pagini web. În screenshot-ul de mai jos se observă interfaţa “curată” şi Task Managerul care arată cât procesor şi câtă memorie mănâncă fiecare site vizitat, lucru foarte util atunci când ai multe pagini deschise şi nu ştii care e vinovată de încetinirea sistemului. Printr-un comic book cuprinzător, Google îşi expune viziunea asupra viitorului browserelor şi explică ce aduce nou Chrome. Ca orice browser care se respectă, acesta permite dezvoltarea pluginurilor care să-i îmbunătăţească funcţionalitatea. Optimizările pentru rularea mult mai rapidă a codului JavaScript împreună cu inovaţiile ce ţin de securitate şi stabilitate vor face din Chrome un browser demn de adoptat. Eu sper că în detrimentul Internet Explorer, care conduce în clasament doar datorită fiinţelor neajutorate care ştiu doar să pornească şi să oprească un PC. Şi mai grav este că o bună parte din utilizatori încă folosesc Internet Explorer 6.

Google Chrome

***

Mi-a plăcut foarte mult The Promotion, ultimul film pe care l-am văzut, de data asta confortabil de acasă. Sean William Scott şi John C. Reilley sunt credibili în rolurile principale iar acţiunea se petrece într-un cadru destul de familiar nouă, cel al supermarketurilor de cartier, aspectele privind angajaţii, clienţii, problemele şi lupta pentru avansarea în post fiind perfect valabile şi la noi. O comedie drăguţă, cu un final corect.

***

V-am povestit de câinele meu? Îl cheamă Rexi şi nu este un câine obişnuit.

Caniş + Şoricar = ?

***

Rexi este obsedat de mingea lui şi cel mai mult în viaţă îi place să sară. Datorită acestui “dar”, de a sări, şi-a câştigat dreptul de a deveni vedetă prin intermediul acestui blog.

Nu contează că uneori aterizează în cap, pe pisică sau în vreun perete. El SARE.

***

(click pe poză pentru mare)

X Chix

Am văzut “Dosarele X: Vreau să cred!” şi am vrut să cred până în ultimul moment că filmul nu este aşa de slab cum se dezvăluia a fi. Tot aşteptam o răsturnare de situaţie, un monstrulică, o măslină. Când colo nimic, un film plictisitor, cu un final lălăit. Nici măcar nu pot spune că a avut un subiect cu potenţial, fiindcă n-a avut. A fost doar o încercare patetică a 20th Century Fox de a mai stoarce un ban de pe urma popularităţii serialului, al cărui fan am fost şi eu. A, şi sigur, ca să am un motiv în plus de regret pentru că mi-am pierdut o oră jumate din viaţă, sala era înţesată de animale. De exemplu în faţa mea stăteau patru capre pubere care behăiau într-una. În ciuda picioarelor repetate pe care le lansam în scaunele lor ca să tacă naibii. Cireşica de pe tort a fost însă un retard care fără nici o jenă a început să vorbească la telefon în gura mare în fundul sălii şi care nu părea afectat de “taci băă”-urile şi “linişte”-lile venite din sală. Şi a vorbit el aşa vreo 15 minute. Cum în cazuri de prostie severă îmi vin idei bune, iată încă una: dacă un prost face gălăgie în sala de cinema, soluţia care ar salva situaţia şi ar face cel mai puţin deranj ar fi un aparat cu şocuri electrice. Omul va trage un pui de somn, iar restul se pot uita la film liniştiţi. Nici nu va şti ce l-a lovit.

Ce da şi ce nu

Încep cu o dedicaţie specială către Electrica, o companie de kkt din “ţara serviciilor de kkt”. De două săptămâni încoace Electrica îşi face nevoile pe nervii şi pe aparatele mele casnice. Zilnic în jurul orei 8 dimineaţa (ar trebui să dorm la ora aia wtf) curentul pică. Apoi vine. Apoi pică iarăşi. Apoi vine şi pică aproape concomitent. Iar eu stau siderat şi nu-mi vine să cred ce se întâmplă şi mai ales cum îmi fac aparatele din casă. UPS-ul de la calculator mă salvează de la reseturi care m-ar transforma într-un internat la nebuni dar chiar şi aşa cred că tot blocul mă aude blestemând. De două săptămâni se întâmplă asta. Ah, şi alaltăieri a fost cireaşa. S-a luat curentul şi n-a mai venit. Am tot aşteptat până ce UPS-ul a capotat şi mi-a dat shutdown aşa că am tăiat-o în oraş. M-am întors la 9 seara, curentul nu se întorsese. Blesteme. Frigiderul mirosea a căpşuni, îngheţată, salam şi alte “bunătăţi” numai bune de aruncat. Pe la 10pm, după cinci telefoane la Electrica vine şi curentul. Protecţia consumatorului scrie pe voi băi miserupiştilor.

***

Am văzut două filme. “Indiana Jones si Regatul Craniului de Cristal” şi “Un pic însărcinată“. Pot spune că al doilea a fost făcut mai cu cap decât primul. Indiana Jones a abundat în efecte speciale dar i-a lipsit povestea. Început bunicel, final făcut în grabă şi lipsit de orice urmă de inspiraţie. Clişee. Puţine faze comice. Actorii şi-au făcut treaba, dar totuşi acum Harrison Ford este în primul rând bătrân şi abia mai apoi carismatic. Se vedea că făcea eforturi să îşi ascundă mişcările tipice de moş. De la Steven Spielberg m-aş fi aşteptat la mai mult. Dar nu e doar vina lui ci şi a lui George Lucas şi a altor “writeri” care au folosit şi în filmul ăsta aceleaşi vechi poveşti cu extratereştrii, triburi, temple etc. Poate ar trebuie să se retragă. Comedia “Un pic însărcinată” m-a distrat pentru că s-a menţinut în limitele plauzibilităţii şi a avut faze suficient de comice. Plus actori simpatici, mai ales Katherine Heigl care are avantajul că e şi o frumuseţe.

***

Microsoft a lansat un software nou, WorldWide Telescope, pe care l-aş recomanda oricui. Este un telescop virtual care permite o explorare intuitivă a ceea ce cunoaştem din “Univers” prin intermediul a zeci de terabytes de imagini capturate de telescoape terestre şi de pe orbită, centralizate de program într-o interfaţă cu aspect plăcut şi uşor de folosit. Sistemul de navigare este asemănător Google Sky, fiind necesară o conexiune la Internet pentru preluarea informaţiilor atunci când utilizatorul face “zoom”. Pe lângă informaţii detaliate despre fiecare obiect celest, sunt disponibile tururi virtuale realizate de astronomi de renume, foarte utile pentru începătorii în ale astronomiei. Imaginile din WWT sunt disponibile în variante realizate la diverse lungimi de undă cu posibilitatea de a face crossfade între ele, fiind astfel relevate caracteristici şi forme ascunse ale diverselor obiecte care nu pot fi observate în lumina vizibilă.

Interfaţa WWT

***

Si Google Earth oferă nişte noutăţi în ultima versiune a programului. Astfel, se poate simula modul în care cade lumina solară peste peisaj în funcţie de ora la care este deschis programul. Astfel, dacă sunteţi într-o zonă în care se înserează sau este noapte, veţi observa aceleaşi condiţii şi pe “Pământul” virtual din Google Earth, toate formele de relief fiind “umbrite” corespunzător. Sigur că această funcţie se poate dezactiva, deoarece “pe timp de noapte” nu se vede mare lucru din hartă. Aş aminti şi simulatorul de zbor, în care poţi pilota un avion deasupra peisajelor din Google Earth folosindu-te de tastatură sau joystick. Ideea e bună, dar eu de fiecare dată am intrat într-o vrie infernală şi m-am prăbuşit deoarece nu am stat să citesc help-ul.

Munţii Carpaţi văzuţi “dimineaţa”

De-ale mele

* Am văzut Iron Man şi mi-a plăcut. Chiar îmi era dor să văd un film cu multă acţiune, uşor şi care să nu mă enerveze cum m-a enervat prostia aia de 10.000 BC.

* Mie tot nu-mi vine să cred ce face Jeg şi ce l-a determinat să o facă. Şi mai ales ce şefi înţelegători are.

* eOk.ro este un site cu muzică românească ce se poate asculta gratuit. Un fel de radio online unde îţi faci tu playlist-ul. Nu cred că va avea vreun impact major dintr-un motiv foarte simplu: muzica românească e în proporţie de 98.5% de tot căcatul. În rest site-ul e bunicel dpdv al funcţionalităţii dar mai este de lucru la identitatea vizuală fiindcă varianta beta arată banal.

* Sunt curios cum comentează personajul din dreapta stirea de mai jos :

At least 100,000 (dă-o dracului de viaţă!) people are thought to have died in the May 2 cyclone and storm surge in the Irrawaddy delta, a death toll that could rise dramatically if survivors do not get access to food, clean water and medicine in the next few days, experts say.

* Oare faptul că s-a rupt cu mine fotoliul de birou de acasă este un semn că ar trebui să mă apuc de dietă sau că am cumpărat o ieftinitură de tot rahatu? E drept că eu mai mult plonjez în loc să mă aşez pe un fotoliu şi de asemenea e adevărat că mă fâţâi în toate direcţiile cu el dar totuşi, chestiile astea sunt făcute să reziste la mai mult de 81 de kile.

* Pentru că vechiul meu telefon a ajuns la capătul puterilor şi cum între timp au apărut tot felul de noi OZN-uri, am zis că e timpul să bag banu’ într-unul nou. Tot NOKIA, varianta 5610 cu chip audio dedicat 😛 . Am avut de ales între 5610 Xpress Music şi N73, conform principiului meu cum că e o prostie incomensurabilă să dai mai mult de 10 milioane pe un produs care oricum va fi depăşit din punct de vedere tehnic înainte de a apărea pe rafturi şi care e predispus la ieftiniri majore. Chiar dacă eram decis ca următorul meu telefon să fie pe Symbian, şi de data asta am rămas la seria 40 versiunea 3, dintr-un motiv foarte simplu: mi-am dat seama că îmi oferă cam tot ce am nevoie de la un telefon. Adică: agendă telefonică, cameră cu autofocus, mp3 player deştept şi nu în ultimul rând Java, prin care am Yahoo Messenger, browser de net cu Opera Mini, Gmail etc. Plus joculeţe. Deşi N73 avea Symbian, era totuşi un model cu un an mai vechi, avea ecran cu mai puţine culori şi pe deasupra era şi mai mare decât 5610-ele.

4 luni şi un brăduţ

* Mergeam alaltăieri prin Carrefour şi mi-au picat ochii pe nişte brăduţi din ăia de maşină. Erau tare drăguţi, aşa mici şi coloraţi, aşa că am luat unul. Ciudat, deşi am un miros fin, de data asta nu am simţit nici măcar o urmă de parfum chiar dacă i-am adulmecat pe îndelete. Iar descrieri ca “fresh” şi “ocean” nu-mi spuneau mare lucru. Am luat fresh, mergând pe culoare. Din păcate. Pentru că există un anumit miros de odorizant de maşină care mie îmi face rău. Nu ştiu de ce pentru că nu sunt alergic la nimic din câte cunosc. Dar rău din ăla de-ţi vine să leşini şi să vomiţi în acelaşi timp. Ţin minte că de vreo două ori mi-am dorit moartea din cauza “acelui” miros care se găsea în maşinile cu care călătoream. O dată fiind un drum de 100 de km agonizant pentru că eram într-o maşină de ocazie cu alte trei persoane şi nu voiam să par veriga slabă aşa că am tăcut, iar altă dată a fost în maşina unui coleg de servici. Măcar am putut deschide geamul. Deznodământ: am lăsat odorizantul să împrospăteze o ghenă de afară.

* Am văzut şi eu (cred că ultimul din ţară :P) opera lui Cristian Mungiu, Patru luni…etc că nu reuşesc să ţin minte tot titlul. Îmi pusesem o farfurie de spaghete şi am zis să îi dau o şansă în lipsă de altceva vizionabil. Din când în când mai dădeam forward peste scene plictisitoare astfel încât am scurtat cele aproape 2 ore la doar o oră. Io zic că filmul ăsta a fost foarte uşor de făcut. Toate decorurile au fost “naturale” în sensul că s-a filmat prin cămine studenţeşti jegoase, pe străzi pline de câini şi de gunoaie, în hoteluri comuniste… Au mai pus ei nişte elemente de prin anii ’80 pe acolo, gen telefoane din alea cu fise şi încă ceva vechituri, dar per ansamblu investiţia în decoruri cred că a fost minimă. Cu maşinile nu a fost nici o problemă, Dacii 1300 se găsesc încă gârlă. La o secvenţă filmată pe stradă cred că am observat un autobuz din ăla nou în depărtare dar în fine, atmosfera a fost destul de realistă. Cât despre jocul actorilor… exagerat ca în toate filmele româneşti şi doar pe alocuri credibil. Foarte enervantă mi s-a părut “însărcinata”, care cerea palme la fiecare cuvânt pe care-l scotea. Ziceai că a rămas însărcinată în somn, atât de inocentă şi de sfioasă se dădea. Singura scenă care m-a afectat a fost una cu doctoru’ din film care la un moment dat a răcnit tam-nesam de aproape mi-am scăpat furculiţa. Eu mă uit la filme cu volumul tare că-mi place să intru în acţiune şi no… Cred că vecinii ascultau cu urechile lipite de pereţi “cearta”. Filmul nu e rău, pentru un străin. Drept dovadă premiile. Pentru un român de vârsta mea e complet neinteresant pentru că nu vine cu nimic ieşit din comunul jegos şi putred al vremurilor de tristă amintire.

Şi nu voi ca să mă laud…

*De vreo trei zile conduc maşina lu tata, a mea fiind la doctor. Tot Logan, acelaşi model, cumpărată în aceeaşi lună… doar că se comportă mai bine ca a mea. Trage mai bine, frânează mai bine. Şi chiar nu e placebo. Grrrr.

*Plăcinta cu vişine de la McDonalds. Era acolo de atâta vreme şi eu doar acum am descoperit-o 🙁

*Caut să-mi iau al doilea monitor încă de astă vară. Nu voiam decât să fie de minim 22 inci şi să fie Samsung. Peste tot unde am căutat am găsit midgets de 17 şi 19″, o imensitate de 24 de la Benq care se vedea prost, tot felul de no-name-uri şi alte bălării. Nesimţiţii de la Domo vindeau un model de Samsung cu 3 milioane în plus faţă de preţul unuia identic găsit pe emag.ro. Eu am evitat să-mi comand online fiindcă dacă venea monitoru şi avea vreun pixel mort cred că muream de necaz, fiind cam paranoic când vine vorba de lucruri noi. Aşa că am tot sperat că poate găsesc ceva pe gustul meu prin minunatul Cluj şi mall-urile sale proaspăt inaugurate. N-am găsit niciunde, până azi când, după ce m-am dus până undeva şi am realizat că m-am dus degeaba, am luat-o aiurea prin magazine şi uite aşa am ajuns la Depozitul de Calculatoare unde am găsit una bucată Samsung 226BW ambalat, sigilat şi aşteptându-mă pe mine probabil fiindcă era singurul disponibil, neexpus, nenimic. Me happy ! Am dual screen şi mă uit cu 6 ochi la 12 ferestre deschise simultan 🙂 Iar hi-def-urile se văd divin.

*Văzut Beowulf la Republica – plăcut tare. Mi-a atins ceva coardă sensibilă, nu ştiu, dar tehnicile de animaţie extraordinare combinate cu sunetul, imaginile picturale şi expresivitatea personajelor, m-au făcut să intru în atmosfera filmului fără să iau în seamă micile imperfecţiuni. Dar poate am fost şi prea obosit. Aştept varianta HD ca să-l revăd şi să-l iau la disecat.