Month: October 2010

În fiecare zi…

În fiecare zi, la noi in redacție se dezbate cine face sexul. Articulat, fiindcă e vorba de articolul de la rubrica sex, pe care nimeni nu vrea să-l facă. Articolul. Câteodată, după negocieri aprinse, accept eu să-l fac, contra unei ciocolate cu rom sau gratis. Mie mi-e ușor să-l fac, fiindcă de obicei scriu pentru rubrica de IT, iar cele două domenii sunt foarte apropiate. In meniul siteului, Știință / IT e chiar deasupra sexului. Totuși, am impresia ca mă vând cam ieftin… 🙂

***

M-am cam înșelat cu privire la iPad. Așa-i când îți dai cu părerea despre ceva văzut în poze. De curând am avut ocazia să mă joc cu un iPad, pe care l-am configurat pentru cineva. După care, grație lui Hudrea (i-am pus link deși își ține blogul pe privat, nu știu de ce), am mai testat unul. Urmează o postare extatică.

Mai mic decât mi-am imaginat, dar și mai subțire, cu un ecran limpede și luminos, iPad-ul este dispozitivul perfect pentru relaxare. Doar ținându-l în mâini simți cum viața ta se simplifică și uiți că există tastaturi, mauși și alte chestii cu fire care te obligă să stai la birou când tu ai chef să citești ceva tolănit sau să te așezi în poziții ciudate cu laptopul în poală, cu grijă să nu-ți ia foc. Uiți și de iPhone-ul de care erai până atunci mândru, fiindcă ecranul iPad-ului îl face face de râs și te gândești cum oare ai putut să te chiorăști în chestia aia mică.

Cu iPad-ul, internetul este o plăcere. Redescoperi plăcerea cititului. YouTube-ul este o desfătare. Pentru mail nici n-am cuvinte 🙂

Dacă pentru acasă un iPad nu este o necesitate (deși dacă ai bani merită), pentru cineva care călătorește mult ar trebui să fie obligatoriu. Poate înlocui cu succes un laptop, cele 10 ore de baterie îți permit vizionarea de filme în timpul călătoriilor cu avionul sau cu trenul, ai net oriunde există semnal 3g sau WiFi și îl poți folosi ca backup pentru pozele realizate cu camera foto. Nu mai zic de jocuri care arată superb sau de miile de aplicații de toate tipurile care se pot rula pe el.

Dacă îmi iau și eu? Totuși nu. Nu încă, aștept varianta îmbunătățită de la anul.

***

Am adăugat în meniul de sus două noi linkuri: Video și Excursii. Excursii este pentru cei care ar dori să afle una alta despre locurile pe care le-am vizitat și despre care am scris; mie îmi place să citesc impresii de călătorie ale celor care au fost undeva înaintea mea. Linkul Video este spre o pagină în care am pus o parte dintre clipurile video pe care le-am realizat cu diverse ocazii.

iPhone 4

N-are rost să vă povestesc cum am reușit să fac rost de el. Nu știu ce se întâmplă și de ce Orange-ul nu reușește să facă față cererii, dar pe căi “naturale” cred că îl obțineam de Paști.

Am varianta neagră de 32 de GB. Pus lângă vechiul 3GS, pare un BMW lângă un Sandero. Spate din sticlă. Frumos, dar dublează șansele unui dezastru dacă vine în contact cu ceva dur, gen o bordură. Dacă nu mi-aș fi scăpat 3GS-ul cu trei zile înainte de a-mi sosi iPhone 4-le, poate că nu i-aș fi făcut asigurare celui din urmă. Pentru doi euro pe lună stau însă liniștit. Nu complet liniștit, că dacă mi-l fură careva… nașpa.

Să vă zic de “faza cu semnalul”, subiect de mare interes care a cam șifonat imaginea Apple prin State dar care pare să se mai fi stins în ultima vreme: ce se întâmplă când iPhone 4 este ținut într-un anumit fel? Pe scurt: nimic care să te afecteze pe tine, utilizator paranoic. Pe lung: da, am observat că-mi scad două liniuțe la indicatorul de semnal dacă țin degetul în locul mult hulit, dar oricât am încercat, nici vorbă de apel pierdut sau întreruperi în convorbire. Așadar totul ține de calitatea semnalului, cum s-a mai zis, și de construcția antenei care e ușor de influențat prin atingere. Când o să întâlnesc o situație în care chestia asta mă va deranja promit că o voi expune. Am făcut și un “proof movie” 🙂 :

Ecranul: o bijuterie. Rezoluția de 960×640 care este înghesuită pe o suprafață de aproximativ 7,4×5,5 cm de ecran te lasă cu gura căscată. Textul și pozele arată de parcă ar fi tipărite pe hârtie lucioasă, senzație amplificată și de faptul că sticla de deasupra LCD-ului este foarte subțire iar ecranul propriu-zis este astfel aproape de suprafață. Click pe imaginea de mai jos pentru a vedea cum arată o captură de ecran în mărime naturală, ca să înțelegeți ce densitate au pixelii în ecran:

Camerele: cea frontală este binevenită pentru apeluri video și pentru autoportrete. Se comportă ca un webcam obișnuit. Pentru o femeie e excelentă pentru că transformă telefonul într-o oglindă, însă pentru mine, care nu mă autopozez prea mult că n-am de ce, nu e așa importantă. Camera din spate e însă cu totul altă mâncare de pește: 5 megapixeli, filmare HD, flash și posibilitatea realizării fotografiilor HDR (High Dynamic Range). Acuma n-0 fi el chiar HDR în adevăratul sens al cuvântului, dar rezultatele sunt plăcute ochiului. Câteva exemple de poze (puțin redimensionate, fără să fi umblat la ele în rest):

Fotografie cu soarele în față și cu funcția HDR activată pentru a obține o expunere uniformă:

Fotografiile de mai jos sunt fără HDR:

Și o filmare la 720p:

Concluzie: combinația dintre ecranul de excepție, o baterie cu o autonomie bună, un procesor de 1 ghz și 512 MB de RAM fac gadgetul ăsta perfect pentru orice fel de utilizare: editare de documente, fotografii și clipuri video, audiție muzicală, vizionare de filme, jocuri 3D, social media și aplicații de toate felurile. Aștept cu interes aplicațiile și jocurile care vor folosi giroscopul integrat. Pe măsură ce voi găsi softuri interesante o să scriu despre ele.

Totuși, nu pot să nu mă întreb: oare ce va aduce nou iPhone 5? 🙂

Balcoane şi sex cu franţuzoaice mutante

Noua modă la români: închiderea balcoanelor. E criză, vine iarna, murim. Amenințati din vară cu scumpirea gazelor și cu înghețul, oamenii s-au apucat să-și închidă balcoanele și să-și pună termopane, în speranța că astfel vor păstra cât mai mult timp aerul cald stătut în interiorul sufrageriilor. La noi în bloc s-au apucat deja doi. La blocurile vecine de asemenea. N-am nicio problemă că-și închid balcoanele, am însă cu siguranța acestei acțiuni. Balcoanele alea au fost oare proiectate pentru a susține câteva (multe) sute de kilograme de zidărie şi termopane? Plus alte câteva sute de kile  de vechituri, murături şi alte prostii care se păstrează de obicei pe balcoane? Nu sunt inginer constructor aşa că e posibil să mă înşel, însă totuşi, unele balcoane par mult prea subţiri pentru a susţine asemenea greutăţi. Pe când prima ştire cu “Un balcon prăbuşit sub greutatea termopanelor distruge toate balcoanele de sub el în cădere şi aterizează peste doi maidanezi. Băsescu e de vină”?

***

Am văzut unul dintre cele mai proaste filme din ultimul timp. Sau dintotdeauna. Splice se numeşte. Şi era să mă duc la cinema să-l văd, aoleu.. E uimitor de prost. Şi e cu Adrien Brody, de a cărui faţă m-am săturat ca de gropile de la mine de pe stradă. Hai să vă zic subiectul, că n-am ce face şi vă scutesc de a vă uita accidental când o să apară pe ProTv. Deci doi oameni de ştiinţă (Adrien Brody şi Sarah Polley), cuplu, se joacă cu genele mai multor specii şi le combină pentru a vedea ce animăloi scârbos iese. Asta în scop ştiinţific, n-am înţeles exact ce şi cum, ceva cu vindecarea cancerului… ca să sune bine pentru public. Biineeeînţeles, fiind nişte idioţi, la un moment dat cei doi amestecă şi nişte ADN uman printre alte adeneuri. Şi se naşte creatura. Care iniţial arată ca un pui fără pene, apoi se transformă într-o franţuzoaică destul de apetisantă, dacă n-ar avea nişte picioare de găină şi… coadă de scorpion. Blabla până la punctul culminant când Adrien Brody i-o va trage creaturii şi este prins în plină acţiune de nevastă-sa. Aceasta îl iartă fiindcă, nu-i aşa, e normal să vrei să faci sex cu creaturi cu coadă de scorpion. Decid amândoi că ar fi bine să-şi kilărească creaţia, doar că franţuzoaica se transformă între timp în franţuzoi. Adică în mascul. Aşa că, natural, urmează încă o scenă de sex între creatură şi “femeia de ştiinţă”, care se termină fix cu o secundă înainte ca Brody să înjughie bestia cu ceva trunchi de copac. Înainte de a muri, creatura îl înţeapă cu acul ei otrăvit din coadă şi el moare. Rapid, în două secunde, că se termina filmul. Finalul… îl ştim cu toţii: ea rămâne însărcinată cu creatura şi vrea să aibă “copilaşul”. Splice 2 adică.

Hot or not?

Iar miroase a frig și-mi place

Știu că încep tot cu ceva legat de vecini și par a avea o obsesie, dar mi se pare interesantă situația pe care o voi expune. Înainte de a falimenta și a se duce în cap din cauza crizei, bișnițarul care a construit blocurile din care face parte și al meu a făcut o chestie utilă: a pavat. Român fiind, a lasat neterminate doar două porțiuni, care însă nu afectează circulația sau confortul. De aproximativ două săptămâni, administratoarea a pus pe avizier o foaie în care suntem întrebați dacă am fi de acord să contribuim cu bani pentru finalizarea pavajului. Fiecare dintre noi ar fi trebuit să scrie DA sau NU în dreptul numelui și să se semneze. Eu de exemplu nu sunt de acord să dau vreun leu, fiindcă nu plănuiesc să locuiesc aici încă 10 ani, iar lipsa pavajului de la capătul blocurilor nu o resimt nicicum. Dar nu asta e problema ci faptul că de două săptămâni nimeni nu a binevoit să-și exprime opțiunea. Ceea ce înseamnă, bineînțeles, că nimeni nu vrea să dea bani pentru pavaj. Cu toate astea nimeni nu a vrut să fie primul care să zică NU, temându-se probabil că restul se vor uita urât la el. Fiindcă îmi pasă prea puțin cum sunt privit de vecini, ieri am dat eu prima semnătură. Să vedem dacă în felul ăsta se de-găinizează vreunul…

***

Am făcut comandă la iPhone 4. Varianta 16 GB cu prețul de 219 euro și cu abonament de 29 de euro pe doi ani. O să fie interesant la anul, când va apărea iPhone 5 și pe care nu-l voi mai putea lua prin stratagema de acum (reziliat contract, trecut pe prepay apoi semnat contract nou), că voi fi legat de abonament. Dar mai este până atunci.

***

Cea mai importantă știre (pentru mine) din ultima săptămână a fost cea legată de descoperirea unei planete extrasolare asemănătoare Pământului. Ca și când nu era de ajuns asta, un om de știință din echipa care a făcut descoperirea a spus că există 100% șanse ca pe noua planetă să existe viață. 100%?? În mod obișnuit cercetătorii sunt foarte rezervați în estimări de genul ăsta. O astfel de declarație ar fi trebuit tratată cu mult mai mult interes. Ce poate fi mai spectaculos decât 100%? Referitor la planetă, câteva date: aceasta orbitează steaua Gliese 581, primind astfel numele Gliese 581g. Are un diametru de 1.4 ori mai mare decât al Pământului și o masă de aproximativ 4 ori mai mare. Temperatura medie la suprafața planetei este între -31 și -12 grade Celsius. Deoarece se află foarte aproape de stea, un an pe Gliese 581g durează doar 37 de zile. Steaua este o pitică roșie de trei ori mai mică decât Soarele nostru și de 50 de ori mai “rece”. Cu toate acestea planeta se află suficient de aproape de stea pentru a putea susține apa în stare lichidă. Ca o curiozitate, jumătate din planetă este perpetuu luminată de soare, în cealaltă parte fiind noapte eternă. Cercetătorii au mai descoperit încă șase planete în jurul stelei, toți însă giganți gazoși. Steaua se află la 20 de ani lumină de sistemul nostru solar, ceea ce la nivel cosmic echivalează cu vreo… 10 metri. Pentru noi ăștia ce vrem să zburăm prin spațiu această distanță este însă uriașă. Și dacă am călători cu viteza luminii tot ne-ar lua vreo 40 de ani drumul dus-întors, iar pentru cei de pe Pământ durata ar părea și mai mare, datorită dilatării timpului la viteze apropiate de viteza luminii. Deci până nu apar ceva tehnologii din Star Trek pentru ca oamenii să o ia pe scurtătură, singurele instrumente de studiu sunt telescoapele tot mai puternice care ne-ar putea oferi mai multe detalii asupra compoziției atmosferei planetei. Analizându-i atmosfera, ne-am putea da seama dacă există procese biologice la suprafața sa. Descoperirea unei planete așa de asemănătoare cu Pământul nu cu mult după ce știința detectării planetelor extrasolare a luat avânt, arată un lucru îmbucurător: planete precum a noastră sunt ceva comun. “Dacă Pământul ar fi fost ceva rar, nu s-ar fi descoperit încă unul atât de aproape și atât de repede” susțin cercetătorii. Eu unul regret doar că nu m-am născut cu măcar 100 de ani în viitor. Sper să fiu martorul a cât mai multe descoperiri de genul ăsta, eventual mai interesante, cât mai trăiesc. Sigur, sunt totuși bucuros că nu m-am născut acum 100 de ani; cred că muream de plictiseală. Sau de gripă. Ca fapt divers, azi umblau pe la noi prin scară două iehoviste. Au bătut la ușă dar n-am fost pe fază și au trecut la apartamentul următor. Oare ce-mi răspundeau dacă le deschideam și le întrebam ce părere au despre această nouă descoperire astronomică și implicațiile ei? 🙂

Steaua Gliese 581 nu poate fi văzută de pe Pământ decât prin telescop

***

Acum câteva zile am tras o sperietură de pomină. Recent mi se întorsese aparatul foto din service. Avea o problemă la afișajul LCD din vizorul optic și, cum era în garanție, l-am trimis la București, la unicul service autorizat Canon din țară. O să scriu pe Shopping Stories pe larg despre experiența cu service-ul. Oricum, aparatul s-a întors reparat, totul părea normal. În ziua cu pricina, înainte de a pleca acasă de la redacție, am pornit aparatul să mă joc un pic cu el. Imediat ce am început să filmez, am observat cu groază niște dungi orizontale închise la culoare pe ecranul LCD. Late și urâte, arătau ca niște arsuri solare. WTF? Opresc, repornesc, schimb setările, dungile dispar. Revin la setările inițiale (ISO mare, expunere scurtă), dungile reapar. Durere de inimă, respirație sacadată, lacrimi în ochi. Schimb obiective, scot bateria, resetez, încerc toate setările, poate mi-a scăpat ceva… dungile tot acolo. Deja îmi imaginam cum îmi trimit iarăși aparatul în service și cum îl fac ăia bucăți. Cu celelalte două DSLR-uri de la Canon n-am avut nici cea mai mică problemă. Fix al treilea să fie cu ghinion? Am împachetat tot plin de amărăciune și mă pregăteam să plec când mi-am adus aminte că eu mă știu da pe net… Așa că am gugălit “horizontal dark bands 550d canon”. Al doilea rezultat mi-a înseninat ziua: benzile alea apar atunci când filmezi la lumina unor neoane de tip vechi. Acestea se aprind și se sting de 100 de ori pe secundă. DSLR-urile filmează utilizând metoda rolling-shutter, pixelii dintr-un cadru (frame) al unei înregistrări nu sunt capturați în același timp toți, ci linie cu linie. Astfel, dacă neonul se stinge înainte ca senzorul să apuce să finalizeze un cadru, o mică parte din imagine va surprinde momentul în care lumina era stinsă și se va manifesta sub formă de “arsură”. Dacă pățiți ceva similar, acum sunteți avizați.

***

Îl știți pe Puya? Niciun bai dacă nu-l știți, ideea e că omul “cântă” încă din secolul trecut. Fiți atenți ce piesă de-a lui ascultam eu acum 12 ani (!) și-mi plăcea la nebunie 🙂 Nu mă judecați…