Tag Archives: foto

De ce este stupid să faci mișto de Instagram

Veneam înspre casă și am văzut niște câini jucându-se, cu soarele apunând în spatele lor. Un moment fain care merita surprins cu un aparat foto cu teleobiectiv, dar nu aveam decât telefonul la mine. M-am apropiat cât am putut, însă, înainte de a ajunge la distanța care mi-ar fi convenit, a trebuit să fac poza fiindcă mă observaseră. Am mai făcut câteva poze dar deja pe la a patra eram adulmecat de zor.

Poza de mai sus nu are nimic special, însă trecută prin Instagram arată așa:

***

Zilele astea a fost lansată aplicația Instagram pentru telefoanele cu Android. Ca posesor de iPhone și utilizator de Instagram de când a apărut, am fost curios dacă diferă cu ceva față de versiunea pentru iOS. Din păcate diferă și nu în bine, în sensul că-i lipsesc vreo câteva funcții, care vor fi însă adăugate la următoarele actualizări. Problema mai mare o reprezintă calitatea pozelor. Din cauza faptului că unele telefoane cu Android au niște camere sub orice critică, multe dintre pozele pe care le-am văzut postate recent pe Instagram arată groaznic. Nefocusate, fără contrast și pline de zgomot de fond (zgomotul de fond este prezent la orice poză făcută în condiții de iluminare slabă, indiferent de telefon. iPhone-urile scot însă un zgomot de fond monocrom, ceea ce dă mult mai bine în poze). Deci înțeleg cumva de ce s-au inflamat unii iPhone-iști că le este “pângărit” spațiul “quality” în care aveau exclusivitate până acum. Reacții exagerate au fost însă din plin. De ambele părți, că nici utilizatorii de Android nu-s mai deștepți. Au descărcat aplicația, și-au făcut cont, au făcut o poză la o farfurie din chiuvetă, au aplicat un filtru, au concluzionat că-i o porcărie și dă-i: că ce slabă îi, că-i inutilă, că utilizatorii de iPhone îs așa și pe dincolo. Nicio clipă nu s-a pus problema că, lăsând la o parte faptul că e la modă printre hipsteri, aplicația chiar are un potențial imens în mâinile celor cu un dram de talent fotografic. Și sunt foarte mulți utilizatori extrem de talentați. Pentru niște cizme care fac poze cu blițul la concerte, da, Instagram e inutil.

***

Între timp,  pe acoperișul parcării din Mănăștur, unde autoritățile locale spun că sunt ocupate toate locurile, realitatea e un pic alta…

Ora 23:00. Gol.

Pierdut card cu pozele de Paști

În momentul ăsta cam 90% din știrile IT de pe net sunt despre iPad. Și niciunde nu se spune nimic nou. Singurele articole despre “minune” pe care le-am citit complet după ce a început vânzarea sa au fost cele în care era disecată și analizată șurub cu șurub. În rest aceeași melodie: iPad este bun, dar putea fi și mai bun, nu suportă Flash, ce răi sunt ăia de la Apple dar lasă că avem HTML5, are o rezoluție cam mică, dar acceptabilă totuși, cam dificil de tastat pe tastatura virtuală, dar te poți obișnui, cam greu de ținut doar într-o mână, dar îl poți ține pe genunchi, nu are multitasking, dar poate că nu este chiar așa de necesar și multe alte astfel de autoamăgiri. iPad nu satisface și gata, ce tot atâta blabla!

***

Și am făcut poze de Paști cu grătare, frigărui, câini, munți înzăpeziți, cu nevasta, cumnata și cu Sibiul și mi-am pierdut cardul cu toate pozele și nu le mai pot posta aici sau altundeva. Găsitorule, care sigur le găsești, trimite-mi pozele pe mail și poți păstra cardul sănătos. N-am idee cum ai putea da de mine. Nu-s vedetă.

(aici ar fi intrat poze dar cum n-am ce băga, pun un clip de pe YouTube cu funcția Content-Aware Fill ce va fi inclusă în Photoshop CS5, o chestie un pic cam îngrijorător de deșteaptă)

***

Sunteți pricepuți în torente? Dacă nu, maică-mea are în bibliotecă trei volume ce tratează subiectul…

Romanice

A trecut şi weekendul, şi concertul, am revenit, shit…

Cu ce-am rămas, (relativ) pe scurt:

* Ca în orice oraș civilizat aflat cu un secol înaintea noastră, și în Roma te poți descurca fără probleme chiar dacă te afli pentru prima dată acolo. Cazul nostru adică. Trenuri, metrouri, autobuze, toate sunt gândite în așa fel încât să poți ajunge la orice obiectiv în cel mai scurt timp și cât mai simplu. Automatele de bilete și prezența peste tot a hărților cu rutele mijloacelor de transport fac viața turiștilor foarte uşoară.

* Orașul nu este curat și nici prea întreținut. Am văzut metrouri care păreau că vin direct din iad, atât de pline de graffiti erau. În oraș se strigă și claxonează cam ca pe la noi, iar cerşetorii care de care mai creepy mişună. Făcând abstracţie de astea, este o plăcere să te plimbi prin Roma fiindcă ai ce vedea, ceea ce am şi făcut vineri şi sâmbătă până la concert. Nu mă refer doar la obiectivele arhicunoscute din care am vizitat ce am putut, ci la străduţe, clădiri cu verdeaţă, terase pline de turişti, magazine de suveniruri sau restaurante care de care mai frumos aranjate. Masa am luat-o la o “trattoria” aflată pe o străduţă superbă lângă Piaţa Sfântul Petru, unde nu am avut probleme în a alege felurile de mâncare deoarece chelneriţa era din Piatra Neamţ..

Click pe poze pentru variantele mari

***

***

Concertul

* Sâmbătă a fost infernal de cald la Roma iar accesul pe stadion pentru cei care aveau bilete pe teren s-a făcut deosebit de greu. A trebuit să ne înghesuim peste 10.000 de oameni printr-un culoar de vreun kilometru lungime şi 10 m lăţime. Asta a însemnat două ore de aşteptare. Pentru a preveni sufocări și leșinuri organizatorii au pus un elicopter să pulverizeze apă deasupra mulțimii dintr-un container ce se balansa sub el. Nu am simțit cine știe ce efect, în schimb au avut grijă de noi vânzătorii ambulanţi de băuturi care înotau prin mulţime cu umbreluţe deasupra capului ca să-i vezi.

* Totuşi, o mare bilă albă primesc de la mine organizatorii pentru că au permis accesul cu sticle de apă sau suc pe stadion. Este adevărat că, în prealabil, gardienii de la intrare îţi desfăceau dopurile și le aruncau. O sticlă fără dop nu zboară prea departe, cred că asta era ideea. De asemenea, camerele foto şi binoclurile erau permise sau trecute cu vederea, nu ştiu sigur, oricum nu ca la noi unde trebuie să recurgi la tot felul de stratageme ca să treci de filtre. Cert e că bliţurile luminau de peste tot. Eu nu mi-am luat aparatul fiindcă m-am gândit că era prea mare, în schimb am văzut lume cu binocluri din alea monstru, cum au militarii. Pentru poze am folosit telefonul, care mi-a dovedit încă o dată ce prost se descurcă în asemenea cazuri. Pe stadion se vindea bere la 5 euro sticla (tot de plastic). Oricum, la ce căldură era, aş fi dat 50 de euro.

* În deschidere a mixat Benny Benassi. De neuitat momentul în care am pășit pe teren și mi-am rotit privirea de jur împrejurul stadionului uriaș, plin până la refuz. A fost ca în scena aia din Gladiatorul când Russell Crowe pășește pentru prima dată în Colosseum, cu excepția faptului că aici toată lumea dansa pe ritmurile lui Benassi în orice direcție te-ai fi uitat. Mi-a plăcut la nebunie.

* Concertul a debutat spectaculos, cu un sound care te făcea să vibrezi la propriu (noi eram cam la 30 de m de scenă), ecrane mişcătoare, lasere, dansatori și o Madonna în formă de zile mari care a dansat pe tot parcursul show-ului fără să dea semne de oboseală. La un moment dat mă uitam atent să văd dacă nu or fi înlocuit-o cu vreo sosie.

* Get political: ni s-a arătat foarte sugestiv (ca la proşti adică) cu cine votează diva, printr-un montaj video în care Bush, McCain și alți “răi” erau puși laolaltă cu Hitler, elefanți morți și sloganul “Get stupid”, iar Bono, Obama sau Geldof apăreau împreună cu floricele şi turbine eoliene plus mesajul “Get smart”. La final, un fade to black cu Obama… Bun, am priceput.

* Google Earth a avut dedicată o melodie întreagă, în sensul că pe ecrane apărea Pământul din celebra aplicaţie și se făcea zoom pe diverse orașe, printre care și Bucureștiul. Cum de și Bucureștiul? Pentru că în melodie era vorba despre țiganii nomazi, of course.

* A urmat un moment în care invitați speciali au fost doi țigani lăutari din ăştia de-ai noștri, care au acompaniat-o pe artistă cu vioara și acordionul într-un mixaj la “La isla bonita”, iar apoi au interpretat ei singuri o țigănească de-a lor. Sau de-a noastră, cum preferați. Un moment nu foarte gustat de publicul italian, după lipsa mâinilor din aer.

* La melodia Like a prayer, remixată de altfel excelent, pe ecrane erau afișate citate din “bibliile” diferitelor religii, în ideea că toate sunt pline de învăţături bune şi “promovează” aceleaşi principii şi acelaşi “personaj”. Right… Desigur, nu puteau lipsi şi citate din Kabbalah, o sectă odată obscură, acum intens mediatizată datorită Madonnei.

Înainte de a părăsi stadionul, o ultimă privire.
Nu-i înţeleg pe cei care-şi iau bilete aşa sus şi departe de scenă.

***

Bonus

* Glume de stewardeză WizzAir, care își imagina probabil că nimeni nu asculta ce debitează: “Așezați-vă masca pe față și începeți să respirați normal şi gratuit sau “pentru a umfla vesta, trageți de mânerul roșu sau suflați prin acest tub până la epuizare

* Cum ştii că te afli într-un avion cu 99% pasageri români? Simplu: la aterizare lumea aplaudă. Adevărul este că o aterizare pe aeroportul din Cluj-Napoca merită aplauze datorită pistei înfiorător de scurte și a lipsei unui sistem de ghidaj electronic. M-au trecut toate apele când avionul a atins asfaltul doar cu roata stângă, s-a balansat, a trecut de jumătatea pistei cu vreo 300 la oră (calcul aproximativ în funcție de clădirea aeroportului pe care am văzut-o preț de o fracțiune de secundă), ca mai apoi să se oprească frânând preluuuung fix în capăt. Mai c-aș fi aplaudat. În schimb la Roma, pe o pistă interminabilă şi lată cât China, chiar n-am înţeles rostul aplauzelor.

***

Free & slim

Am fost la Intend în Cluj ca să iau un tuner. În faţa mea la coadă era o femeie care tocmai îşi cumpăra un laptop. Fără să aibă habar ce cumpără, săraca. După ce i-a înşirat tot felul de date tehnice până a ameţit-o, vânzătorul îi spune că varianta pe care a ales-o ea nu are sistem de operare. Ă, ce-i ăla sistem de operare întreabă ea. Răspunsul vine prompt (si aiurea): Windows. Ea: şi cât costă? El: Nu vă faceţi probleme, dacă îl folosiţi doar acasă nu trebuie să-l cumpăraţi. Măi să fie! Windows e freeware pentru uz personal! Doar cumpărând de la Intend, desigur.

Ronţăiam ceva la micul dejun şi mi-a picat privirea pe o formulare ambiguă de pe punga de cereale. Zice: “Studiile au arătat că femeile care mănâncă cel puţin 3 porţii de cereale integrale zilnic au tendinţa de a-şi menţine silueta mult mai mult timp!”. Aşadar, bagi în tine cereale până ţi se acreşte şi rezultatul este că “ai tendinţa” (deci nu e 100% sigur) să nu te îngraşi “mult mai mult timp” (adică, deşi poate o mai lungeşti ceva timp, nu poţi să eviţi deznodământul: te vei scrofăli). Eu asta am înţeles. Şi e normal, cerealele alea nu diferă cu nimic de altele, e doar marketing, deşi precaut. Sigur că te vei îngrăşa în continuare dacă mănânci de trei ori pe zi cereale, ca aperitiv la felurile principale, iar în rest stai la birou. Da’ nu poţi să-i scrii omului pe pungă că pe lângă cereale ar mai fi indicată o oră de sală zilnic, o tură de jogging şi să reducă din Big Mac-uri, că se supără.

De câteva zile sunt preafericitul posesor al unui Canon EOS 450D, care va lua locul bătrânului 350D. L-am comandat de pe f64.ro, magazin pe care îl recomand cu căldură dacă aveţi nevoie de echipamente foto. De trei ani de când comand tot felul de accesorii de la ei nu am avut nici o experienţă neplăcută. Cu aparatul vechi am tras aproape 30.000 de cadre şi încă e în stare bună de funcţionare aşa că va lua drumul măritişului. Noul gadget se comportă exemplar, e performant şi miroase a nou. Love it…