Tag Archives: cluj-napoca

Unul dintre cele mai moderne stadioane din Europa are unul dintre cele mai proaste site-uri de stadion din… lume

În titlu avem de a face cu un record, cred. Alaltăieri a fost anunțată „lansarea” www.clujarena.ro, site-ul stadionului Cluj Arena, edificiu cu dublu rol: de mândrie a Ardealului și de poză de fundal aducătoare de voturi care va apărea pe afișele electorale. “Site-ul a fost realizat de catre angajații societății noastre, neimplicând niciun cost din bani publici.”,  zice directorul SC Cluj Arena SA, Radu Rațiu, ca să închidă din start gura celor care, văzând abominabila creație, poate ar fi vrut să afle mai multe detalii, gen cine l-o făcut, cu cât, dacă o terminat liceul… de-astea. Io mă dau pe net de prin 1998 toamna, la propriu, așa că pot spune liniștit că am văzut de toate în domeniu. Am crescut odată cu netul iar atunci când vizitez un site nou mi-e ușor să-l evaluez. Există site-uri urâte cu spume dar care oferă informații utile și sunt ușor de navigat. Sau site-uri superbe grafic dar care n-au nicio logică. Ei bine, clujarena.ro reușește să fie și urât și prost. Deși e construit pe o platformă wordpress, suficientă pentru un site de prezentare, site-ul pare realizat în bătaie de joc. Folosește tema ePhoto, „customizată” cu succes până la un grad maxim de urâțenie. Probabil de către fiul neîndemânatic al vreunui șef de pe acolo, pe niște mii de euro justificați de facturi pentru „hârtie igienică”. Că așa se face pe la noi.

Pun mai jos niște capturi de ecran în care semnalez doar câteva dintre aspectele absolut jenante pentru un site de interes major, imaginea în online a unui proiect de zeci de milioane de euro.

***

Fiindcă site-ul a fost făcut probabil pe un laptop, autorul nu s-a gândit că unii dintre noi avem monitoare cu rezoluții mai mari de 1500×833 (cât are poza din background) și că pe astfel de monitoare poza arată nașpa rău centrată acolo așa. Că veni vorba de poză: bat-o s-o bată! Acum, când stadionul e gata și sunt mii de poze cu el din toate pozițiile, cum să pui background o simulare computerizată veche de ani de zile și folosită până la refuz de toată lumea? Cam câtă lene să ai în tine?

***

***

Nu intrați în secțiunea Divertisment dacă aveți căști. Jocul în flash de acolo e cu sunet și urlă…

***

Ai zice că mureau dacă băgau și trei cuvinte. Dar e bună și numa o poză strâmbă cu telefonul, nu?

***

Aici nu pot decât să zâmbesc 🙂

Viața-i încărcată, viața-i complicată…

…când tre’ să găsești loc de parcare. Din 2000 de când mi-am luat carnetul și până acum o lună eu nu am știut, pare-se, ce înseamnă „problema parcărilor”. Ocazional mă mai găseam în situația de a nu parca exact unde aș fi vrut, dar situația se rezolva întotdeauna în două-trei sute de metri. Și aveam tupeul să mă enervez uneori din cauza asta. Am realizat abia acum că nu poți înțelege prin ce trece un căutător de locuri de parcare decât dacă ești zilier în „meseria” asta.

Și a venit 2012-ele, plecarea de la ziar și mutarea activităților mele în plin centru de „metropolă”. Respectiv participarea obligatorie la loteria parcărilor, organizată fără niciun efort de autoritățile locale. Obligatorie dacă insiști să folosești mașina. După ce mi-am făcut abonament la primărie ca să pot parca unde vreau, am realizat că nu se pune problema de unde vreau, ci unde am norocul. Dacă am norocul. Mersul la fabrică pe la amiază poate părea pentru unii un vis frumos, dar din punct de vedere parcaricesc este, ați ghicit, un coșmar de calitate superioară. Deoarece pe perioada iernii am decis să folosim doar mașina ei, înțelegerea a fost că ea se duce la lucru dimineața cu o colegă pentru ca io să pot să-mi finalizez somnul de frumusețe, însă când vin trebuie să-i las mașina în apropiere, ca să poată merge la sală când iese, după care să vină să mă ia. Simplu, relativ.

Ora 12:05 PM, centrul Clujului, la semafor. Opresc muzica pentru a mă putea concentra şi fiindcă ştiu că la starea de nervi pe care o voi avea în 10 minute mă va enerva şi mai tare. Se face verde. Pornim în coloană şi încep să semnalizez că am de gând să opresc undeva pe partea dreaptă. Urmează primul şir de locuri de parcare, cele mai aproape de a mea pereche, unde şansele să prind unul liber din prima sunt de aproximativ 0.024% (când nu plouă). Mai ales că de obicei sunt două rânduri de maşini: alea parcate şi alea care stau cu avariile pornite în spatele lor. Desigur că n-am noroc, aşa că la următorul semafor fac dreapta, după care iarăşi dreapta, ajungând în zona a doua, mai puţin exclusivistă, un fel de ghetou al parcărilor. Aici se parchează în orice poziţie, pe ambele părţi ale drumului. O maşină de pe margine are stopurile aprinse. Opresc paralel cu ea şi mă uit rugător la şofer. Îl întreb din gesturi: “Pleci?”. “Nu, doar stau cu luminile pornite pentru a-mi bate joc de tine”, răspunde el tot prin gesturi, cu un zâmbet de om fericit în viaţă. Îmi continui drumul. Acum am un alt oropsit al sorţii în urma mea. Mă gândesc cu satisfacţie că primul loc ce-l voi găsi va fi al meu, iar el va trebui să mă aştepte până parchez triumfător. Dar de data asta nimic. Ajung în capătul străduţei, fac stânga, apoi dreapta pe o altă străduţă care are stâlpişori blestemaţi pe margini, apoi iarăşi dreapta şi ajung de unde am plecat. În continuare evenimentele pot lua mai multe întorsături. Cazul fericit și rar, găsesc un loc eliberat de curând şi mă arunc în el. Cazul foarte nefericit, ajung în urma unuia care caută să parcheze ca şi mine şi-mi dau seama că nimic nu mai are rost pe astă lume. Sau fac trei ture ale zonei şi decid că soarta s-a distrat suficient pe seama mea într-o singură zi şi-aş fi prea bou să o fac pe a patra, aşa că recurg la ultima soluţie: parcatul la dracu’ în praznic. Acolo, în mod normal, sunt şanse să găsesc loc liber, între un stâlp și un pom, am eu un loc „secret”, dar există anumite dezavantaje. Primul ar fi: “Uuuunde ai parcat? Vai cât mă pui să merg şi-i friiiig!”. Un alt dezavantaj ar fi că-i frig şi că am mult de mers. Până la ea să-i las cheia şi să “mi-o aud” şi apoi până la punctus terminus, unde ajung sleit de puteri şi unde bag un red bull ca să-mi revin şi o cafea ca să mă pot apuca de lucru. Da, știu că trebuie să-mi angajez șofer.

Elements Cocktail Bar

Am realizat un mic clip de prezentare pentru Elements, un cocktail bar recent deschis în Piața Muzeului și pe care vi-l recomand. Faptul că am încercat toate cocktailurile ce apar în clip și încă vreo câteva pe deasupra (și mi-au plăcut) ar trebui să dea o oarecare greutate recomandării mele, nu? 🙂

Crappy day

– O zi proastă începe de dimineaţă. Faptul că m-am trezit cu gâtul sucit de parcă am dormit în cap a fost doar semnul prevestitor. Apoi mi-am scăpat o lentilă de contact după care am căutat disperat pentru ca să o găsesc căzută fix pe un săpun (ca fapt divers lentilele de contact nu au voie să ajungă în apropierea oricărui tip de produs de curăţare). Apoi azi am crezut că nu mai ajung la serviciu. Lumea înnebuneşte lunea dimineaţa în sensul că ies toţi la plimbare cu maşinile în aceeaşi direcţie cu mine. Ca să vezi! La asta se adaugă ambuteiaje, basculante şi tractoare care circulă prin mijlocul oraşului, maşini parcate aiurea, claxoane, frâne, înjurături gen Patric, încadrări greşite, ocoliri, buldozere şi compresoare care repară drumul că-i campanie electorală. Plus pietoni care trec strada ca nişte vite nepăsătoare (adică abia se mişcă), dar cu iPodul în urechi. Am ajuns la redacţie cu un chef nebun de somn.

– La magazin îmi iau un Powerade (varianta Coca-Cola la Gatorade-ul Pepsi). Încă nu m-am decis care îmi place mai mult sau dacă ambele sunt de kkt. Dar îmi ţin de sete. În fine, când ajung la casă, o ţigancă bătrână, foarte serioasă: “Domnu’, ăla-i spirt medicinal?” 🙂

– Deşi îmi place Jay Leno chiar dacă ştiu că 99% din ceea ce scoate pe gură într-un show este scris de alţii, interviul pe care l-a luat lui Hillary Clinton a fost jenant de regizat. Totul, de la întrebări şi răspunsuri până la gestică mirosea de la o poştă a piesă de teatru repetată de n ori. Nici o bâlbâială, râsetele lui Hillary parcă erau programate dinainte când să fie hăhăite şi cât să dureze. Discurs steril plus câteva poante cuminţi. Asta nu înseamnă că ceea ce s-a spus nu avea sens. Dimpotrivă, modul în care au fost abordate problemele este cu mult deasupra a ceea ce se discută pe la emisiunile noastre. Şi auzind cum se exprimă unii (Moise Guran de exemplu, analistul economic al Antenei 3 – vorbeşte de parcă zdrobeşte pietre între dinţi). Ideea era că eu “votez” cu Obama.

Pozarul loveşte din nou

“Mă împingea de cap brutal şi urla să mă mut şi eu şi jucăria mea de acolo. Apoi, când i-am explicat calm şi frumos că nu am unde, m-a prins de umeri şi în timp ce strângea a spus că dacă nu mă dau, el nu spune de două ori şi mă bagă sub masă de nu mă mai ridic de acolo” – Alexandra Groza

Această întâmplare recentă relatată aici şi aici mi-a amintit de nişte incidente penibile avute cu acelaşi individ. Acum eu înţeleg că e frustrant să ajungi la bătrâneţe şi să desfăşori o activitate banală de pozar pentru un cotidian local, fiind înconjurat de tineri cu un grad de cultură, inteligenţă şi talent mult peste nivelul tău de aproape absolvent de liceu şi depăşit de vremuri. Asta mă gândesc că-l irită cel mai mult pe domnul Petcu Ioan, zis “Nonu”, pozar cu ani mulţi în spate, înţepenit la Făclia (ex Adevărul de Cluj), un guraliv de performanţă şi isteric ocazional. Iată că acum agresează o femeie. Da, mie mi se pare o agresiune ceea ce povesteşte Alexandra că i s-a întâmplat. Pe parcursul timpului cât am lucrat la SCJ am avut şi eu vreo două altercaţii cu domnul Petcu care are serioase probleme de anger management. Ironia sorţii este că la început, pe la primele conferinţe la care am participat, l-am privit admirativ, mi s-a părut un fel de vedetă în breaslă – probabil din cauză că bătea mult din gură, ba chiar la un moment dar i-am cerut un sfat referitor la un aparat foto. Mi-a dat un sfat aiurea, pe care din fericire nu l-am urmat. A doua oară când am “interacţionat” m-a împins fără graţie şi s-a băgat în faţa mea la o conferinţă motivând că am stat destul şi să las şi pe alţii, în condiţiile în care era loc suficient pentru încă 10 fotografi. În sfârşit, la evenimentul prilejuit de inaugurarea Kaufland, şi-a arătat adevărata faţă de om primitiv şi, cu tot respectul, prost. Pozar cu ochi sensibili, mister Petcu s-a simţit iritat de bliţul meu de 10.000 de waţi care probabil îi ardea ceafa şi mi-a cerut să încetez. Să încetez să fac poze la o conferinţă de presă dacă mă înţelegeţi 🙂 M-am enervat of course şi numai de’a naibii i-am mai băgat un flash de data asta fix în faţă, ceea ce l-a scos din minţi. A venit val-vârtej şi s-a apropiat milimetric de mine ca un cocoş bătrân, scrâşnind că o să iau bătaie şi că-mi dă cu aparatul de pământ. Iar apoi, cu un gest rapid, îmi trage una peste obiectivul camerei foto. Noroc că, datorită vârstei sau alcoolului, a greşit traiectoria şi mi-a atins aparatul doar puţin, fără să-l deterioreze. Io nu i-am zis decât că orice va strica, va plăti, încercând să-mi păstrez calmul fiindcă n-aş fi vrut să devenim centrul atenţiei. Ulterior ne-am ignorat reciproc, fără alte incidente, dar am remarcat în dese rânduri cum se lega de diverşi pe aceleaşi motive puerile. Oameni buni de la Făclia, chiar aveţi nevoie de el? Sunt atâţia tineri care, pe jumătate din salariul lui, ar face o treabă mult mai bună. La pensie şi la revedere!

Ză papagals

*A treia revizie Windows XP aduce un spor de performanţă de 10% în viteza de rulare a unor aplicaţii. Eu în locul Microsoft îl încetineam cu ocazia update-ului, ca să le dau ceva motive oamenilor să treacă la Vista, sistem de operare ce ia treptat forma unui eşec răsunător.

*McDonalds din Piaţa Mihai Viteazu a fost reamenajat şi acum arată foarte şic. M-a bucurat în special dispariţia locului de joacă pentru copii, generator de zgomote infernale şi de mingi de plastic zburătoare. E drept că se mai lucra încă într-un colţ îngrădit şi nu ştiu ce făceau, sper că nu un nou & improved loc de joacă.

*Am început un “proiect”: cum în apropierea blocului nostru tocmai a luat startul (din păcate) construirea altuia, am decis ca în fiecare săptămână să fac o poză construcţiei iar la finalul lucrării, prin vară probabil, să adun pozele într-un filmuleţ care va arăta cum creşte blocul. Pozele le voi face din acelaşi loc şi aproximativ din acelaşi unghi. Sunt curios cât va dura până uit.

*De când ne-am mutat, noi nu am primit până acum nici o factură de curent. Şi nu doar atât, dar părea că nici nu consumăm nimic deoarece contorul nostru indica cea mai mică valoare de pe scară, vreo 10 kilowaţi, în condiţiile în care alţii au ajuns pe la vreo 800. Din nefericire totul s-a clarificat ieri: cică ne-au legat greşit contorul în sensul că al nostru contoriza consumul de la apartamentul vecin şi vicerversa. Iar în apartamentul vecin nu stă nimeni deocamdată, doar că ăia s-au trezit pe cap cu ditamai facturoiu şi au început să facă gălăgie, mica eroare ieşind astfel la iveală.

*Într-un exces de zel artistic, cameramanul Antena 3 mi-a oferit într-un singur minut câteva cadre unice cu papaga… participanţii la dezbaterea post-alegeri din cadrul emisiunii Sinteza Zilei. Nu-i aşa că băieţii ar da extrem de bine într-o telenovelă ? Să-i fi văzut ce înfocaţi erau. Sau mai bine ar scoate un dvd cu cele mai bune momente (în care s-au simţit ei pe val adică), le fac eu coperta..

Iulius Mall: s-a deschis şi e MARE

“S-a deschis cel mai mare mall din România: Iulius Mall Cluj“. Aşa zice comunicatul de presă, aşa zic şi eu. Luna octombrie şi noiembrie au plasat Clujul pe lista oraşelor din România unde merită să “exişti”. Şi sunt puţine aceste oraşe. Ştiam eu că nu fac o alegere proastă când după ce am terminat faculta am decis să rămân în Cluj. 2 mall-uri & counting. Ce pot să spun despre Iulius Mall? Plasarea mall-ului e senzaţională, lângă lacul din cartierul Gheorgheni, la doi paşi de imensul complex al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi de numeroase cămine studenţeşti. Îi invidiez pe studenţii care între 2 cursuri au la dispoziţie cel mai mare mall din ţară. Noi aveam un fel de crâşmă/bar infect lângă facultă. În interior, multe puncte la toate categoriile. În primul rând arată mult mai bine ca Polus Center (celălalt mall recent inaugurat), în principal datorită dispunerii pe mai multe niveluri şi arhitecturii mai complexe. Finisajele şi luminile interioare sunt mai calde decât în Polus şi te binedispun încă de la intrare. Există şi 2 fântâni arteziene destul de mişto care dansează pe muzica ambientală.

La ora 10:00 a început conferinţa de presă la care au luat parte o grămadă de ziarişti, cred că nu am mai văzut atâţia la un eveniment de multă vreme. La conferinţă a participat Iulian Dascălu, şefu ăl mare adică, împreună cu alţi şefişori de magazine, lanţuri de magazine şi alte cele. Ca şi în cazul Polus, unde s-a vorbit mai mult despre Carrefour decât despre mall-ul în sine, şi aici vedeta a părut a fi Auchan, hipermarketul franţuzesc care parcă a venit la Cluj adus cu forţa şi trebuia astfel pupat la funduleţ să-i treacă supărarea. Nu pricep de ce despre Iulius Mall s-a vorbit 10 minute cu prezentare video cu tot, iar despre Auchan timp de 30. În fine, irelevant ce zic eu acum. După terminarea conferinţei de presă care a avut loc în food court, ne-am mutat cu toţii în holul de la intrarea în mall unde a avut loc ceremonia de inaugurare în prezenţa oficialităţilor locale printre care primarul Emil Boc, preşedintele CJ Marius Nicoară şi prefectul de Cluj, Călin Platon. Înainte de tăierea panglicii a trebuit să aşteptăm juma de oră după soborul de popi care au binevoit să întârzie. După slujbă şi tăierea panglicii s-a trecut la turul complexului, apoi la un “lunch” binemeritat 😛 . Nota 10 pentru organizarea evenimentului de azi merge către Vitrina Advertising. Accesul publicului va fi permis de sâmbătă, 10 noiembrie, începând cu ora 10:00 în meniu fiind incluse spectacole, reduceri şi tot tacâmul. Adică va fi călcare în picioare, of course.

Ca şi în Polus, nici în Iulius Mall nu sunt terminate toate magazinele, cinema-urile se deschid doar din primăvară, există încă secţiuni neterminate care dau destul de urât cu restul amenjărilor iar în exterior se vede destul de clar că asfaltarea parcărilor sau placarea cu gresie s-a făcut la marea repezeală. Oricum, bine că toate aceste aspecte sunt corectabile în timp.

Câte ceva despre proiectul “Shooting under construction” al studenţilor de la Universitatea de Arte. Idee bună, rezultat mediocru. Am privit şi eu fotografiile expuse precum şi cele din albumul ce însoţea mapa de presă şi sincer 90% dintre lucrări nu m-au impresionat din nici un punct de vedere. Nu mi se pare că a fost surprinsă amploarea proiectului, furnicarul acela de oameni şi maşinării care, mai ales la începutul lucrărilor, erau de-a dreptul fascinant de urmărit. S-a mers mai mult pe componenta umană (cu muncitori coreeni sau ce naiba erau că abia acum i-am observat), pe încadrări restrânse, conceptuale, în detrimentul cadrelor largi care sunt prea puţine în opinia mea. Aşadar nici proaste, dar nici foarte bune, cu mici excepţii care probabil vor fi premiate peste 3 săptămâni după terminarea expunerii către public.

Pentru cei interesaţi iată lista operatorilor internaţionali ce au închiriat spaţii în Iulius Mall Cluj: Reebok, O’Neill, Stefanel, Benetton, Mustang, KFC, Pizza Hut, Terra Nova, Jolidon, Bata, Timberland/Nautica, Skiny, Motivi, Levi’s, Lush, Kenvelo, Columbia, Lotto, Lee Cooper, Gas Jeans, Steilmann, Triumph, Auchan, Cinema City, Adidas, Colin’s, Cellini, Bossini, Accessorize, Morera, Motor, Nike, Calvin Klein, Converse, Miss Sixty, Swatch, Vodafone, Germanos, Golden Point, Office Shoes, Sprider, Mc Donalds, Ramsey, Jack Wolfskin, Valentini, Sephora, Tailor’s, Tiffi, Happening, TNT, Mango Touch, Orsay, Toi & Moi, Gaudi

Şi lista operatorilor naţionali şi locali: Agnes Toma, Dinasty, Diva, Guara, Meli-Melo, King Art, Sara Blu, Piera, Banca Transilvania, X-Travagance, Inedit, Nichi-Cristina Nichita, Eximtur, Inmedio, Mediagalaxy, Bigotti, Diverta, Opticris, Privilege, Massini, Bam Boo, Braiconf, Leonardo, „Z”, Mondex, Cărtureşti, Bourbon, Office Line, Casa Wanda, Ingrid Vlasov, Amely, Ultra Pro Computers, Edifice, Playersroom, You & Me, King Art, Shanghai, Patricia Moda, Exclusiv Catering, Jaco, Hanul Dacilor.

Alte câteva date:

  • Valoarea investiţiei: 75.000.000 Euro
  • Suprafaţă desfăşurată: 155.031,63 m2
  • Suprafaţă închiriabilă: 40.548,28 m2, din care 20.239,38 m2 ancore
  • Parcare: 2.230 locuri de parcare


IMG_2371.jpg

IMG_2381.jpg

IMG_2384.jpg

IMG_2453.jpg

IMG_2456.jpg

IMG_2530.jpg

IMG_2599.jpg

IMG_2614.jpg

IMG_2621.jpg

IMG_2626.jpg

IMG_2633.jpg

IMG_2641.jpg

Beyonce: cineva acolo sus (şi jos) o iubeşte

Pe o ploaie draconică am fost la concertul Beyonce, adusă cu mare mărinimie de Vodafone pe distrusul stadion municipal Ion Moina.

Scriu articolul a doua zi după concert, aşadar să vedem cu ce am rămas. Deşi ştiam că aşa va fi, tot m-am enervat când am fost percheziţionaţi şi mi s-a cerut să-mi las doza de cola la intrare fiindcă nu e voie cu băuturi răcoritoare. De ce, am întrebat. Din motive de securitate zice ăla. Ca să nu-i dau la Beyonce în cap exersând aruncarea cu doza de la 200 de m depărtare unde ne-am luat (ţeapa noastră) locurile. Grangurii ăia de la fundaţia Phoenix iau bani grei de la Coca Cola & Co. pentru a-i lăsa să-şi vândă E-urile la suprapreţ şi mie îmi bagă paznicu lu peşte texte cu securitatea. Pentru a evita să arunc un milion pe o cola şi 2 milioane pe un red bull am dat pe gât doza şi apoi am intrat, nu înainte de a-mi lăsa geanta cu aparatul foto în maşină, pentru că nu era voie… Vedeţi voi, a avea un aparat performant (respectiv mare) poate fi un dezavantaj în astfel de situaţii pentru că nu aveam cum să-l ascund. Toţi ceilalţi spectatori în schimb, înarmaţi cu aparate compacte, au trecut de percheziţie fără probleme. Eu am rămas cu telefonul care face poze bune doar între 1-2 pm când e soare. Ploaia a început mai abitir între timp. După o aşteptare relativ scurtă a început microrecitalul Paulei Selling, moment în care mi-am dat seama ce prostie am fãcut că am luat locuri în tribune. Ideea e că nu vedeam mai nimic din cauza distanţei, abia o reperam pe Paula dintre dansatoare. Pe deasupra se auzea şi mizerabil, probabil că Paula şi-a adus boxele de acasă şi nu a folosit sistemul de sunet a lui Beyonce. Deşi tribunele s-au umplut între timp, gazonul nu era ocupat nici până la jumătate iar noi ăştia din tribune nu eram cu nimic diferiti faţă de cei de pe gazon decât că nu vedeam nimic dar în schimb îi priveam pe ceilalţi de sus. In rest stăteam tot în picioare deoarece sub noi curgea un râu, îngheţam etc. Concertul a început cu o mică întârziere care în condiţiile de ploaie turbată a părut o eternitate iar apa a început să urce în sus pe mine, începând cu inundarea pantofilor. Intro-ul a fost superb, sunetul excelent… dar nu vedeam. După prima melodie mi-a venit ideea să încercăm să ajungem pe gazon, că doar cei de acolo au plătit mai puţini bani ca noi şi teoretic ar fi trebuit să putem face downgrade la bilete iar gazonul era doar pe jumătate plin. Am şi reuşit cu bunăvoinţa unor paznici, ajungând cam la 25 de m de scenă de unde am putut să văd şi eu pe ce am dat banii, nu să mă holbez la nişte purici şi să privesc show-ul pe un ecran ca la cinema. Şi a meritat din plin, recunosc. Nu sunt fan Beyonce, nu ascult muzica ei în timpul liber, dar… superb concert, superbă voce, sonorizare, coregrafie, decoruri şi totul a sunat excelent. Plus frumuseţea artistei. Şi ca să justific titlul şi faptul că artista are ceva pile la divinitate, s-a oprit ploaia brusc încă de la prima melodie.

Publicul a aplaudat, a strigat şi a făcut ce a putut în general, deşi se putea mai bine. Ca fapt divers, dialog între Beyonce şi public: Beyonce: Romania! (oare de ce nu Cluj-Napoca?) Publicul: Yeaaaaaaaaaaa! Beyonce: Are you feeling good? Publicul : Yeaaaaahhhh Beyonce: They told me to cancel the show! Publicul : Yeaaaaaaaaahhhhhh Beyonce (??) : But i didn’t, because i love you! Thank you for staying in the rain!! Publicul : Yeaaaaaaaaah!

Referitor la organizare, în fine, pe o aşa ploaie aşteptările mi-au fost reduse doar la dorinţa de a se termina totul cât mai repede, dar… Cu câteva ore înainte de concert a fost conferinţă de presă Vodafone la un hotel din Cluj unde era anunţată şi artista. M-am dus of course fiind încântat că o să am poze în exclusivitate de afişat pe blog. Bucuria a ţinut până când oficialii Vodafone au început conferinţa cu “Ne pare rău, dar..” De fapt Vodafone a minţit cu neruşinare presa că vine şi Beyonce la conferinţă doar pentru a atrage ziariştii în număr cât mai mare şi pentru a avea astfel un prilej să se laude cu concertele organizate. De asemenea, deşi artista s-a întâlnit pentru câteva minute chiar înainte de concert cu ziarişti acreditaţi, o parte din presa clujeană a fost exclusă iar fotografierea sa interzisă tuturor. Un singur fotograf agreat de organizatori s-a ocupat de poze care au fost trimise cu mare zgârcenie redacţiilor.