Month: March 2018

“Tată, să știi că sunt un pic nervos…” “Ia auzi, de ce?” îl întreb, încercând să nu-l mănânc de drag. “Pen’că mi-a spart Georgel (n.a. nume generic) claxonul de la bicicletă și acum se aude încet” “Hm, din greșeală?” “Da, din greșeală. A dat cu un băț ascuțit în claxon și l-a spart” “No lasă că-ți iau altul” “Și tot din greșeală mi-a îndoit ghidonul de la bicicletă. S-a urcat cu picioarele pe el” (tocmai ce-i îndreptasem ghidonul; deja mă gândeam cum să-l neutralizez uman pe Georgel) “Mhmm, ești sigur că a făcut-o din greșeală?” “Da, da. Tată știi ce fac? Îi dau lui Georgel două amenzi când mă întâlnesc cu el!” Fiul meu e mai bun ca mine.

De ceva timp, Vlad și-a găsit o nouă vocație: cea de cicopilot (copilot cicălitor). E ca și când aș avea o a doua nevastă cu mine în mașină, atentă la tot ce fac, dar cu care nu pot să mă cert pur și simplu ca să-i arăt că io am dreptate fiindcă 1. de obicei am doar parțial și 2. fiu-meu nu pică de fraier la cosmetizarea jumătăților de adevăr și mă va taxa cu „de ce?”-uri fără număr. Așa că trebuie să găsesc justificări plauzibile și, foarte important, în concordanță cu legislația rutieră. Noroc că nu știe citi. “Tată, de ce mergi așa repede?” “Nu merg repede, adică aici e voie să merg repede” “Tată, ai trecut pe roșu?” “Era galben. De fapt stai că era verde intermitent, că am luat-o la dreapta” “Ce-i aia intermitent?” (…urmează o explicație de 20 de minute…) “Tată, de ce ai claxonat?” “Pentru că nenea ăla cu Fordul nu știe conduce” “Tu știi?” “…” “Tată, ce-i ăla țăran prost?” “Nu știu, n-am zis așa ceva. Vrei un ou kinder?”

“Hai cu mine la cumpărături” îi zic ieri lui Vlad. “De ce?” vine replica standard. “Fiindcă-mi place să mergem împreună” răspund, convins că sentimentul e reciproc (și să mai respire maică-ta, gândesc). “Ăsta nu-i motiv” îmi trântește. “Ooo..kk” mă bâlbâi abia dezmeticindu-mă, “hai cu mine ca să-ți iau o bilă cu surpriză de la automatul de bile” “Bine, vin” Când mă gândesc la ce nivel vor fi negocierile în câțiva ani…