Din greşeală

“Tată, să știi că sunt un pic nervos…” “Ia auzi, de ce?” îl întreb, încercând să nu-l mănânc de drag. “Pen’că mi-a spart Georgel (n.a. nume generic) claxonul de la bicicletă și acum se aude încet” “Hm, din greșeală?” “Da, din greșeală. A dat cu un băț ascuțit în claxon și l-a spart” “No lasă că-ți iau altul” “Și tot din greșeală mi-a îndoit ghidonul de la bicicletă. S-a urcat cu picioarele pe el” (tocmai ce-i îndreptasem ghidonul; deja mă gândeam cum să-l neutralizez uman pe Georgel) “Mhmm, ești sigur că a făcut-o din greșeală?” “Da, da. Tată știi ce fac? Îi dau lui Georgel două amenzi când mă întâlnesc cu el!” Fiul meu e mai bun ca mine.