Month: August 2011

Muzică și ceva ce mi-a plăcut

Răspund la o leapșă muzicală  pe care am primit-o acum 1800 de ani pe Twitter, de la @vivianaball. Preferințele mele muzicale gravitează în zona comercială, deci nimic surprinzător în răspunsuri, vă spun de pe acum.

1. Numeste o formatie sau un cantaret care nu-ti vine sa crezi ca ti-a placut cand erai mai tanar.

Heheh, îs prea mulți, mi-e ruşine. Oricum, e și Britney Spears printre ei:P Şi DJ Coco.

2. Numeste o formatie sau un cantaret pe care o / il urai in tinerete si pe care acum o / il adori.

Nu-mi plăcea Simply Red. Acum îl văd pe Mick Hucknall ca pe un geniu ce este.

3. Numeste o formatie sau un cantaret care a trecut testul timpului, care iti place de la inceput si pana acum.

Fleetwood Mac.

4. Numeste un cantec caruia nu-i poti rezista si te apuca bataiala sau datul din picioare.

Graffiti6 – Stone In My Heart

5. Numeste un album de pe care iti place sa asculti fiecare melodie.

Brothers In Arms de la Dire Straits

6. Numeste o formatie sau un cantaret de care esti atat de satul/a incat iti doresti sa nu mai auzi in veci de ea/el.

Boul de Pitbull.

7. Numeste o formatie sau un cantaret pe care partenerul tau sau prietenii o/il adora si tu nu-l poti suferi.

U2. Îmi place o singură melodie de-a lor, şi aia veche.

8. Coverul tau preferat.

L-am auzit vizionând un episod din House MD. Peter Gabriel – My Body Is a Cage.

Cover după Arcade Fire:

9. Cantecul sau formatia preferata in secunda asta.

***

În altă ordine de idei, Andrei face la el pe blog un concurs pentru bloggeri, la care aş fi participat şi eu bucuros dacă părinţii mei nu erau din Alba Iulia. Astfel, se oferă un premiu ce constă în cazare, masă şi decontarea transportului până la Alba Iulia pentru două persoane în weekendul 16-18 septembrie, în scopul vizitării magnificei (fără urmă de ironie) Cetăţi, de care noi albaiulienii am devenit tare mândri odată cu investiţiile masive ce s-au făcut pentru amenajarea acesteia. Am scris anul trecut despre Cetatea Alba Carolina şi vă pot spune că anul acesta este şi mai frumoasă. Ar fi bine dacă s-ar găsi sponsori pentru ca astfel de concursuri să fie făcute lunar. Astfel, prin articolele ce vor apărea, online-ul ar înţelege mai bine faptul că la Alba Iulia chiar s-au întâmplat lucruri minunate pentru o ţară mai puţin minunată, şi se va promova acest obiectiv turistic drept unul de primă mână.

Back to my photo self

Jucărie nouă:

Până mi-o fură, am decis să o folosesc totuşi cât mai temeinic.

Duminică noaptea am fost pe Feleac, lângă observatorul astronomic, unde câţiva membri ai astroclubului Andromeda din Cluj observau în linişte stele duble. La vreo 200 de metri distanţă, în câteva maşini parcate cu vedere la superba panoramă a orașului, se întâmplau alte chestii. Pământești.

Revenind la stele, am avut privilegiul să mă uit şi eu pentru prima dată printr-un telescop. Pe lângă sistemele de stele duble care arătau ca niște stele… duble, am văzut galaxii (vecina Andromeda şi vreo câteva M-uri, nu mai ştiu care), nebuloase și planeta Jupiter cu patru sateliţi. Am avut noroc și cu Staţia Spaţială Internaţională care a străbătut cerul foarte convenabil la numai jumătate de oră după ce am ajuns. Deosebit de strălucitoare şi foarte rapidă, a intrat treptat în partea “întunecată” a Pământului, acompaniată de “oau”-urile noastre. Astronomii erau probabil amuzaţi, dar nu-i vedeam că era beznă. Calea Lactee se vedea mai bine decît am văzut-o eu vreodată, aşa că am tot pozat-o până am simţit că sunt la cinci minute de a crăpa de frig. După care mi-am adus aminte că am un hanorac în portbagaj.

***

Am cont pe Google Plus, pe Facebook și pe Twitter. Plus blogul. Și Instagram-ul, dar ăla e deocamdată ceva exotic și nu ia timp. Pe restul le-aș folosi pe toate zilnic, nu zic nu, dacă aș fi plătit pentru asta. Cum nu sunt, le folosesc așa: postez pe Twitter una-alta și mai aflu o noutate. Scurt și la obiect, genul ăsta de consumare a conținutului îmi place cel mai mult și-mi ocupă cel mai puțin timp. Ce postez pe Twitter apare automat pe Facebook, unde nu postez nimic aproape niciodată, eventual mai răspund la un comentariu. Pe Google Plus îmi place să sunt poze funny. Io sincer de-asta intru pe el, să văd gif-uri animate și diverse filmulețe. A, și să mai blochez pe diverși necunoscuți cu fețe dubioase care mă adaugă în cercurile lor. Interesant, n-am dat block la nicio gagică.

Am făcut și-am dres

Am fost în concediu.

(aici mai multe poze)

***

Am făcut niște încercări de camera ascunsă, așa mai low-budget. Mai urmează, în funcție de disponibilitatea de a se face de râs a colegilor mei de la FTR :). Iată una dintre ele:

***

Am asfalt pe stradă, după trei ani și ceva în care am reușit să-mi distrug bieletele (așa cred că le zice) la mașină prin gropi. Deci nu te votez bă!!

***

Am filmat o decolare (de fapt Mihai a filmat, eu am pozat) de lângă pista aeroportului Băneasa, sub privirile amenințătoare ale unor paznici mult prea zeloși ținând cont de amenințarea teroristă reprezentată de mine și de Mihai, care au apărut la două minute după ce am ajuns lângă gardul aeroportului și nu s-au lăsat până nu ne-am îndepărtat 20 de metri. Probabil știau că de la distanța aia nu puteam arunca cu pietre în avion, că altceva ce dracu să-i fi făcut?

***

Am văzut un film la IMAX, în București că numa acolo este. Nu pot descrie cât de mișto se poate vedea imaginea pe ecranul ăla! Și era Harry Potter, al cărui fan nu sunt și nu pot fi pentru că mi se pare o poveste neoriginală și lipsită de imaginație de la primul film din serie până la ultimul. Dar văzut la IMAX, Harry Potter este ză shit.

***

Am fost pe Transalpina, care cum ar veni e noul Transfăgărășan, cu deosebirea că-i de zece ori mai faină. Sau fain, că-i un traseu. După ce vor pune băieții și balustrade la șosea ca să nu faci un salt în prăpastie cât timp pozezi minunăția de peisaj, vom avea în sfârșit și noi (noi românii adică) ceva nou cu care chiar ne putem mândri în caz că suntem loviți de patriotism subit.

***

In-cre-di-bil, l-au prins pe măgarul care mi-a furat laptopul și aparatul foto din mașină în luna martie. Deci chiar l-au prins. M-au sunat de la secția IV zilele trecute să vin să văd niște poze cu diverse bunuri care cică au fost confiscate din casa unuia suspectat că a jefuit mai multe mașini din Cluj. El fiind din Tîrgu Mureș. M-am dus, evident fără speranțe. După ce am așteptat zece minute după un cuplu de tineri care au fost chemați din același motiv, am ajuns și eu în fața unui monitor pe care polițiștii au început să-mi arate poze cu diverse obiecte. Vreo 500-600 de obiecte. Cred că am rămas cu gura căscată vreo jumătate de oră, zicând din când în când “Nu pot să cred…” – varianta police-friendly a lui “ai să-mi bag p**a!”, cât timp mi se derulau pe ecran obiectele găsite în casa porcului, care se pare că a fost ocupat al dracului. Porcul. Parcă eram în fața unui magazin online. Vreo sută și ceva de poșete de toate mărimile și culorile, zeci de genți de laptop, laptopuri dezmembrate, genți foto, aparate foto P&S, GPS-uri, ceasuri de mână, încărcătoare, telefoane, căști… Și brusc tresar! Căștile mele JVC care erau în geanta laptopului furat! Căștile mele pe care am dat mult mai mult decât făceau fiindcă le-am luat din Monaco erau acolo, în fața mea, printre obiectele furate. Să vedeți ce s-au bucurat polițiștii când au auzit asta… 🙂 Fiindcă, am aflat de la ei, hoțul nu recunoaște nimic așa că acuma trebuie găsiți proprietarii a cât mai multe dintre obiectele furate, pentru a-l putea băga la răcoare pe animal. Io unu eram însă fericit că i-au stricat jocul și pe deasupra că stiu cum arată, polițiștii fiind drăguți și arătându-mi o poză cu el. Dar stați să vedeți ce-am mai aflat! Jivina are 36 de ani și trăiește într-o casă cu etaj nou nouță  împreună cu concubina și un copil mic, probabil al lui. Și, țineți-vă bine, în curtea pavată a casei avea două mașini și un lac artificial. I shit you not. Probabil fiindcă nu mai văzuseră nici ei așa ceva, polițiștii au fotografiat și casa și lacul și concubina și copilul și tot. No bun, ca să o scurtez, laptopul și aparatul foto evident nu mai erau acolo, dar am înțeles că o să-mi recuperez prețioasele căști și, poate, după ce va fi condamnat, nenea va vorbi și va spune cui și unde a vândut alte obiecte furate. Că cică așa fac majoritatea, tac mâlc până se trezesc cu sentința, apoi încep să coopereze. Din păcate nu am avut voie să fac o poză să vi-l arăt pe stimabil, dar am reușit să-i fac un portret cu mouse-ul deoarece i-am ținut minte toate trăsăturile. Poate fiindcă avea vreo patru în total.

Taguri audio pentru pozele de pe mobil

Habar nu am dacă există deja așa ceva implementat într-o formă sau alta, probabil că pentru PC-uri există, dar iată ce mi-ar plăcea mie la un telefon mobil și sunt convins că va apărea la un moment dat: etichetarea audio a pozelor. Adică: fac o poză pe plajă la mare. După ce fac poza, pun telefonul la ureche și spun: plajă, mare, Costinești, nisip, pescăruși. Astfel, când voi căuta o poză, tot ce trebuie va fi repet în microfon unul dintre “tagurile” acelea, și toate pozele care au aceste taguri îmi vor fi afișate, indiferent în ce moment au fost făcute. Nevoia unei astfel de funcții vine din faptul că tot mai multă lume își păstrează pozele făcute cu telefonul în telefon. Capacitate de stocare este destulă, backup-uri faci periodic, deci este foarte la îndemână să ai ultimii patru ani de momente fotografice tot timpul cu tine. Problema este că momentan nu prea ai cum să cauți în ele, iar să organizezi de pe telefon în albume câteva mii de poze nu este practic. A, de ce am zis patru ani când mai nou schimbi telefonul la un an doi? Fiindcă atunci când schimbi telefonul nu pierzi pozele. Dacă-ți schimbi iPhone-ul, de exemplu, pozele făcute cu cel vechi, laolaltă cu restul aplicațiilor și ce mai ai prin el, sunt copiate automat în noul dispozitiv atunci cînd îl sincronizezi cu PC-ul. Așa ajungi să ai o adevărată istorie vizuală a locurilor prin care te-ai plimbat și, fiindcă ecranele și camerele foto ale mobilelor sunt tot mai bune, e plăcut să-ți mai amintești din când în când ce bine e în vacanță sau ce frumos colorată era seara “aceea” de vară.