Month: April 2008

Scurte

* Mă uitam prin lista de Yahoo Messenger şi mi-am dat seama că jumate dintre persoanele de acolo îmi sunt străine. Nu am mai vorbit cu unii de câţiva ani. Doar datorită avatarelor mai ştiu cum arată, dacă s-au căsătorit, dacă au copii, BMW, vilă cu piscină. Am vreo câţiva de care nici nu îmi aduc aminte cine sunt si ce fac în lista mea. Micile poze pot spune totul sau nimic.

* Am pierdut emisiunea dar am văzut apoi pe YouTube cum se antrena Mircea Badea pentru meciul de box cu Doroftei. Acum, dacă urmăriţi clipul, o să vă daţi seama că de fapt nu e doar un promo la meciul de box ci modalitatea lui Badea de a arăta unui anumit public care-l “iubeşte” că nu-i doar un papagal mai evoluat ci o adevărată fiară, cum altfel decât… dezlănţuită. După cât de turbat lovea sacul de box chiar mă gândesc că, dacă-şi iese din fire în preajma ta, ar fi bine să ai la tine un pistol, aparat cu şocuri electrice, o bâtă mare… Priviţi-l AICI

* Am văzut la ştiri, am citit pe site-urile de ştiri româneşti aceeaşi chestie aiurea: “naveta” rusească Soyuz a avut probleme la aterizare. Toţi au preluat aceeaşi stupizenie tradusă greşit, fără o minimă informare: spacecraft nu înseamnă navetă. Space shuttle înseamnă navetă, iar Soyuz este orice, doar navetă nu. Este o capsulă, un vehicul spaţial dacă vreţi, care nu zboară ci cade şi nu are aripi sau alte elemente care să o facă să semene măcar cu o navetă. Aterizarea se face cu ajutorul unor paraşute care-i încetinesc căderea.

* Google Earth beneficiază de un update major prin care se aduc îmbunătăţiri la modalitatea de navigare (acum e mult mai spectaculoasă aş zice), s-a introdus simularea luminii soarelui în funcţie de oră şi s-au reparat o serie de bug-uri existente în versiunea precedentă.

* Culmea prostiei: pe site la Clujeanul au fost publicate nişte poze oribile de la un accident de maşină în care au murit 4 tineri din 6 câţi erau. Poze în care apăreau şi morţii. Nu asta e prostia, pentru că e bine din când în când să ţi se aducă aminte ce uşor este să-ţi f*ţi viaţa într-o secundă. Printre zecile de comentarii inutile care începeau cu “Dumnezeu să-i…” am găsit unul care m-a lăsat mască. Începea tot cu “D-zeu să-i…” şi se continua cu ceva de genul: “Mie îmi pare rău de ei, dar ştiţi că lui Dumnezeu nu-i place când lumea petrece în postul Paştelui”. Ăia se întorceau de la o petrecere. Vă daţi seama cât de deformat vede idioata aia (era femeie care a scris) toată problema din moment ce consideră acceptabil faptul că un zeu ar putea omorî cu sânge rece patru oameni pentru că au băut o bere în post ? E grav că mai există oameni aşa tâmpiţi în secolul ăsta. Singurul vinovat de accident este şoferul care mergea cu 150 prin oraş. Şi singurul care ar fi trebuit să plătească.

Amintiri din instanţă

Tre să vă povestesc despre cum mi-am petrecut eu două ore în instantă pentru că, evident, la noi e ca la nimeni. Sau mă rog, deoarece eu am văzut doar instanţele americane, şi asta în filme precum Ally McBeal… nu vă zic decât că nu seamănă 🙂 . Am fost citat ca martor într-un proces de către ăla care mi-a accidentat maşina în noiembrie 2007 şi care a intentat procesul Poliţiei pentru că cică i-a fost luat carnetul pe nedrept. Adevărul e ca s-ar putea să fi avut dreptate, dar dacă el are dreptate atunci eu nu am şi sincer prefer varianta iniţială şi ţin cu Poliţia. Probabil că omul nu a mai luat testul de la şcoala de şoferi şi acum a apelat la alte mijloace pentru a-şi recupera actul. În fine, io la ora 8 fix am ajuns cuminte la Tribunal, fără să ştiu pentru ce. M-am lămurit în scurt timp după ce omul m-a recunoscut şi mi-a explicat ce vrea, că nu se aştepa sa vin (hopa!), că de obicei Poliţia nu îşi trimite nici un reprezentant şi că ar avea şanse mari de câştig. Şi că îşi cere scuze pentru deranj. Auzind astea mi-a mai venit inima la loc. Vă daţi seama câte păcate am din moment ce eram aşa neliniştit 😛 .

Am intrat într-o sală mică, cu mobilă veche de 300 de ani şi cu nişte bănci de lemn cam ca în parc. Eram vreo 20 de inşi iar când judecătorul a intrat ne-am ridicat ca la clasa a IV-a. Cauza numărul 10 era a noastră. Iniţial, după ce am văzut cât a durat cauza 1, mă gândeam deja la ce jocuri am pe mobil, unde să iau prânzul etc. Dar a fost alarmă falsă fiindcă în prima cauză a fost implicat un bătrân, şi cum bătrânii au timp berechet… A durat cam o oră pentru ca judecătorul să scoată ceva coerent şi concis de la el. Omu avea un chef nebun de poveşti. Următorul caz m-a distrat. Nu prea am înţeles care era problema, dar martorul a fost tare de tot. Tremura din toate încheieturile şi nu zicea decât “Nu-mi amintesc”, bâlbâit şi crispat încât era clar de la o poştă ori că minte ori că avea memoria unui caras auriu. Era ceva paznic de gară. Judecătorul nu a putut afla de la el nici data, nici ora, nici măcar dacă a avut loc un incident. Judecătorul: “Şi unde se afla persoana în stare de ebrietate? Pe peron?” El: “Nu ştiu, pe peron… sau în afara gării? Nu-mi amintesc”.

Cauzele următoare s-au derulat cam în 15 minute şi in no time s-a ajuns şi la a noastră. Eu am fost primul care a “luat cuvântul”. Am jurat cu crucea în mână (deci nu biblie ca la americani, ce să vezi!), repetând după judecător, că spun adevărul şi nu am nimic de ascuns în timp ce el mă fixa cu privirea. Iar eye-contactul nu e punctul meu forte. Îmi jucau ochii în toate direcţiile. Apoi m-am pus pe povestit ce s-a întâmplat, fără să menţionez numele străzilor şi locurilor, sub pretextul că sunt din Alba Iulia şi nu ştiu oraşul. Şi a fost bine, pentru că nici judecătorul nu prea ştia ce şi unde a avut loc. Nu am dat detalii suplimentare, altele decât ce am scris în procesul verbal din ziua respectivă. Din spate, reclamantul îmi tot şoptea să zic ca a fost pantă, că au fost faruri orbitoare etc, până l-a oprit judecătorul. Bilă neagră că a fost prins şoptind. Oricum, nu prea aveam chef de improvizaţii care riscau apoi să nu bată cu declaraţiile iniţiale aşa că m-am limitat la fapte. Lucru funny, fiecare declaraţie, atât la mine cât şi la cei dinainte, era reformulată şi dictată de judecător grefierului, care o tasta pe calculator. Ţaca-ţaca, nu foarte rapid, nu înţelegea nume, al meu de exemplu i l-am zis pe litere după două încercări nereuşite ale judecătorului. Apoi am primit liber să plec şi am plecat, deşi parcă aş fi vrut să văd cum se va soluţiona cazul. Anyway, dacă nu mă cheamă înapoi, nu mai contează. Fin.

Crappy day

– O zi proastă începe de dimineaţă. Faptul că m-am trezit cu gâtul sucit de parcă am dormit în cap a fost doar semnul prevestitor. Apoi mi-am scăpat o lentilă de contact după care am căutat disperat pentru ca să o găsesc căzută fix pe un săpun (ca fapt divers lentilele de contact nu au voie să ajungă în apropierea oricărui tip de produs de curăţare). Apoi azi am crezut că nu mai ajung la serviciu. Lumea înnebuneşte lunea dimineaţa în sensul că ies toţi la plimbare cu maşinile în aceeaşi direcţie cu mine. Ca să vezi! La asta se adaugă ambuteiaje, basculante şi tractoare care circulă prin mijlocul oraşului, maşini parcate aiurea, claxoane, frâne, înjurături gen Patric, încadrări greşite, ocoliri, buldozere şi compresoare care repară drumul că-i campanie electorală. Plus pietoni care trec strada ca nişte vite nepăsătoare (adică abia se mişcă), dar cu iPodul în urechi. Am ajuns la redacţie cu un chef nebun de somn.

– La magazin îmi iau un Powerade (varianta Coca-Cola la Gatorade-ul Pepsi). Încă nu m-am decis care îmi place mai mult sau dacă ambele sunt de kkt. Dar îmi ţin de sete. În fine, când ajung la casă, o ţigancă bătrână, foarte serioasă: “Domnu’, ăla-i spirt medicinal?” 🙂

– Deşi îmi place Jay Leno chiar dacă ştiu că 99% din ceea ce scoate pe gură într-un show este scris de alţii, interviul pe care l-a luat lui Hillary Clinton a fost jenant de regizat. Totul, de la întrebări şi răspunsuri până la gestică mirosea de la o poştă a piesă de teatru repetată de n ori. Nici o bâlbâială, râsetele lui Hillary parcă erau programate dinainte când să fie hăhăite şi cât să dureze. Discurs steril plus câteva poante cuminţi. Asta nu înseamnă că ceea ce s-a spus nu avea sens. Dimpotrivă, modul în care au fost abordate problemele este cu mult deasupra a ceea ce se discută pe la emisiunile noastre. Şi auzind cum se exprimă unii (Moise Guran de exemplu, analistul economic al Antenei 3 – vorbeşte de parcă zdrobeşte pietre între dinţi). Ideea era că eu “votez” cu Obama.

În pauza de masă…

…că altcândva nu mai am vreme

* Adobe a lansat o prostie (beta, dar tot prostie rămâne) denumită sugestiv Adobe Photoshop Express. Adică un Photoshop de buzunar, gratuit, ce rulează online în browser. Şi care e făcut în flash. Cu toate că arată frumos eu nu am reţinut decât că: este îngrozitor de lent, chiar şi pe un dual core, conexiune broadband bla bla. Are opţiuni puţine de editare a fotografiilor, majoritatea fiind de culoare, contrast etc fără multe variaţii. Restul, că primeşti 2 giga să-ţi depozitezi pozele sau nu ştiu ce alte facilităţi, nu mă interesează. Este hilar că s-au găsit imediat voci (plătite, probabil) care să spună că aplicaţia este o excelentă alternativă la Photoshop-ul clasic, la nivel de amator. Aiureli. Picasa de la Google este un program gratuit de zeci de ori mai bun şi mai rapid ce ţinteşte acelaşi target chiar dacă nu urmează trendul de a rula “onlain”. De ce să-ţi mănânci nervii cu o aplicaţie instabilă şi înceată cu tot felul de limitări? Doar pentru că poartă semnătura Adobe?

* Am găsit un joculeţ addictive :). Recordul meu este de 22.266 secunde. Contează să aveţi mouse de încredere. Beat me făcând click aici.

* O, câtă ipocrizie. A avut loc evenimentul Earth Hour ai cărui organizatori propuneau ca toată lumea (mă rog, cât mai mulţi de pe Terra) să stingă becu’ pentru o oră între 8 şi 9 pm (ora locală) pe data de 29 martie pentru a atrage atenţia asupra încălzirii globale şi a risipirii resurselor. Inutil să vă spun că pe mine mă cam doare în cot de resurse fiindcă mai ajung cât trăiesc eu, însă, vizitând Imedia.ro între 8 şi 9, aceasta fiind una dintre firmele româneşti ce au “sprijinit” campania, numai ce văd scris: între 20:00 şi 21:00 te rugăm să nu ne vizitezi site-urile. Boilor, dacă chiar voiaţi asta, opreaţi serverele timp de o oră şi transmiteaţi un mesaj ! La fel şi Google. Şi-a vopsit prima pagină în negru timp de o oră pentru a simula “stingerea”. Ce drăguuuţ. Un gest doar de ochii lumii cu efect nul.

* Yahoo! lansează Shine special pentru femei. Boring, dar cică deja face furori.

* Agenţia Spaţială Europeană a trimis un fel de TIR robotizat spre Staţia Spaţială Internaţională. Plin de bunătăţi culinare, apă, oxigen etc. Astronauţii îl vor folosi ca pe o cămară de alimente timp de câteva luni, îl vor umple apoi cu gunoaie şi îi vor da drumul să ardă în atmosferă deasupra Pacificului. Foarte clean în opinia mea 🙂

* Fac o excepţie pentru că nu prea e frumos să pun filmuleţe de pe You Tube, dar trebuie să vă arăt la ce fel de trailere pic eu de fraier. Mă rog, în sala de cinema, full HD, se vedea mai mişto totul. Aşadar, cum să rezişti unei Angeline atât de “bad”…