Tag Archives: TV

Avertisment: această postare conține chestii plictisitoare

Avertismentele de la tv mă enervează. „Următorul program conține scene pe care unele persoane le pot considera deranjante.” Și cam atât. Nu spune nimic despre ce va urma să văd. Dacă e vorba despre ăia din Filipine care, din lipsă de locuri în cimitir, își dezgroapă morții și le adună oasele cu mâinile, da, e grețos, și n-aș vrea să văd așa ceva cât timp mănânc un sandviș cu ton. Dar dacă urmează să văd un documentar despre viața stripărițelor din Rio de Janeiro sau cu lei măcelărind antilope, n-am nicio* greață. La emisiunea lui Bear Grylls nu mă uit niciodată când mănânc, fiindcă știu că și el va mânca ceva deosebit de scârbos la un moment dat, gen o omidă suculentă de 20 de centimetri.

*Am o problemă: nu țin minte momentul în care s-a trecut de la “nici o” la “nicio”, “nici un” la “niciun” etc. Pur și simplu am văzut că toți scriu așa. Mă sperie că la toți li se pare normal să scrie nicio, și când le zic „mă, da mai știi că se scria nici o până de curând?”, se uită la mine chiorâș.

***

Am scris pe Twitter ceva de genu ăsta: Aș da ultimii 10 ani din viață, și-așa inutili, doar pentru a ajunge în locul persoanei din poză. Iar poza era asta:

Poză făcută din Statia Spatiala Internationala

Apoi mi-am dat seama cum sună ce-am zis. Mă rog, mi-am dat seama după ce m-a întrebat cineva „Vai, tu chiar regreți ultimii zece ani din viață?” No, deci mă refeream la ultimii 10 ani de bătrânețe, ăia din viitor, de dinainte să mor. Nu la ultimii 10 ani pe care i-am trăit, hell no! Ai citit asta, Laura, da?

Ce dracu mănâncă venezuelencele?

Miss Univers 2009 este din Venezuela. Deja devine plictisitor, Venezuela câștigând a șasea oară. De data asta mie nu mi se pare cine știe ce fata, dar nu m-am uitat la concurs deci poate privită din alt unghi e mai bună.

Știu că nu există “cea mai frumoasă femeie din lume”, gusturile variind în funcție de țară, rasă, pitici pe creier etc. Trecem și peste faptul că mi se pare o prostie să compari frumusețea unor exemplare din rase diferite. Totuși, desemnarea cu aproximație a bunăciunii ce se aproapie cel mai mult de idealul mondial ar putea fi făcută așa: se pun pe un site candidatele. Din fiecare țară câte 10 să zicem. Foarte important, nimeni care intră pe site nu trebuie să știe din ce țară sunt concurentele, altfel se ajunge la un bâlci precum Eurovisionul. Se scanează 3D fiecare candidată (nud, în diverse posturi) ca să o poți roti cu mouse-ul și privi din toate unghiurile posibile. Se mai pun poze cu ea îmbrăcată în diverse chestii, apoi niște clipuri video în care vorbește (nu contează ce) și râde (foarte important cum râde). Și se lasă planeta să voteze. Dacă există vreo candidată care întrunește 50% + 1 din voturi poate fi considerată pe drept cuvânt prototipul femeii mondiale, întruparea perfecțiunii…

***

Uite în sfârșit o reclamă care m-o convins. Şi tot ce trebuie să fac e să mânc nişte făină cu gust de căpşuni. Ce miștoooo! Later edit: deci glumesc evident, nu-mi vine să cred că asemenea bullshit apare în reclamele contextuale de pe YouTube

Diversificate, amestecate, varză, idei, mi-e foame, nu mai sună odată Laura să mă duc după ea…

Sex Drive – O comedie foarte tare cu adolescenți care reușește să amuze fără a fi deosebit de originală. James Marsden (XMen, Superman) și Seth Green (Austin Powers și multe altele) fac niște roluri foarte comice. Amanda Crew este simpatică, aș vrea s-o mai văd și prin alte filme. Excelente poantele cu bloguri și YouTube. Apar și băieții de la Fall Out Boy, se face reclamă la iPhone, avem și țâțe și desigur, sex, dar în cantități moderate.

***

Azi mi-am parcat ca de obicei mașina pe marginea drumului și mă trezesc că se ia de mine o babă ce locuia în blocul  lângă care am parcat că de ce parchez eu și colegii mei (?) acolo și le ocupăm lor locurile. Vă dați seama. Locurile de pe marginea drumului, de la șosea. Dar doamnă, conduceți, aveți mașină? V-ați marcat parcarea? Aveți abonament pe parcare? E măcar PARCARE AICI? Nu. Am turbat. Apoi am turbat a doua oară la serviciu când mi-am adus aminte că prin noiembrie anul trecut mi-am găsit mașina cu o roată pe pană exact în același loc unde am parcat azi. Atunci am schimbat resemnat roata și a doua zi m-am dus să-mi fac pana, doar ca să aflu că de fapt nu aveam nici o pană, ci mi-a dezumflat-o cineva. Dacă nu mai scriu pe blog, să știți că o să fiu la închisoare pentru vandalism asupra blocului ăla.

***

Am o problemă cu Elena Gheorghe, fostă parte componentă a trupei Mandinga, care a câștigat preselecția de anul ăsta pentru Eurovision. Melodia e de mare căcat, nici n-are rost să comentez asta, în schimb mă intrigă vârsta declarată a interpretei. Voi ați zice că asta are 23 de ani, răsărită pe astă lume în 1985? Pot să jur că am văzut-o acu vreo câțiva ani prin niște reviste și arăta de 30 minimum. Pozele mai noi cu ea o arată într-adevăr mai tânără (photoshop la kil?) dar totuși, something iz fishy aici.

…nah

***

CEO-ul de la Adobe a făcut iar niște declarații care au reaprins speranțele utilizatorilor de iPhone (me included) de a vedea conținut flash pe dispozitive în viitorul apropiat. Aflăm că Adobe lucrează împreună cu Apple la dezvoltarea unei variante de flash pentru iPhone care să se apropie ca funcționalitate de varianta pentru desktop a flash-ului. Cică ar fi o provocare tehnică serioasă și de aceea nu s-a înfăptuit minunea până acum. Provocare tehnică my ass. Apple are un miliard de motive să nu vrea flash: consumă mult din procesor deci suge din baterie ca vampiru, conținutul multimedia va fi mult mai ușor de accesat, deci Apple va pierde clienți/fraieri care folosesc iTunes, procesorul iPhone-ului nu prea are destui mușchi să ruleze aplicații flash complexe și multe altele. Probabil vom primi o versiune de flash castrată care să poată afișa bannere și ceva animații simple și cam atât. Tot ar fi bine. Playerele audio și video de pe site-uri nu cred că vor funcționa însă prea curând, cu excepția YouTube care merge și acum cu playerul său custom.

Deci e așa cum zic eu

Nu voiam să pomenesc de criză, fiindcă n-o simt, deci nu e problema mea, dar am totuşi o constatare/dilemă. Acum, când lumii i-a intrat bine în cap că e criză, mass media are un nou text cu rol de sperietoare ca să bage spaima în populeişăn : ne aşteaptă vremuri grele. Campionul absolut al pesimismului, badea Mircea, recită aceeaşi poezie de începe să mă cam plictisească: “Nici nu vă imaginați ce ne aşteaptă. Suntem abia la început… ne ducem dracului, toată țara se duce dracului, încă n-aţi văzut nimic”. Ok, minunat, dar întreb şi eu: care-i maximul de rău ce se poate prăvăli peste noi? Cum va fi la apogeul vremurilor grele “care ne așteaptă” spre deliciul redactorilor de știri? Nu-şi dă nimeni cu părerea? Hai, că aveți imaginație. Vom muri în chinuri de foame toţi? Sunt chiar curios, pe bune. Chiar ar fi ceva inedit să aud la ştiri: “Suntem într-o situaţie disperată, mai rău de atât chiar nu se poate… De acum încolo orice s-ar întâmpla nu poate fi decât benefic”. Dar nu, eu cred că oricare ar fi situaţia, chiar dacă încep să meargă lucrurile, de la ştiri vom afla tot că “măsurile anticriză au puține șanse de reușită”, “asistăm la un trend ascendent al economiei dar ar putea fi doar temporar și există riscuri imense”… şi tot aşa până ieşim din criză când n-o să mai zică nimeni nimic.

***

Probabil că s-a mai discutat problema dar pe mine mă enervează atribuirea diminutivului mămică oricărei femei cu copil de mână. Aud la ştiri “50 de mămici au protestat astăzi în faţă la…” şi îmi arată un grup de isterice care de care mai nasoală care strigau nu ştiu ce. Deci, ca să n-o lungim: o mămică trebuie să fie: o tipă tânără, sexi, până în 30 de ani, nu grasă şi care, fie, a dat naştere unui copil. Atunci poţi să zici “Ce mămică drăguţă…”. Restul care nu corespund atributelor sunt mame. Unele nici atît. “O mămică și-a abandonat copilul nou născut” Geeez…

Uite şi un exemplu de mămică:

Source: DeviantART

***

Ce înseamnă să ai în spate un geniu al marketingului? Să luăm cazul detergentului Ariel. Detergenții care doar spală hainele sunt depășiți. Detergentul Ariel PROTEJEAZĂ ÎMPOTRIVA petelor, cu condiția să speli mai întâi hainele cu el. Când am auzit asta mi-am imaginat direct o reclamă cu un personaj îmbrăcat în albul cel mai pur care sare într-o piscină plină cu ketchup iar “moleculele inteligente” de detergent încep să acționeze asupra moleculelor de ketchup albindu-le sau nu știu exact care e tehnologia, mâncându-le. Am revăzut reclama la un moment dat și nu era ce mi-am imaginat. Ca la orice produs minune și aici scrie cu litere mici care-i de fapt șpilul: merge numa la pete de tip granulat (wtf?). Adică sub formă de mingiuțe care se rostogolesc și care, mai exact, nu aderă. Gen pete de bile de rulment, pete de nisip, de pietre, de polistiren… chestii din astea care pătează. Sau rugină și fard de pleoape zic ei și ne arată cum unu se umple de rugină și apoi dă cu furtunul, iar rugina se duce, datorită detergentului cu care fusese spălată haina anterior, nu a apei, evident.

Scurte

* Mă uitam prin lista de Yahoo Messenger şi mi-am dat seama că jumate dintre persoanele de acolo îmi sunt străine. Nu am mai vorbit cu unii de câţiva ani. Doar datorită avatarelor mai ştiu cum arată, dacă s-au căsătorit, dacă au copii, BMW, vilă cu piscină. Am vreo câţiva de care nici nu îmi aduc aminte cine sunt si ce fac în lista mea. Micile poze pot spune totul sau nimic.

* Am pierdut emisiunea dar am văzut apoi pe YouTube cum se antrena Mircea Badea pentru meciul de box cu Doroftei. Acum, dacă urmăriţi clipul, o să vă daţi seama că de fapt nu e doar un promo la meciul de box ci modalitatea lui Badea de a arăta unui anumit public care-l “iubeşte” că nu-i doar un papagal mai evoluat ci o adevărată fiară, cum altfel decât… dezlănţuită. După cât de turbat lovea sacul de box chiar mă gândesc că, dacă-şi iese din fire în preajma ta, ar fi bine să ai la tine un pistol, aparat cu şocuri electrice, o bâtă mare… Priviţi-l AICI

* Am văzut la ştiri, am citit pe site-urile de ştiri româneşti aceeaşi chestie aiurea: “naveta” rusească Soyuz a avut probleme la aterizare. Toţi au preluat aceeaşi stupizenie tradusă greşit, fără o minimă informare: spacecraft nu înseamnă navetă. Space shuttle înseamnă navetă, iar Soyuz este orice, doar navetă nu. Este o capsulă, un vehicul spaţial dacă vreţi, care nu zboară ci cade şi nu are aripi sau alte elemente care să o facă să semene măcar cu o navetă. Aterizarea se face cu ajutorul unor paraşute care-i încetinesc căderea.

* Google Earth beneficiază de un update major prin care se aduc îmbunătăţiri la modalitatea de navigare (acum e mult mai spectaculoasă aş zice), s-a introdus simularea luminii soarelui în funcţie de oră şi s-au reparat o serie de bug-uri existente în versiunea precedentă.

* Culmea prostiei: pe site la Clujeanul au fost publicate nişte poze oribile de la un accident de maşină în care au murit 4 tineri din 6 câţi erau. Poze în care apăreau şi morţii. Nu asta e prostia, pentru că e bine din când în când să ţi se aducă aminte ce uşor este să-ţi f*ţi viaţa într-o secundă. Printre zecile de comentarii inutile care începeau cu “Dumnezeu să-i…” am găsit unul care m-a lăsat mască. Începea tot cu “D-zeu să-i…” şi se continua cu ceva de genul: “Mie îmi pare rău de ei, dar ştiţi că lui Dumnezeu nu-i place când lumea petrece în postul Paştelui”. Ăia se întorceau de la o petrecere. Vă daţi seama cât de deformat vede idioata aia (era femeie care a scris) toată problema din moment ce consideră acceptabil faptul că un zeu ar putea omorî cu sânge rece patru oameni pentru că au băut o bere în post ? E grav că mai există oameni aşa tâmpiţi în secolul ăsta. Singurul vinovat de accident este şoferul care mergea cu 150 prin oraş. Şi singurul care ar fi trebuit să plătească.

Crappy day

– O zi proastă începe de dimineaţă. Faptul că m-am trezit cu gâtul sucit de parcă am dormit în cap a fost doar semnul prevestitor. Apoi mi-am scăpat o lentilă de contact după care am căutat disperat pentru ca să o găsesc căzută fix pe un săpun (ca fapt divers lentilele de contact nu au voie să ajungă în apropierea oricărui tip de produs de curăţare). Apoi azi am crezut că nu mai ajung la serviciu. Lumea înnebuneşte lunea dimineaţa în sensul că ies toţi la plimbare cu maşinile în aceeaşi direcţie cu mine. Ca să vezi! La asta se adaugă ambuteiaje, basculante şi tractoare care circulă prin mijlocul oraşului, maşini parcate aiurea, claxoane, frâne, înjurături gen Patric, încadrări greşite, ocoliri, buldozere şi compresoare care repară drumul că-i campanie electorală. Plus pietoni care trec strada ca nişte vite nepăsătoare (adică abia se mişcă), dar cu iPodul în urechi. Am ajuns la redacţie cu un chef nebun de somn.

– La magazin îmi iau un Powerade (varianta Coca-Cola la Gatorade-ul Pepsi). Încă nu m-am decis care îmi place mai mult sau dacă ambele sunt de kkt. Dar îmi ţin de sete. În fine, când ajung la casă, o ţigancă bătrână, foarte serioasă: “Domnu’, ăla-i spirt medicinal?” 🙂

– Deşi îmi place Jay Leno chiar dacă ştiu că 99% din ceea ce scoate pe gură într-un show este scris de alţii, interviul pe care l-a luat lui Hillary Clinton a fost jenant de regizat. Totul, de la întrebări şi răspunsuri până la gestică mirosea de la o poştă a piesă de teatru repetată de n ori. Nici o bâlbâială, râsetele lui Hillary parcă erau programate dinainte când să fie hăhăite şi cât să dureze. Discurs steril plus câteva poante cuminţi. Asta nu înseamnă că ceea ce s-a spus nu avea sens. Dimpotrivă, modul în care au fost abordate problemele este cu mult deasupra a ceea ce se discută pe la emisiunile noastre. Şi auzind cum se exprimă unii (Moise Guran de exemplu, analistul economic al Antenei 3 – vorbeşte de parcă zdrobeşte pietre între dinţi). Ideea era că eu “votez” cu Obama.

Senzaţional, sau cum mi-am pierdut orice speranţă

De fiecare dată când mă apuc să butonez telecomanda în căutarea a ceva vizionabil, cât timp mi se prăjesc cartofii sau ceva similar, dau fără excepţie şi pe OTV pentru că mi-e mult prea lene să mă uit în instrucţiunile decodorului TV ca să văd cum se elimină un canal din listă. Nu-i vorbă că pe OTV vezi acelaşi lucru, indiferent de oră, zi, an. Însă pe fondul unei ştiri nu ştiu cât de adevărate cum că Dan Diaconescu şi-a puşcat o vilă de un milion de $$$ în Miami Beach, am zăbovit azi cu 2 secunde mai mult pe latrina mai sus amintită, suficient cât să fac snapshotu’ de mai jos. Titlul din partea de sus a capturii e chiar de senzaţie, tre să recunosc, o clipă am crezut că nu văd bine 🙂 Ideea e că dacă Diaconescu chiar şi-a cumpărat vila, deci OTV-ul aduce bani, deci are rating, deci există atât de multe animale care gustă, ba chiar se îndoapă cu asemenea lături… încep să cochetez cu ideea de a mă retrage într-un buncăr. Asta după ce setez numărătoarea inversă.

(click pentru a mări poza)

Se mai uită cineva la TV?

Eu unul mă uit la Badea. Deşi face pe prostul (sau chiar îi), e sluga/câinele/detergentul(?) lui Voiculescu, e cam ipocrit, frustrat etc… e totuşi comic. E comic cînd nu ştie să umble la laptopul de pe birou, când scoate tot felul de sunete şi invective, când se ia de ăia de pe forumul Antenei 3. Cu toate acestea:) nu pot spune că În gura presei e o emisiune de calitate. Badea se repetă, devine plictisitor şi nu evoluează. La ce mă mai uit eu oare când îmi lipseşte energia de a face ceva util? Deci nu când pierd vremea, da? Am observat că mai mult la Antena 3, pentru că au ceva emisiuni străine destul de ok, cum este Jay Leno de exemplu. Ştirile sunt partizane, deci nu mă mai uit, Gabi Firea şi emisiunea ei mă face să vreau să-i car palme iar Gâdea şi gaşca îmi amintesc de Dan Senzaţionescu. Mai sunt câţiva ciudaţi pe postul amintit cum este nenea ăla, Moise Guran şi a sa emisiune economică sau chelul ce citeşte presa cu un accent bizar. Buun… ce-ar fi de urmărit pe alte posturi? Filme? No way, filmele la TV nu mai sunt de multă vreme vizionabile din pricina publicităţii şi oricum sunt doar porcării vechi sau de categoria Z. Cu toate acestea, am nimerit din pură întâmplare în weekend pe National TV un film german difuzat la o oră de lene maximă, ”Fete de fete” (aşa era tradus 🙂 ), jucat bine şi foarte comic.

Tot pe Carbo TV, recunosc că m-am uitat o(1) dată la toată rubrica Meteo, de la cap la coadă. Motivul îl vedeţi alăturea (click pe poză să vedeţi mai bine). Şmecheria constă în filmarea fătucii din depărtare în timp ce ea se fâţâie pe acolo iar pe măsură ce emisiunea se apropie de sfârşit operatorul face un zoom progresiv până ce telespectatorul (masculin, între 14 şi 89 de ani) vede cristal-clear ceea ce la început doar se întrezărea. Rezultat garantat: rating record în intervalul 20:01 – 20:03. Ce-ar mai fi? Cârcotaşii… Comici doar atunci când comentează diverse gafe, în rest poante răsuflate şi scenete fără prea mult umor. Bebeluşele lor salvează din plictis cu dansuri stângace dar asta nu mai contează că-s frumoase. Prima TV mai are o emisiune, Mondenii, care în opinia mea bate la fund cârcotaşii la scenete. Sunt curios cât va rezista.

Revin la Antena 3 că mi-am amintit ceva. Băiatul lor de la Meteo are un gadget menit probabil să compenseze armele mai mult sau mai puţin naturale ale prezentatoarei de la National TV. Deci cum ziceam, are un ecran gigant sensibil la atingere pe care poti să desenezi chestii cu degetul. Din păcate băiatul cu vremea nu ştie să deseneze nici măcar un cerc, tot ce face sunt nişte linii strâmbe care nu spun nimic. Şi sunt sigur că ecranul ăla ce o fi costat o avere ştie mai mult decât să deseneze linii. Tot Antena 3 are … cum să le zic, cele mai inestetice prezentatoare. Uitaţi-vă de curiozitate. Buzate, fără gât, bătrâne… you choose. Or fi fost angajate de vreo femeie. Urâtă.

În rest emisiuni pentru proşti pe toate posturile cu excepţia OTV care are emisiuni pentru retardaţi. Şi rating pe măsură. Adică mare. Reclame peste reclame, una mai şmecheră ca alta, pline de special effects, de ”coolness” şi de ”trendyness” în speranţa că vor prinde la targetul lor tânăr şi influenţabil. Care nu prea se mai uită la TV. Probabil de aceea predomină spoturile pentru telespectatorii OTV, la detergenţi de rufe/vase şi la paste de dinţi. O să dedic un post analizei unor spoturi tv ”dragi” mie de aceea mă opresc acum la un singur caz. Pastele de dinţi şi vechiul truc: să angajeze un actor, de preferinţă cu o faţă inocentă şi un pic gay care, cu o voce suavă şi un ton seducător să ne facă să credem că el este un doctor complet dezinteresat care recomandă folosirea zilnică a pastei x. Mie medicul dentist mi-a spus să schimb cât mai des mărcile de paste de dinţi pentru a nu se obişnui bacteriile mele cu un anumit tip de pastă. Na!

Închei cu National Geographic care are o pasiune pentru dezastre aviatice. Nu contează când dai pe NG, găseşti un avion care se prăbuşeşte, sute de morţi, anchete, toată tragedia reconstituită cu actori, animaţii computerizate, tot tacâmul. Ce am observat eu? În toate accidentele aviatice de pe NG sunt implicate aeronave Boeing. Care să fie explicaţia? Or fi Boeing foarte răspândiţi dar totuşi… Mai pică şi alţii. O fi vreo conspiraţie?

Cred că de azi înainte mă voi uita doar la Badea.

PS. Telecomanda de la tunerul meu TV are buton de snapshot, aşa v-am putut oferi minunatele capturi de mai sus. Si sa inchei de tot cu ceva horror. Click aici şi ghiciţi cine-i personajul, prea terifiant pentru a-l posta pe prima pagină.