Tag Archives: sosele

Săriți direct la prăjitură

E foarte bine când cineva îți semnalizează cu farurile că este radar în față. Dar nu tot timpul. De exemplu atunci când unii îți dau flash-uri cu 10 kilometri înainte de radar și tu reduci viteza la 59 și aștepti. Și aștepti. Și nu mai apare nicio mașină de poliție. Și până la urmă te saturi și accelerezi și o vezi. Și-ți stă inima. O altă situație: în aproape toate (dacă nu cumva toate) cazurile, ăia cu radarul pândesc o singură direcție de mers. Pe lângă detectarea vitezei ei îți fac și poză, ca să poată dovedi că tu ai fost la volan în caz că vrei să contești amenda. Așa că după ce treci de un radar îndreptat înspre tine, e cam inutil să-i avertizezi pe ăia cu care te întâlnești, fiindcă mașina de poliție e cu spatele la ei. Dacă au viteză cu siguranță vor încetini când o vor vedea, dar nu se află niciun moment în pericol de a fi opriți. Dacă treci pe lângă o mașină a poliției parcată pe marginea drumului cu spatele la tine, da, atunci anunți pe cei care vin din sens opus. Asta teoretic. Practic toată lumea flash-uiește disperată în toate direcțiile.

***

Așteptând la Mac, mă uitam la o mamă care-i lua copilului un Happy Meal. Întrebată cu ce fel de sandwich să fie și auzind opțiunile – hamburger, cheeseburger și McPuișor – femeia a ales rapid „puișorul”. Deși mănânc fără discriminare orice de la Mac, că-mi place și n-am voință să mănânc „sănătos”, n-am putut să nu mă gândesc că femeia a făcut cea mai proastă alegere pentru copilul ei. Spre deosebire de hamburger și cheeseburger, care, conform site-ului companiei, conțin carne de vită fără alți aditivi, carnea din McPuișor vine cu niște bonusuri. Felia conține: carne din piept și pulpă de pui, piele pui, înveliș pane (făină grâu, condimente, sare, pesmet, agenți de coacere E300, E450, E500, drojdie), ulei vegetal. Nu tocmai ce i-aș da unui copil de trei ani să mănânce. Faza e că diminutivarea puiului din denumirea produsului, o mișcare de marketing genială, te duce cu gândul la ceva inofensiv, drăguț și cu puține calorii, numai bun pentru copii.

***

De pe site-ul lui Adi Hădean am găsit rețeta la Chocolate Lava.Vă anunț cu nedisimulată mândrie că am încercat-o și mi-o ieșit spectaculos. Dovadă stau poza de mai jos și martorii/degustătorii extaziați 🙂

Studiu de caz

Să privim o imagine din Google Earth ce înfăţişează cartierul meu din Florești, Cluj:

Drum in Floresti, Cluj

…iar unicul drum nenorocit cu acces la şosea arată aşa:

…adică neschimbat, de doi ani jumate de când m-am mutat.

Am o singură întrebare pentru primar:

AI HABAR PE CE LUME TRĂIEŞTI?

Dacă întrebarea de mai sus te pune pe gânduri, permite-mi să te trezesc la realitate. După cum se vede în diagrama de mai sus,  în zona respectivă s-a construit mult. În toate direcţiile, aiurea, stupid, aşa cum aţi dat voi de la primărie aprobările, pe bani frumoşi. Datorită acestui fapt, drumul ăla albastru din poză a devenit la fel de circulat precum o autostradă la anumite ore, să le zicem de vârf. Logic, nu? Că doar sutele alea de oameni care s-au mutat în blocurile noi au la rândul lor sute de maşini, din păcate nezburătoare ca să decoleze din faţa blocului. Drept urmare drumul, care nu fusese gândit nici măcar pentru un trafic intens de căruţe, s-a umplut de gropi, cratere şi canioane. La început am avut răbdare, mă gândeam că eşti grijuliu (hahaa!) şi nu asfaltezi fiindcă betonierele şi camioanele cu materiale de construcţii ar fi deteriorat rapid şoseaua. Ba chiar odată, cu o săptămână înainte de nu ştiu ce alegeri ai presărat nişte pietriş în gropi. Hau totfull of iu. Dar de atunci multă vreme trecu. Şi ploi. Şi ninsori. Şi înjurături şi blesteme. La adresa ta. Ca să n-o mai lungesc, tot ce trebuia să faci, din scaunul tău de primar în care te lăfăi de ani buni degeaba, era să trimiţi la două trei luni câteva basculante cu pietre şi un motocompresor care să… compreseze acele pietre. Deci vezi bă? Nici măcar n-aveam pretenţia de şosea asfaltată. Un rahat de drum pietruit şi tasat m-ar fi coafat, ca să nu-mi distrug maşina şi sănătatea mintală făcând 800 de metri într-un sfert de oră. Atât. Da’ ai cu cine? Nu nene, tu în schimb dai sute de mii de euro ca să luminezi cu triliarde de beculeţe centrul satului de Crăciun. O ieşit şi de-acolo un comision ceva, huh?

Red Romanian Roads

Dacă veți face un drum mai lung prin țară veți observa că șoselele sunt roșii. Asta pentru că sunt presărate la tot pasul cu bucăți de câini și ocazional de vulpi sau iepuri. Pe drumul Cluj-Călărași cred că am văzut vreo 2000 de cadavre. Inclusiv pe autostradă, unde dacă ai ghinionul să pleznești un animal ți-ai nenorocit mașina. Cum a pățit-o un Audi care ne-a depășit, pentru ca mai apoi să-l găsim tras pe dreapta, cu pasagerii admirând o ditamai gaura în spoilerul față. Desigur, cu 300 de metri mai înainte am trecut grațios și peste câinele vinovat, lățit în mijlocul drumului alături de o bucată mare de spoiler.

***

Ce poți să pățești din cauza unui GPS cu hărți neupdatate și, evident, a ghinionului atroce? Ce am pățit eu: amendă cinci milioane și reținerea talonului mașinii în Bucureștiul mamii lui. Eram pe un drum care ducea la centura ocolitoare a Bucureștiului și GPS-ul mi-a zis să o iau la stânga. Am luat-o. Nu merg zece metri că mă și pomenesc cu o sirenă de poliție în spate. Io am văzut mașina Poliției venind din dreapta dar nu i-am dat importanță. Se pare că el mi-a dat mie. Se coboară un țigan din mașină și mă anunță că nu aveam voie să fac stânga, că am trecut peste linia continuă și că vai ce ilegalitate am făcut. Îi explic că n-am fost în zona respectivă în viața mea, că GPS-ul mi-a zis să o iau pe acolo, că nu există indicator cu interzis la stânga, că nu există indicator obligatoriu la dreapta, că linia continuă era aproape invizibilă la cât de vechi erau marcajele, că l-am văzut venind și nu sunt tâmpit să încalc legea cu bună știință în fața lui, practic toate circumstanțele atenuante din lume. Replica lui: dacă GPS-ul zicea să o iei pe contrasens, o luai? Îl văd că se tot face că scrie ceva dar nu scria nimic și îmi pică fisa. Îl întreb că ce se poate face, cum să rezolvăm blabla. Mă întreabă câți bani am la mine. Îi zic că vreo 2 milioane, dar nu-s sigur. Mă pune să verific. Rahat, aveam 60 de lei, fiindcă alimentasem de 150 cu zece minute înainte. Se enervează, probabil că l-am înjurat cu o sumă așa de mică. Scrie amenda, semnez (greșeala mea) și numa ce văd că dă să plece. Cu talonul mașinii. Îl întreb de ce nu-mi dă talonul. Zice că nu am rovinietă și că pot să-l iau înapoi când o să am. Îi spun că-s din Cluj și nu pot să bat atâta drum pentru un talon. Ce face rahatul tuciuriu? Demarează și mă lasă vorbind. Pe agentul organului masculin de reproducere îl chema Mitu Nicolae.

***

Blocajele rutiere sunt ceva atât diabolic încât probabil că există o întreagă știință în spatele explicării producerii lor. Cum este posibil să rămâi blocat peste o oră în mijlocul câmpului, la vreo trei kilometri de intrarea în Sebeș și să nu te miști nici măcar un centimetru în tot acest timp, ca mai apoi brusc să poți circula lejer în continuare? În tot acest timp din sens opus traficul părea normal. Am zis că doar ceva catasstrofal gen prăbușirea unui meteorit ar acorda circumstanțe atenuante unei astfel de situații. Nici vorbă, nici măcar un rahat de accident nu avusese loc. Încă mă întreb ce s-a întâmplat.

Știam eu că am uitat ceva

…că am blog adică.

***

* M-am săturat de vară. Pe bune. Gata, am fost unde trebuia, a fost soare, cum în principiu nu mă mai duc niciunde în următoarele două luni… să vină iarna. Și ce dacă alții acum pleacă în concediu? Tocmai de-aia! 🙂

* Clujul e tot mai plin de gropi, mai neîngrijit, mai urât. Primarul nou este un bou. Rimează, deci este. Dar nici cu Satu Mare nu-mi este rușine. Am fost din nou acolo, cu prilejul celei de a cincisprezecea nunți de anul ăsta. Am zis, hai că mai rău ca acu câteva luni nu se poate. Ho ho, ba se poate. În juma din orașul ăla au dispărut pur și simplu străzile. Sunt doar urme de asflat și în rest gropi cu miile. N-ai ce ocoli la ele, doar să le iei grațios.

* Dacă Clujul se duce naibii, șoseaua ce iese din Cluj și merge spre Oradea e bine mersi. Nici o groapă, nici o denivelare. Excelent! s-au gândit niște papagali, și au început să o… asfalteze. Motivul e evident, au mai tras un strat de 2 cm de asfalt peste cel care n-avea nimic și au zis că au făcut o șosea. Mai mulți bani de furat. Cum să se apuce ei oare de drumurile din Florești la care le trebuie fundație, chestii, socoteli? Așa mai bine au încurcat traficul timp de o săptămână asfaltând în miezul zilei cel mai circulat drum din oraș.

* Am auzit știrea cu centura Gherlei și mi s-a făcut greață, mai ales că mi-au scăpat câteva cuvinte de laudă când am trecut pe acolo în drum spre Baia Mare într-una din cele trei zile cât a funcționat până să se surpe. Le doresc moarte tuturor clovnilor care cred că ne guvernează. Cu cine votez? Cu venirea ungurilor la putere. Sau a americanilor. Sau a francezilor. Vreau să fim invadați de o nație străină. Cred că numai așa mai avem o șansă la civilizație în viitorul cât de cât apropiat.

* Mi-a sosit iPhone 3GS-ul, adică ultimul model de iPhone. O să-i fac un review pe cerecomand.ro. Aici câteva considerații. Telefonul, “motorizat” de un procesor mai puternic, are acum cameră cu autofocus / focus manual, busolă pentru orientarea automată a hărților și filmează la 30 de cadre pe secundă. Împreună cu browserul web de top și cele peste 50.000 de aplicații disponibile pentru download, iPhone nu prea are concurență. Eu mi-am tot zis că dacă Nokia scoate ceva mai bun ca Apple voi schimba tabăra cu entuziasm (din cauză de fost fan Nokia). Ei, Nokia nu sunt capabili momentan nici de egalare, ce să mai zic de vreun avans. Mai așteptăm, până atunci însă “I am a Mac” când vine vorba de mobil și “I am a PC” în rest 🙂

Ne merităm gropile

A trebuit să conduc prin Franța 1400 de km ca să-mi dau seama cât de retardat se circulă în România. E drept, noi nu prea avem pe ce circula, însă ăsta nu e un motiv suficient pentru lipsa de coerență și pentru mitocănia de pe șosele. Un drum de 150 de kilometri la Baia Mare durează aproape trei ore pentru că niște proști se cacă pe ei de vreo cinci ani se termine șoseaua cu patru benzi Cluj-Dej. Nici până în zi de azi n-au reușit să lege între ele bucățile asfaltate, astfel că mergi cu suta vreo câțiva kilometri apoi stai un sfert de oră la un podeț în lucru unde se circulă pe o singură bandă. Și asta în nenumărate puncte de pe traseu. Apoi sunt șoferii… Ce face un șofer român când intră în curbă în depășirea unui TIR și se trezește cu o mașină în față? Pune frână și se retrage pe banda lui? Nuuu, accelerează ca nebunul obligând mașina care vine să frâneze până la oprirea completă în mijlocul drumului pentru ca fucktardul să reușească depășirea tirului în ultima secundă și să o evite la milimetru. Nu mai zic de maneliștii care vin și se lipesc de curul tău ca să-ți arate că vor să depășească și probabil tu ar trebui să mergi în dungă ca să aibă ei loc. După ce treci de Dej vine un drum relativ neaglomerat cu o singură bandă pe sens. Știu că povesteam cuiva că în Franța aș fi putut pune cafeaua pe bord și să conduc așa sute de kilometri fără să vărs un mili-picur din ea. Ei, pe drumul ăsta de care ziceam cred că aș vărsa 10 litri la ce denivelări sunt.

La întoarcere am avut iarăși motiv de turbare. Am prins barieră la intrarea în Cluj. O barieră din aia lungită, cred că or trecut trei trenuri. Coadă kilometrică în spate, normal. Când mă uit în oglinda retrovizoare văd vreo trei porci pe roți cum veneau liniștiți pe contrasens presupunând probabil că noi restul stăm la coadă de tâmpiți. Ajung ăia la barieră și dau să se bage în față. Normal, claxoane, gesturi prietenești, urări de bine, solidaritate între noi ăștialalți care am strâns rândurile de nu încăpea o muscă între mașini. Jivinele rânjeau prostește și semnalizau cu foc fiindcă între timp se ridicase bariera și blocau pe cei din sens opus. I-am lăsat așa, sper să-i fi călcat un tanc.

Pentru că de multe ori au rămas cuvinte nespuse între mine și unii colegi de drum, mi-a venit o idee foarte ușor de pus în practică, numai bună pentru șofatul în RO: afișaje electronice montate pe parbrize/lunete, pentru a comunica mesaje relevante celorlalți participanți la trafic. Gen:

***

sau:

Calea spre necâştig costă 137.000 euro

* Săptămâna trecută am jucat un bilet simplu la Loto 6/49 (din acela ieftin unde încercuieşti numai 6 numere) şi am nimerit 2. Ăia de la OTV au jucat un bilet în comun cu telespectatorii cu 23 de numere încercuite în valoare de 137 000 de euro şi au nimerit un (unu singur, singurel) număr din cele şase extrase. Muahahaaaahaaaaaaaaaaaaaaahahahahaa. Iată cum “specialiştii” lor au inventat fără să vrea metoda 100% sigură de a pierde. Acum tot ce trebuie să facă e să inverseze schema folosită şi câştigă garantat 🙂 Sau ar putea intra în Cartea Recordurilor la capitolul ghinion. Sigur că ei consideră că au fost fraudaţi şi, dacă scapă de linşajul celor care au pus botul şi banul, vor avea subiect de dezbătut tot restul anului.

* Şoselele patriei sunt tot mai aglomerate. Drumurile cu două benzi care încă predomină îţi oferă ocazia perfectă de a-ţi încheia socotelile cu viaţa în condiţiile în care tot mai mulţi retardaţi cu maşini “puternice” se trezesc că nu mai au răbdare şi depăşesc tot ce prind ca mai apoi să-ţi apară în faţă şi să te oblige la frâne şi alte manevre disperate de evitare a domniilor lor înzestrate cu 28 de airbag-uri şi 5 stele la testele NCAP spre deosebire de tine cu doar 2 airbag-uri şi 2 stele jumate. Dar să zicem că nu asta ar fi principala problemă. Astăzi, timp de o oră am stat împreună cu multe alte maşini în spatele unui nesimţit de TIR-ist care nu a depăşit 50km/h în tot acest interval. De depăşit nici vorbă fiindcă era o zonă împădurită plină de serpentine iar măgăoaia era imensă şi, bineînţeles, opacă. M-am întrebat ce-l opreşte să tragă 10 secunde pe dreapta şi să-i lase pe amărâţii din spate să-şi continue drumul fără limitare forţată de viteză. Legislaţia rutieră prevede asta. Am sperat în zadar fiindcă prostul îi dădea înainte fără să-i pese, iar din când în când mai arunca pe geam câte o coajă de portocală ca să-l iubim şi mai tare.