Tag Archives: muzica

Gaga e bună

Nu știu câți oameni au fost la concertul Lady Gaga de la București. Eu am fost acolo și, văzând-o live, am tras niște concluzii: Stefani Germanotta are talent gârlă, este neașteptat de matură la 25 de ani și dă impresia că a muncit din greu pentru a ajunge sa cutreiere lumea ca star într-un spectacol de multe milioane de dolari. Mai ales că a trebuit să compenseze și faptul că nu-i frumoasă deloc. Lăsând la o parte controversele din juru-i, în parte generate de convingerile sale (neobișnuite poate pentru o vedetă mainstream, dar nu „șocante” cum zic unii), în parte de actul artistic creat anume pentru a trezi reacții într-un public pe care nu-l mai impresionează nimic, Gaga este în primul rând o voce bună. Nu trebuie să-ți placă ce cântă ca să fii de acord cu aspectul ăsta. De exemplu io o consider pe Adele o purcică enervantă, urăsc lălăielile ei, dar sunt de acord că are o voce foarte bună.

***

Random stuff-uri

O şaorma la pachet vă rog. “9 lei.” Cobor privirea să verific ce mai zice Twitter-ul. Mare greșeală. „Poftiţi :D” Ridic privirea. Fata îmi întindea o pungă, zâmbind. Cam la 10 secunde după ce am făcut comanda. Am zâmbit și io ca prostu’ şi-am plecat. Am pus mâna să văd dacă-i caldă măcar. Călduţă, deci nu era făcută chiar de ieri. Nu-i nimic, m-am consolat cu o ţeapă de ţeapă pe care şi-a luat-o un băiat care voia să cumpere flori de 8 martie, ce frumos din partea lui. În faţa noastră o găleată cu mai multe buchete de frezii. Băiatul, arătând cu degetul: “Cât costă?” “5 lei.” “Unul, vă rog”, după care scoate banii și îi dă ăluia. Floristul ia un buchet, scoate un fir de frezie din el şi-l înmânează băiatului, care rămâne blocat. Înainte să apuce să zică ceva, vânzătorul îi întoarce spatele şi se îndepărtează. Io fac un “pfff, ţţ, ţţ, ce hoţie” ca să-i arăt că-s de partea lui, dar în sinea mea mă bucuram că am aflat cum stă treaba cu freziile. Tot legat de flori, mă enervează la culme florile comune vândute cu tot cu ghiveci. Nu e o orhidee, e o nenorocită de lalea, de ce trebuie să o iau cu bulb cu tot?

***

M-am chinuit ieri câteva ore să-mi amintesc o melodie pe care o ascultam acum vreo 12 ani. O piesă făcută în Fast Tracker, un remix după ceva melodie reală. Nu-mi aduceam aminte însă nimic din ea în afară de cuvântul “dream”. Care, bineînțeles, nici nu apărea de fapt în melodie. După ce am răscolit netul și modarchive.org până am simțit că înnebunesc, am lăsat-o baltă. Astăzi, în timp ce scoteam cașcavalul din frigider mă lovește: “Set you freeeeeee….” Pfuai. Într-un minut deja era pe desktop. Asta e piesa (are extensia .xm, merge cu winamp sau vlc). E un remix tâmpițel după N-Trance – Set You Free. Îmi cer scuze pe această cale creierului meu, care s-o chinuit în background ore întregi până să recupereze din adâncurile subconştientului refrenul revelator.

***

Că vorbeam mai sus de frigider, al meu merge non-stop de o săptămână. Ieşit din garanţie acu vreo 6 luni. Trebuie să chem pe cineva înainte să ia foc, respectiv să iau foc după ce văd factura la curent.

***

Sună telefonul. “Bună ziua, facem un sondaj pentru…” “N-am vreme acuma” “Putem reveni?” Eu, idiot: “Da, da”. După-masa sună iar. Am recunoscut numărul. N-aveam chef să fiu sondat. Le dau ocupat. A doua zi dimineaţa sună iarăşi. Dau ocupat. După-masa iar. Ocupat. Faza s-a repetat timp de încă două zile. Ştiu, sunt rău şi fără inimă.

***

La sfârşitul lunii mă duc în Zaragoza în scop de dezintoxicare de Cluj, fiindcă “mood”-ul meu de acum este cam ăsta:

Get the Flash Player to see this content.

Muzică și un filmuleț cu gheață care se topește invers

Eu dacă n-am muzică în mașină intru în depresie. Ca urmare am. Și-mi fac periodic cd-uri audio (da, din alea cu 18-19 piese maxim, că am cd player din alt secol). Nu știu cum sunteți voi, dar io nu pot să nu cânt dacă aud ceva piesă faină. Și asta e o problemă, fiindcă de obicei îmi fac cd-uri cu piese faine, cel puțin atunci când nu trebuie să pun pe un cd jumate piese care-mi plac mie / jumate piese care-i plac ei, ca să fie bine… La drum lung poți răcni cât vrei că nu te vede nici dracu, dar în oraș se schimbă datele problemei. Dacă ești gagică și te bâțâi fredonând la semafor, e mișto. Ești drăguță, simpatică, nebunatică, sexy etc. Dacă ești bărbat… “ce naiba face ăla, cântă?”, “haha, uite un ghei”. Și atunci ce faci? Faci ca mine: te sprijini cu cotul de portieră, duci mâna la gură ca și când ești incredibil de plictisit că nu se face odată verde și cânți:

***

Și un timelapse cu gheață “filmat” pe masa din bucătărie:

Muzică și ceva ce mi-a plăcut

Răspund la o leapșă muzicală  pe care am primit-o acum 1800 de ani pe Twitter, de la @vivianaball. Preferințele mele muzicale gravitează în zona comercială, deci nimic surprinzător în răspunsuri, vă spun de pe acum.

1. Numeste o formatie sau un cantaret care nu-ti vine sa crezi ca ti-a placut cand erai mai tanar.

Heheh, îs prea mulți, mi-e ruşine. Oricum, e și Britney Spears printre ei:P Şi DJ Coco.

2. Numeste o formatie sau un cantaret pe care o / il urai in tinerete si pe care acum o / il adori.

Nu-mi plăcea Simply Red. Acum îl văd pe Mick Hucknall ca pe un geniu ce este.

3. Numeste o formatie sau un cantaret care a trecut testul timpului, care iti place de la inceput si pana acum.

Fleetwood Mac.

4. Numeste un cantec caruia nu-i poti rezista si te apuca bataiala sau datul din picioare.

Graffiti6 – Stone In My Heart

5. Numeste un album de pe care iti place sa asculti fiecare melodie.

Brothers In Arms de la Dire Straits

6. Numeste o formatie sau un cantaret de care esti atat de satul/a incat iti doresti sa nu mai auzi in veci de ea/el.

Boul de Pitbull.

7. Numeste o formatie sau un cantaret pe care partenerul tau sau prietenii o/il adora si tu nu-l poti suferi.

U2. Îmi place o singură melodie de-a lor, şi aia veche.

8. Coverul tau preferat.

L-am auzit vizionând un episod din House MD. Peter Gabriel – My Body Is a Cage.

Cover după Arcade Fire:

9. Cantecul sau formatia preferata in secunda asta.

***

În altă ordine de idei, Andrei face la el pe blog un concurs pentru bloggeri, la care aş fi participat şi eu bucuros dacă părinţii mei nu erau din Alba Iulia. Astfel, se oferă un premiu ce constă în cazare, masă şi decontarea transportului până la Alba Iulia pentru două persoane în weekendul 16-18 septembrie, în scopul vizitării magnificei (fără urmă de ironie) Cetăţi, de care noi albaiulienii am devenit tare mândri odată cu investiţiile masive ce s-au făcut pentru amenajarea acesteia. Am scris anul trecut despre Cetatea Alba Carolina şi vă pot spune că anul acesta este şi mai frumoasă. Ar fi bine dacă s-ar găsi sponsori pentru ca astfel de concursuri să fie făcute lunar. Astfel, prin articolele ce vor apărea, online-ul ar înţelege mai bine faptul că la Alba Iulia chiar s-au întâmplat lucruri minunate pentru o ţară mai puţin minunată, şi se va promova acest obiectiv turistic drept unul de primă mână.

Ură

Era într-o seară pe la ora 11 și ceva. Ne uitam la The Social Network împreună cu niște prieteni care nu l-au văzut, când, dintr-o dată… beznă. Rămâne în funcțiune doar calculatorul, salvat de sursa neinteruptibilă. No, ce ghinion, proștii de la Electrica etc. Mă duc la geam să savurez bezna totală care a cuprins cartierul. De unde beznă totală? Becurile de pe stradă “beculeau” bine mersi, becurile de la blocurile vecine la fel. Ia ui mă, s-o luat numa în blocu nostru. Mă aplec pe balcon să mă conving. Sub noi lumină, în dreapta lumină. Futu-i, o sărit o siguranță. Mă duc la siguranțe. Nu o sărit nicio siguranță. Deja am început să am o bănuială. Cobor împreună cu amicul meu la parter. Ne uităm la tabloul de siguranțe pentru toate apartamentele: singura siguranță pe off era a mea. Cred că mi-o crescut tensiunea instantaneu. Am repornit curentul și ne-am întors. După cinci minute am ajuns și la o concluzie. În The Social Network, un film destul de liniștit de altfel, este o scenă care are loc într-un club. Partea aceea este plină de bubuieli și durează vreo 4-5 minute. Îmi place că sonorul piesei din fundal nu este redus deloc pe parcursul conversațiilor dintre actori, acest lucru aducând un plus de realism scenei. Eu am rămas fără curent cam la un minut după începerea bașilor. Explicația nu poate fi decât că un nesimțit de vecin, deranjat probabil, a coborât la parter și a săvârșit mârșăvia. Mi-e foarte greu însă să pricep de ce cineva ar prefera să rezolve astfel o problemă de acest gen. Eu nu știu cum se aud boxele mele în alte apartamente. În plus de asta nu consider că am niște boxe “periculoase”. Totuși, fiind ora de liniște, fiecare locatar are dreptul la liniște. Tot ce trebuia să facă acest laș penibil era să îmi bată la ușă, să zică “Bă, mă deranjezi”, iar eu, după ce-mi ceream scuze, aveam grijă să ajustez sonorul iar pe viitor să fiu atent la oră. Acum, tot ce simt e o ură crâncenă și dorința de răzbunare. De asemenea mi-am jurat să dau volumul cât pot de tare la muzică în afara orelor de liniște. Dacă ora de liniște începe la ora 22:00, la mine va bubui muzica până la 21:59. No, ce-o rezolvat?

Așa începe secvența care mi-a adus întunericul în casă:

Rumtukutum yo momma, bitch!

Sunt în viață chestii care te enervează. Fără nici un motiv, doar așa, trezesc în tine nervi fiindcă nu “rezonezi” deloc cu ele. De exemplu câteodată întâlnesc persoane care mă enervează de când le văd. De obicei persoanele prea fericite pentru gustul meu. Rar însă am dat peste o melodie care să mă enerveze atât de tare încât să vreau să găsesc cântărețul și să-l bat. Fiindcă-s masochist, priviți mai jos oroarea. Sincer nu știu ce mă enervează mai tare: fățăul obositei sau rumtukutuktukutuktum-ul ăla nenorocit… Dacă vă place piesa vă rog să nu mai călcați pe aici, că mă enervați 🙂

Poker Face

Aş vrea să se inventeze o tehnologie care să te lase să-ţi ştergi din memorie melodiile care îţi plac şi să poţi să le asculţi după aceea ca şi când le-ai auzi pentru prima dată. Ador momentul când mă “îndrăgostesc” de o piesă auzită cine ştie pe unde, iar apoi o aduc de pe net la calitate bună, o pun pe un player şi o savurez. Însă am prostul obicei de a o devora încă din prima zi în care o aud în sensul că o pun pe repeat şi o ascult până simt că s-a scurs orice urmă de noutate din ea. E ca o doză de drog care nu-ţi mai ajunge şi vrei să o măreşti, dar în cazul melodiilor n-ai cum. Cel mult să descoperi ceva mixaj inteligent care să aducă ceva nou pe lângă original. În altă ordine de idei, dar tot pe plan muzical, la anu îmi iau orgă, e stabilit 🙂

***

Aţi auzit de Stefani Germanotta? Sigur că nu, fiindcă e cunoscută mai mult sau mai puţin drept Lady GaGa. Mai nou sunt obsedat de Poker Face, una dintre piesele de pe ultimul ei album.

***

O supriză plăcută pe blogul Google Reader, unde am dat peste o postare scrisă de un… Mihai. Sper că nu e doar tehnoredactor 🙂

***

Semnalam într-o postare trecută invazia de analfabeţi cu blog, de analfabeţi comentatori şi în general de analfabeţi consumatori de Click şi Libertatea, amatori de scandaluri, ţâţe şi pitici porno care, prin numărul lor covârşitor, încep să determine tipul de content online cam la fel ca şi în cazul televiziunilor. Marea problemă a tehnologiei: cu cât devine mai accesibilă, cu atât este adoptată de un număr tot mai mare de cretini care vor face legea şi îi vor influenţa evoluţia. Nu ştiu în ce mod am ajuns pe blogul bacteriei de mai jos, însă, fiind fascinat de înţelepciunea unor titluri precum “Pizza şi puterea ei de atracţie” sau “Frumosul anotimp iarna a sosit”, am dat click pe “despre” el. Ştiu că n-ar fi trebuit să trec de vârfurile pantofilor, dar totuşi, merită efortul să-l “cunoaş-te-ţii”. Ca să-l evitaţi/eutanasiaţi/înjuraţi după preferinţe.

Bad Natalie

Azi am găsit un clip mai vechi dar foarte comic cu Natalie Portman , din Saturday Night Live. Click play, cu sunet:)

***

Şi o melodie superbă pe care am auzit-o în ultima reclamă la CEC, cântată de “Celelalte cuvinte” în 1987, când io aveam 5 ani…

Bucureşti, păcat de tine…

N-am mai fost în Bucureşti de câţiva ani buni. Concertul lui Kylie şi faptul că avem nişte prieteni buni acolo ne-au determinat să fâl fâl până în Capitală în weekend.

Rezumat:

* WizzAir este o companie recunoscută naţional pentru neseriozitate cruntă când vine vorba de respectarea programului de zbor. Am simţit asta şi noi atunci când avionul a întârziat o oră vineri la plecare şi două ore duminică la întoarcere. În condiţiile în care zborul propriu zis Cluj-Bucureşti durează fix 35 de minute. Bonus: stewardese proaste care n-au auzit de “flight mode” la telefonul mobil şi insistau cu un zâmbet tâmp să-mi închid telefonul că “dereglează pilotul automat”.

* Bucureştiul pare a fi compus din mai multe orăşele ce variază ca dezvoltare şi aspect de la o zonă bombardată din Irak până la un bulevard vienez. Ne-am plimbat pe jos şi pe roţi cam prin toate sectoarele, inclusiv prin “renumita” zonă Pipera care nu ştiu prin ce sector vine. Zonele frumoase erau din păcate imediat şterse din memorie de cele oribile, cu gunoaie neridicate de secole şi lăsate pe marginea drumului, cu trotuare săpate şi peste care au trecut multe ploi, cu mulţi câini şi mulţi ţigani. Cum naiba nu sunt capabili edilii respectivelor sectoare să asigure o minimă curăţenie şi ordine nu pot să pricep. Hai că nu poţi să le faci pe toate dar măcar o stradă curată te face să mai uiţi că drumul e plin de gropi. Nepăsare şi mizerie. Dacă oamenii se complac… 80% din timp mi-a fost ruşine că sunt în capitala ţării. Ahh, şi bulevardul Lipscani. Ce oroare! În mijlocul Bucureştiului un drum în care dacă nu eşti atent îţi poţi rupe gâtul din cauza denivelărilor şi nu vezi bine de la cât praf e în aer. Praf provenit de la pavajul de proastă calitate care parcă se descompune văzând cu ochii.

* Concertul lui Kylie Minogue a fost ok. Nu foarte spectaculos, dar nici n-am ce să îi reproşez. Kylie are o voce superbă iar sonorizarea mi-a întrecut orice aşteptare. Şi publicul la fel. Nici un incident, ieşirea de pe stadion s-a făcut lejer deşi a fost full. Per total o seară foarte plăcută. Care a continuat cu…

* Noaptea muzeelor. Care nu ştiu cum a fost în restul ţării dar în Bucureşti a avut o amploare ceva de speriat. Pur şi simplu nu mai aveai loc de oameni în orice muzeu te-ai fi dus. După două obiective vizitate deja ne-am pierdut suflul şi ne-am oprit la un Mac. Noaptea la ora 1:00 era o coadă până la uşi şi terasa plină ochi. Iar copiii se dădeau pe tobogane.

* Urmează poze:

Continue reading

De-ale mele

* Am văzut Iron Man şi mi-a plăcut. Chiar îmi era dor să văd un film cu multă acţiune, uşor şi care să nu mă enerveze cum m-a enervat prostia aia de 10.000 BC.

* Mie tot nu-mi vine să cred ce face Jeg şi ce l-a determinat să o facă. Şi mai ales ce şefi înţelegători are.

* eOk.ro este un site cu muzică românească ce se poate asculta gratuit. Un fel de radio online unde îţi faci tu playlist-ul. Nu cred că va avea vreun impact major dintr-un motiv foarte simplu: muzica românească e în proporţie de 98.5% de tot căcatul. În rest site-ul e bunicel dpdv al funcţionalităţii dar mai este de lucru la identitatea vizuală fiindcă varianta beta arată banal.

* Sunt curios cum comentează personajul din dreapta stirea de mai jos :

At least 100,000 (dă-o dracului de viaţă!) people are thought to have died in the May 2 cyclone and storm surge in the Irrawaddy delta, a death toll that could rise dramatically if survivors do not get access to food, clean water and medicine in the next few days, experts say.

* Oare faptul că s-a rupt cu mine fotoliul de birou de acasă este un semn că ar trebui să mă apuc de dietă sau că am cumpărat o ieftinitură de tot rahatu? E drept că eu mai mult plonjez în loc să mă aşez pe un fotoliu şi de asemenea e adevărat că mă fâţâi în toate direcţiile cu el dar totuşi, chestiile astea sunt făcute să reziste la mai mult de 81 de kile.

* Pentru că vechiul meu telefon a ajuns la capătul puterilor şi cum între timp au apărut tot felul de noi OZN-uri, am zis că e timpul să bag banu’ într-unul nou. Tot NOKIA, varianta 5610 cu chip audio dedicat 😛 . Am avut de ales între 5610 Xpress Music şi N73, conform principiului meu cum că e o prostie incomensurabilă să dai mai mult de 10 milioane pe un produs care oricum va fi depăşit din punct de vedere tehnic înainte de a apărea pe rafturi şi care e predispus la ieftiniri majore. Chiar dacă eram decis ca următorul meu telefon să fie pe Symbian, şi de data asta am rămas la seria 40 versiunea 3, dintr-un motiv foarte simplu: mi-am dat seama că îmi oferă cam tot ce am nevoie de la un telefon. Adică: agendă telefonică, cameră cu autofocus, mp3 player deştept şi nu în ultimul rând Java, prin care am Yahoo Messenger, browser de net cu Opera Mini, Gmail etc. Plus joculeţe. Deşi N73 avea Symbian, era totuşi un model cu un an mai vechi, avea ecran cu mai puţine culori şi pe deasupra era şi mai mare decât 5610-ele.

Sweet stuffsz

* Am vrut să pozez eclipsa de lună însă… la ora 4 am? Oricât aş fi de fascinat de spectacolul cosmic, la ora aia mi se pare indecent să stau treaz. Vă delectez însă cu o eclipsă parţială pe care am fotografiat-o în 07.09.2005, ora 22:11. Verificaţi dacă a fost eclipsă atunci 🙂


(click pentru mărire)

* La capitolul filme vă recomand Juno, o comedie/dramă având ca subiect o adolescentă de 16 ani care rămâne însărcinată. Ştiu, subiectul nu vă incită prea tare, dar Ellen Page merită Oscarul pentru care e nominalizată deoarece a intrat perfect în pielea personajului. Mi-a plăcut mult. Mai apare şi Jennifer Garner, care însă nu străluceşte. Filmul privit în ansamblu a fost OK. Dacă tot suntem la filme, mărturisesc că am început să mă uit la Prison Break şi m-aş tot uita dacă n-aş avea şi alte lucruri de făcut, gen muncă. De fapt la plural, fiindcă şi Laura s-a molipsit. Suntem la seria 2 acum şi “it keeps getting better”.

* Iar am dat peste o melodie pe care am ascultat-o apoi până mi s-a făcut rău 🙂 Am auzit-o pe Guerilla şi ulterior am făcut efortul de a afla şi cine o cântă. 16 ani. Atâta are Gabriella Cilmi care a înregistrat “Sweet about me” acum un an – deci când avea 15 ani – şi pe care o interpretează cu o voce curată şi ireală pentru vârsta ei. Click play şi acultaţi-o, veţi înţelege ce zic. Apoi ştiţi ce aveţi de făcut dacă vreţi mp3-ul. Să cumpăraţi albumul that is. Altă variantă aş fi eu, dar nu fiţi nesi, fata merită suportul 😛



Eightsome

* Din seria reclamelor idioate. Prima ar fi aia la o gumă de mestecat în care sute de conducători auto se opresc în mijlocul drumului ca să-ţi perieze dinţii toţi deodată (de ce? că n-am înţeles – adică e un obicei să-ţi iei periuţa de dinţi cu tine pentru o lustruire rapidă în caz că nu rezişti tentaţiei de a rade un hamburger înainte de un “meeting”?). Aşa, iar “personajul principal” nu are nevoie de periuţă, ia doar gumă iar apoi… zâmbeşte desigur, către ăia mai proşti care periau de zor. O altă reclamă difuzată des mă exasperează fiindcă nu pricep ce se întâmplă acolo. Aia la Winterfresh Mints în care una îl sărută pe unul, apoi ăla pe alta care la rândul ei sărută pe altul şi tot aşa până cercul se închide cu al optulea care o sărută pe prima tipă. Toţi pe gură :). Wtf, a apărut o nouă formă de salut şi eu n-am aflat încă? Dacă da, nasol, pentru că pe mine mă enervează şi pupăturile alea seci pe obraz pe care trebuie să le onorez cu ocazia diverselor întâlniri/vizite. De ce naiba nu e de ajuns un salut verbal? Poate nu vreau să fiu pupat de respectiva persoană (pe care n-o plac, are acnee sau alte chestii naşpa pe faţă) şi poate la rândul ei acea persoană nu are nici ea chef să mă pupe din diverse motive. Şi cu toate astea o facem. Am observat că în special femeilor le place la nebunie să se pupe la întâlniri şi la despărţiri (chiar dacă între cele două evenimente nu au trecut mai mult de 5 minute).

* Azi noapte am făcut un experiment ca să văd dacă nu cumva doar apartamentul meu e ecranat contra Internetului de la Orange. Ştiu, disperare mare. Am legat modemul de un cablu USB lung de vreo 3 m şi l-am coborât pe geam cu un etaj mai jos, timp în care urmăream să văd dacă am semnal. Cred că ajungeam şi pe la poliţie dacă observa vecinul de dedesubt o chestie mică cu un led verde intermitent atârnând în dreptul geamului său. Rezultatul experimentului a fost că deşi aveam semnal mai bun, paradoxal (deşi pentru forţele oculte care se distrează de minune pe seama mea nu cred că e paradoxal) tot nu mergea netul. În schimb mi s-a aburit ecranul de la laptop şi dimineaţa m-am trezit răcit.

* Închei cu o recomandare muzicală, o piesă foarte frumoasă a lui Katie Melua, de pe albumul Pictures. Sper să vă placă.


Beyonce: cineva acolo sus (şi jos) o iubeşte

Pe o ploaie draconică am fost la concertul Beyonce, adusă cu mare mărinimie de Vodafone pe distrusul stadion municipal Ion Moina.

Scriu articolul a doua zi după concert, aşadar să vedem cu ce am rămas. Deşi ştiam că aşa va fi, tot m-am enervat când am fost percheziţionaţi şi mi s-a cerut să-mi las doza de cola la intrare fiindcă nu e voie cu băuturi răcoritoare. De ce, am întrebat. Din motive de securitate zice ăla. Ca să nu-i dau la Beyonce în cap exersând aruncarea cu doza de la 200 de m depărtare unde ne-am luat (ţeapa noastră) locurile. Grangurii ăia de la fundaţia Phoenix iau bani grei de la Coca Cola & Co. pentru a-i lăsa să-şi vândă E-urile la suprapreţ şi mie îmi bagă paznicu lu peşte texte cu securitatea. Pentru a evita să arunc un milion pe o cola şi 2 milioane pe un red bull am dat pe gât doza şi apoi am intrat, nu înainte de a-mi lăsa geanta cu aparatul foto în maşină, pentru că nu era voie… Vedeţi voi, a avea un aparat performant (respectiv mare) poate fi un dezavantaj în astfel de situaţii pentru că nu aveam cum să-l ascund. Toţi ceilalţi spectatori în schimb, înarmaţi cu aparate compacte, au trecut de percheziţie fără probleme. Eu am rămas cu telefonul care face poze bune doar între 1-2 pm când e soare. Ploaia a început mai abitir între timp. După o aşteptare relativ scurtă a început microrecitalul Paulei Selling, moment în care mi-am dat seama ce prostie am fãcut că am luat locuri în tribune. Ideea e că nu vedeam mai nimic din cauza distanţei, abia o reperam pe Paula dintre dansatoare. Pe deasupra se auzea şi mizerabil, probabil că Paula şi-a adus boxele de acasă şi nu a folosit sistemul de sunet a lui Beyonce. Deşi tribunele s-au umplut între timp, gazonul nu era ocupat nici până la jumătate iar noi ăştia din tribune nu eram cu nimic diferiti faţă de cei de pe gazon decât că nu vedeam nimic dar în schimb îi priveam pe ceilalţi de sus. In rest stăteam tot în picioare deoarece sub noi curgea un râu, îngheţam etc. Concertul a început cu o mică întârziere care în condiţiile de ploaie turbată a părut o eternitate iar apa a început să urce în sus pe mine, începând cu inundarea pantofilor. Intro-ul a fost superb, sunetul excelent… dar nu vedeam. După prima melodie mi-a venit ideea să încercăm să ajungem pe gazon, că doar cei de acolo au plătit mai puţini bani ca noi şi teoretic ar fi trebuit să putem face downgrade la bilete iar gazonul era doar pe jumătate plin. Am şi reuşit cu bunăvoinţa unor paznici, ajungând cam la 25 de m de scenă de unde am putut să văd şi eu pe ce am dat banii, nu să mă holbez la nişte purici şi să privesc show-ul pe un ecran ca la cinema. Şi a meritat din plin, recunosc. Nu sunt fan Beyonce, nu ascult muzica ei în timpul liber, dar… superb concert, superbă voce, sonorizare, coregrafie, decoruri şi totul a sunat excelent. Plus frumuseţea artistei. Şi ca să justific titlul şi faptul că artista are ceva pile la divinitate, s-a oprit ploaia brusc încă de la prima melodie.

Publicul a aplaudat, a strigat şi a făcut ce a putut în general, deşi se putea mai bine. Ca fapt divers, dialog între Beyonce şi public: Beyonce: Romania! (oare de ce nu Cluj-Napoca?) Publicul: Yeaaaaaaaaaaa! Beyonce: Are you feeling good? Publicul : Yeaaaaahhhh Beyonce: They told me to cancel the show! Publicul : Yeaaaaaaaaahhhhhh Beyonce (??) : But i didn’t, because i love you! Thank you for staying in the rain!! Publicul : Yeaaaaaaaaah!

Referitor la organizare, în fine, pe o aşa ploaie aşteptările mi-au fost reduse doar la dorinţa de a se termina totul cât mai repede, dar… Cu câteva ore înainte de concert a fost conferinţă de presă Vodafone la un hotel din Cluj unde era anunţată şi artista. M-am dus of course fiind încântat că o să am poze în exclusivitate de afişat pe blog. Bucuria a ţinut până când oficialii Vodafone au început conferinţa cu “Ne pare rău, dar..” De fapt Vodafone a minţit cu neruşinare presa că vine şi Beyonce la conferinţă doar pentru a atrage ziariştii în număr cât mai mare şi pentru a avea astfel un prilej să se laude cu concertele organizate. De asemenea, deşi artista s-a întâlnit pentru câteva minute chiar înainte de concert cu ziarişti acreditaţi, o parte din presa clujeană a fost exclusă iar fotografierea sa interzisă tuturor. Un singur fotograf agreat de organizatori s-a ocupat de poze care au fost trimise cu mare zgârcenie redacţiilor.