Artificii leșinate de cald, planete și o poză cu un câine

Am fost de 1 decembrie la Alba Iulia cu un scop. Să pozez artificiile, pentru că în fiecare an au fost superbe și în fiecare an nu am avut aparatul la mine. Mai ales că anul ăsta cică ar fi trebuit să fie și mai și, că au venit nu știu ce “străini” să le puște în văzduh. Am cărat după mine trepiedul și obiectivele, mi-am ales un loc bun și… țeapă. După juma de oră de așteptat am asistat la cel mai jenant foc de artificii din istoria Albei Iulii. Abia spre final au luat ceva avânt iar pe când să emit și eu primul “Oaaau.. ce fain!” , gata. Se terminase. Artificiul cel mai fain fusese și ultimul.

De 1 decembrie io am spălat mașina și m-am plimbat prin grădina alor mei în tricou. Țin minte că în alți ani îmi luam 10 bluze și mănuși ca să rezist câteva ore la festivități & shit. Ceva nu-i în regulă, da nu contează, din moment ce factura la gaze vine mică mică. Sper numa ca la Bâlea Lac unde îmi (re)fac revelionul, să fie munți de zăpadă ca anul trecut.



***

Luna, Jupiter și Venus s-au văzut deosebit de frumos de 1 decembrie și în zilele de dinainte. Poza de mai jos am făcut-o la Alba Iulia. Luna e aia mare, Venus e jos iar Jupiter sus. Filtrul albastru l-am aplicat ulterior. Click pentru mare.

***

Nu știu cine a zis că bătrânii sunt oameni cu bun simț fiindcă nu-s. La poștă mai era un om în fața mea la ghișeu și îmi venea rândul, când văd pe un bătrân că vine cu o hârtie și se bagă în fața mea de parcă eram invizibil. Am crezut că vrea să întrebe ceva, când colo țopârlanul naibii voia să ridice un colet. Când i-am atras atenția că s-a băgat în față îmi zice că nu m-a văzut (eram 2 oameni în oficiu) și ghici ce mă întreabă: “Dar vă grăbiți undeva?” . Eu: “Da, la serviciu, dumneavoastră?”. Liniște.

***

O poză, făcută în octombrie, pentru toti cei (mulți) care caută poze cu caini și ajung la mine:

Câini la liber

Deşi în mod normal nu fac apeluri de genul celui de mai jos deoarece ştiu că astfel de cazuri se întâlnesc la fiecare colţ de stradă şi nu prea există soluţii,  acum o fac fiindcă mă afectează în mod direct. Deci: o căţea a făcut şapte pui chiar lângă blocul nostru. Şi trăiesc toţi, aş zice din păcate. Pentru că asta înseamnă că trebuie să-i văd zilnic şi să-mi fie milă de ei deoarece ştiu ce-i aşteaptă. Şi-au făcut culcuşul sub o baracă de pe un teren unde se va construi în curând. Eu am luat decizia să duc unul la Alba Iulia la părinţi, chiar dacă mai au un câine. Vor rămâne totuşi încă 6 care suferă de foame şi sunt în pericol de a fi călcaţi de basculante, buldozere şi tot felul de utilaje care mişună pe acolo. Aşadar dacă ştiţi pe cineva căruia i-ar trebui câine, mail me, asigur transport gratuit.

Bits of crap

* Uşile glisante de la intrarea Polus Center sunt cretine. Adică atunci când la ieşire s-au închis fix când trecea Laura prin dreptul lor de aproape au dărâmat-o, sincer să fiu am râs amândoi că ni s-a părut comic. Când m-au trosnit şi pe mine ieri de mi-am scăpat portofelul (doldora de bani fireşte), a râs doar Laura.

* Sâmbăta oamenii ar trebui să doarmă până nu mai pot, să lenevească, conform obiceiurilor de mii de ani. Eu nu. La ora 8:05 cineva suna la uşă. Era paznicul care mă anunţa că o betonieră nu are loc de maşina mea şi că să vin să mi-o mut. La ora 8 sâmbăta. Fără lentilele de contact, în pantaloni scurţi şi cu parbrizul îngheţat bocnă, am mutat-o folosind o rută din memorie că de văzut ceva, mai greu. Cred că am călcat vreo doi câini, dar avem oricum destui.

Hooo băăă!

Locuind într-un şantier am avut (şi încă mai am) ocazia unică să observ de la etajul 2, în condiţii optime, fauna ce se perindă prin noroiul de dedesubt. Fauna fiind compusă din: un milion de câini, muncitorii jegoşi şi parţial retardaţi, paznicul cu ambiţii despotice care vrea să ştie ce faci dacă te plimbi pe lângă bloc deşi locuieşti acolo şi bineînţeles şefii, de rasă cioroidă şi bişniţoidă care se remarcă prin mersul agale, burţi şi BMW-uri. Să vorbim un pic despre muncitori. În fiecare zi în faţa blocului nostru se blochează în noroi câte o cisternă, TIR cu materiale, betonieră… u name it, care nu mai poate fi scoasă decât cu o basculantă sau un tractor ţinute acolo pentru intervenţie rapidă. În astfel de situaţii evenimentele se succed de fiecare dată la fel: un tractor se opinteşte din toate puterile să tragă mastodontul scufundat în noroi iar un grup de muncitori stau în jurul scenei şi urlă din toate puterile: Hooooo băăăăăăăă! cu scop de ghidaj probabil. Acest “Ho bă!” strigat din toţi rărunchii în diverse momente ale zilei mi-a devenit atât de familiar încât poţi veni prin spatele meu şi să urli un Hooooo băăăăă fără să obţii vreo reacţie majoră. Mi-am dat seama că muncitorilor le place din cale afară această sintagmă fiindcă uzează de ea cu o plăcere nedisimulată de câte ori au ocazia. Chiar dacă nu-şi are rostul de cele mai multe ori. Ce mai avem? Câinii. Prin ţinutul sălbatic numit Floreşti câinii mişună mai ceva ca furnicile iar şantierul nostru nu duce lipsă de ei. Ce mă enervează este faptul că patrupedele aciuate pe lângă bloc şi pe care le ştiu de mici latră la mine cu neruşinare de câte ori mă văd. Mai ales noaptea. Io ştiam că un câine te recunoaşte de la 1 km, în schimb “ai mei” încep să hămăie de cum mă dau jos din maşină şi până ajung în scara blocului. Şi nu, nu-s rău la suflet şi nici nu mă parfumez excesiv ca să-i irit pe ei, domnii câini.

Mă felicit din nou că mi-am luat UPS la pc fiindcă azi noapte, în timp ce lucram cu spor, becul lăsat aprins în sufragerie a scăzut brusc în intensitate până la luminozitatea unei lumânări, frigiderul a început să grohăie/gâfâie într-un mod bizar iar sursa îmi raporta nici mai mult nici mai puţin decât 80 de volţi la priză. Faza a durat 5 minute şi, după ce OZN-ul sau ce-o fi fost a plecat, totul a revenit la normal.

***

În final iată cum penibilii de la PSD înţeleg o campanie:

În traducere “Tu, pensionarule, eşti cam prost, ignorant şi nu ştii pe ce lume trăieşti, aşa că uite care-i schema simplificată: mănânci datorită nouă. Aşa că votează-ne! Nu contează pentru ce.”