Tag Archives: caine

De porneam cu un minut mai târziu…

…nu pățeam ce vedeți mai sus. Duminica de Paști. Veneam de la Baia Mare de la un set de părinți și mergeam către Alba Iulia la celălalt set. Muzică, doar eu cu ea, vreme faină, ne visam deja în grădină la mama aruncând mingea lui Rexi ca să ne-o aducă înapoi ca să i-o aruncăm iar. La vreo câțiva kilometri de ieșirea de pe A3, universul ne-a demonstrat că poate face pipi oricând pe planurile noastre. Mergeam în spatele unui prost. Îi spun prost fiindcă a avut un rol destul de însemnat în incident. Mai ales că putea fi el în locul meu, cum de altfel aș fi preferat. Deci prostul a văzut în depărtare o mașină de poliție. Deși nu avea mai mult de 130, viteza legală, s-a gândit că ar fi cazul să încetinească până la 90, un obicei cretin al multor șoferi care se panichează ca tâmpiții atunci când văd un radar. După ce am stat vreo 20 de secunde în spatele lui și am văzut că nu-și revine, am dat să-l depășesc. Doar că, în momentul în care am ajuns paralel cu el, observ un câine care apare din partea dreaptă și dă să traverseze șoseaua. La un moment dat se oprește între benzi, socotind probabil în dreptul cărei mașini să se arunce. Din păcate a ales-o pe a mea, văzând-o mai spălată sau ceva. N-am avut ce face. În dreapta mașină, în stânga parapet, în față câine de talie mare, ca nu cumva să scap ieftin. Strâns din dinți, frână atât cât mi-a permis viteza, luat câinele în plin. Uitat în oglinda retrovizoare, câinele și ceva bucăți din mașina mea rostogolindu-se în urmă. Frânat ușor ca sa nu mă trezesc cu vreun camion peste mine, avarii și oprit fix în fața mașinii de poliție. Mă dau jos și mă duc să inspectez, așteptându-mă să găsesc numărul rupt sau cel puțin o parte din câine. Când colo, din radiator tocmai se scurgeau ultimele picături de antigel iar masca din față era crăpată pe mijloc. Și evident, numărul rupt. În timp ce blestemam pe cei care au montat simulacrul ăla de gard de protecție de-a lungul autostrăzii, mă trezesc cu un polițist lângă mine. „Hai să vezi ceva!”. Mă duc la mașina lor să văd ceva-ul. Mă filmaseră. Așa că am văzut în reluare și din alt unghi toată faza. Spectaculoasă de altfel, ieșea un viral decent, păcat că nu m-au lăsat să le filmez ecranul cu telefonul. Nimic de reproșat polițiștilor, foarte de treabă, mi-au dat numărul unei firme de tractări și o dovadă de reparație pentru asigurări, apoi au plecat să ia câinele (deloc surprinzător, mort) din mijlocul drumului. Noi am rămas să așteptăm platforma. Zilele ce au urmat m-am plimbat între asigurări și service. Costurile distracției: 6900 de lei, din care 400 doar tractarea, la suprapreț că era ziua de Paști. Din fericire am avut casco, deci am rămas doar cu deranjul.

Închei cu un sincer „MURIȚI ÎN CHINURI!” adresat celor care administrează autostrada.

Killer Easter Bunny

Alba Iulia, tuns iarba, jucat cu câinele, grătare, somn de voie. Un “easter” chiar ok…

Heaven, judeţul Alba 🙂

…all he cares is ză ball…

***

Un wallpaper (click pentru a largi, apoi save as…)

***

Şi iepuraşul din titlu… 🙂

Adunate

Ştiţi care este spaima cea mai mare a tinerei generaţii când vine vorba să se exprime în scris? Cratimele şi i-urile. E de ajuns să aruncaţi un ochi pe blogurile unor copii sau printre comentariile de pe site-urile ziarelor, revistelor. Pfoaii ce-i acolo… Dar o reclamă AdSense agramată încă nu văzusem.

***

Conform unei hotărâri din 1996, posesorii de câini au obligaţia de a ţine animalele legate pe timpul zilei. Şi nu se referă la timpul cât plimbi câinele prin parc, ci să-l priponeşti în propria ogradă.  Deci maică-mea, deşi are curte şi grădină împrejumuite cu un gard de 2.5 m, trebuie totuşi să lege câinele, că cine ştie, poate face un salt peste poartă fix în capul unui trecător. Sau hotărârea are rolul de a proteja pe cei care îţi intră în curte de bestia înfometată? Atunci ar trebui să se aplice şi la câinii de apartament. Fiindcă ăia de apartament sunt şi mai periculoşi când vine vorba de musafiri. Să fie legaţi în timpul zilei de calorifer. La noi în bloc o familie ţine în apartament un dog german alb, cât un măgar de mărime medie. Io n-aş intra la ei decât cu o puşcă. Practic câinele ăla e lung cât juma de apartament deci e pe tine din două mişcări.

***

Mie nu mi-ar fi trecut prin cap să apelez la soluţia de mai jos…

***

Biletele sunt luate. Din 29 aprilie până în 3 mai o să mă învârt cu aparatu’ la ochi pe aici (sigur, la nivelul solului):

Se mai întâmplă una, alta

De exemplu Google intră pe tarlaua browserelor web cu o creaţie proprie: Google Chrome. Îmi place. Deşi este beta, nu am întâlnit nici o problemă la afişarea a zeci de pagini web. În screenshot-ul de mai jos se observă interfaţa “curată” şi Task Managerul care arată cât procesor şi câtă memorie mănâncă fiecare site vizitat, lucru foarte util atunci când ai multe pagini deschise şi nu ştii care e vinovată de încetinirea sistemului. Printr-un comic book cuprinzător, Google îşi expune viziunea asupra viitorului browserelor şi explică ce aduce nou Chrome. Ca orice browser care se respectă, acesta permite dezvoltarea pluginurilor care să-i îmbunătăţească funcţionalitatea. Optimizările pentru rularea mult mai rapidă a codului JavaScript împreună cu inovaţiile ce ţin de securitate şi stabilitate vor face din Chrome un browser demn de adoptat. Eu sper că în detrimentul Internet Explorer, care conduce în clasament doar datorită fiinţelor neajutorate care ştiu doar să pornească şi să oprească un PC. Şi mai grav este că o bună parte din utilizatori încă folosesc Internet Explorer 6.

Google Chrome

***

Mi-a plăcut foarte mult The Promotion, ultimul film pe care l-am văzut, de data asta confortabil de acasă. Sean William Scott şi John C. Reilley sunt credibili în rolurile principale iar acţiunea se petrece într-un cadru destul de familiar nouă, cel al supermarketurilor de cartier, aspectele privind angajaţii, clienţii, problemele şi lupta pentru avansarea în post fiind perfect valabile şi la noi. O comedie drăguţă, cu un final corect.

***

V-am povestit de câinele meu? Îl cheamă Rexi şi nu este un câine obişnuit.

Caniş + Şoricar = ?

***

Rexi este obsedat de mingea lui şi cel mai mult în viaţă îi place să sară. Datorită acestui “dar”, de a sări, şi-a câştigat dreptul de a deveni vedetă prin intermediul acestui blog.

Nu contează că uneori aterizează în cap, pe pisică sau în vreun perete. El SARE.

***

(click pe poză pentru mare)

The Winner

Iată-l, în poza de mai jos, pe câştigător. Ieri am dus la Alba Iulia pe unul dintre căţeii de care ziceam în postarea anterioară. M-am dus la ei cu nişte mâncare să-i ademenesc să vină toţi ca să-l aleg pe cel mai frumos. Până la urmă nu l-am ales pe cel mai frumos ci pe cel mai băgăreţ şi mai obraznic, cel care a înfulecat toată mâncarea şi nu a lăsat pe niciunul dintre fraţii lui să se apropie. Era şi cel mai mare dintre ei. Deci, ca peste tot, cine se bagă în faţă, câştigă. În drum spre Alba a dormit tot timpul la briza aerului condiţionat iar când i-am dat drumul prin curte a început să se joace fără nici o grijă. Nici nu i-a păsat de Rexi, câinele deja stăpân.

Cu mingea lui Rexi. Click pe poză pentru mare.