iPhone nu e un moft

Stăpânesc sănătos un iPhone 3G sau “triigii” cam de o săptămână şi cred că l-am frecat (la propriu) îndeajuns ca să-mi dau şi eu cu părerea în cunoştiinţă de cauză despre ce-mi place şi ce mă enervează la el. Pot spune însă de la început că în nici un caz nu e un moft cum îl categorisesc unii, cu toate că are anumite neajunsuri.

Bune

* Primul lucru pe care-l observi este ecranul uriaş şi deosebit de luminos.

* Este foarte uşor de folosit. Nu am avut nevoie de manual de utilizare (ce-i drept nici nu a avut altceva decât un mic ghid). Navigarea cu degetul prin meniuri este intuitivă iar telefonul răspunde rapid la comenzi.

* Subţire şi elegant: finisajul dă impresia unui produs solid şi “de lux”.

* Motivul principal pentru care mi-am dorit un iPhone încă de la apariţia sa a fost navigarea web revoluţionară. Într-adevăr aceasta se face superb, şi pot spune că în sfârşit Internetul este la îndemână oriunde. Se pot deschide până la 9 pagini în acelaşi timp iar site-urile arată exact ca şi pe PC, faci zoom in & out cu degetele iar textele sunt clare şi uşor de citit. Există suport pentru Javascript, dar nu şi pentru flash. Asta nu e cine ştie ce dramă, fiindcă site-urile realizate complet în flash nu sunt foarte răspândite, însă pe viitor n-ar strica să-şi calce pe inimă şi să bage şi suport flash. Din punct de vedere tehnic cică se poate. Chiar dacă lipseşte flash-ul, clipurile YouTube de pe site-uri pot fi redate cu un player special care vine cu telefonul.

* Emailul este de asemenea deştept, poate deschide aproape orice fel de ataşamente, inclusiv pdf-uri; mi-am configurat yahoo, gmail fără probleme.

* Jocurile profită din plin de prezenţa accelerometrului în sensul că te joci înclinând telefonul, poţi simula aruncarea unei bile de bowling şi tot felul de alte acţiuni imposibile până acum în cazul unor dispozitive insensibile la mişcare.

* Vizualizarea pozelor sau a filmelor este foarte plăcută. M-am uitat la un episod din Prison Break de la cap la coadă, detaliile sunt fantastice.

* Jack-ul de 3.5mm acceptă orice tip de cască.

* GPS-ul în tandem cu Google Maps şi o conexiune 3G funcţionează ireproşabil, când mergi cu maşina simţi că parcă te filmează cineva de sus.

* Conectarea la WiFi se face rapid oriunde există o astfel de reţea disponibilă.

* Calitatea sunetului redat în căşti este bună, iar volumul în căşti suficient de puternic. De asemenea, navigarea printre melodii se face foarte uşor şi rapid datorită touchscreen-ului.

* Există multe aplicaţii gratuite, mai multe decât m-aş fi aşteptat.

* Încărcarea bateriei se face şi prin portul USB al computerului.

* Memoria de 8GB este arhisuficientă.

* Abonamentul de date de 10 euro de la Orange este suficient pentru navigare zilnică pe site-urile preferate, email, messenger etc.

* Agenda telefonică din vechiul Nokia a ajuns în iPhone cu ajutorul Outlook prin metoda: export agendă din Nokia în Outlook – Import agendă din Outlook în iPhone. Cea mai mare spaimă a mea era că va trebui să introduc manual toate numerele de telefon.

Rele

* Telefonul nu are un file manager implicit, iar cele performante costă.

* Camera foto, deşi face poze decente pe lumină naturală, nu dispune de absolut nici o setare şi nu are autofocus.

* De departe cel mai mare rău care i se putea întâmpla iPhone-ului se numeşte iTunes, aplicaţia cretină şi plină de restricţii de la Apple fără de care nu ai cum să-ţi transferi diverse chestii în telefon pentru că memoria acestuia nu e văzută de sistemul de operare ca un disk flash, ci necesită ceva conexiune specială şi criptată prin iTunes. Cea mai mare aiureală: ai copiat o melodie în iPhone şi ai şters-o între timp de pe calculator? Data viitoare când conectezi telefonul melodia va fi ştearsă automat şi de pe acesta pe principiul că dacă n-o ai pe calculator înseamnă că stă ilegal la tine în telefon.

* Poţi conecta telefonul la maximum 5 calculatoare pe care porcăria aia de iTunes le “autorizează” pentru a se putea conecta la iPhone.

* Ecranul tactil se umple de amprente destul de rapid, astfel încât simt nevoia să mă spăl mult mai des pe mâini ca să îl menţin curat. Dacă îl priveşti în plin soare te sperii.

* La o utilizare intensă cu net pe 3g, messenger, wifi, muzică, convorbiri, bateria nu ţine mai mult de o zi.

***

Verdictul: este o plăcere să lucrezi cu el, iar facilităţile highend eclipsează unele limitări voite ale producătorului. Există aplicaţii pentru toate nevoile, indiferent că vrei un filemanager, client ftp sau jocuri 3D. Aştept cu interes ofensiva Nokia pentru ca, atunci când va veni vremea să-mi schimb din nou telefonul, să trec înapoi la producătorul meu preferat. Deocamdată însă, iPhone cam rulz.

Marketing manelistic de la Orange

Cei de la Orange ori ne cred proști ori sunt ei. Pe site-ul lor, la servicii, scrie mare “abonamente cu acces nelimitat la internet” sau “navighează nelimitat” ca apoi imediat dedesubt să-ți trântească în față “în limita unui trafic rezonabil de x giga pe lună”. Și asta de multă vreme. Trafic rezonabil 4 giga? Sau chiar 12 giga? La nevoile de transfer din ziua de azi lor li se pare ăsta trafic rezonabil și au tupeul să pretindă că abonametul este cu trafic nelimitat? Mie mi se pare foarte limitat. Dacă puneau o limită de 50-100 de giga hai să zicem că avea sens, ca mijloc de protecție pentru obsedații de download-uri. Dar chiar dacă nu folosesc torentele și dc-ul, poate am chef să ascult radio online. Opt ore pe zi timp de 20 zile, la 128kbps, înseamnă peste 9 giga de date transferate. Nu mai vorbesc de youtube, download-ul unor soft-uri sau vizualizarea galeriilor de poze. Toate acestea sunt mari consumatoare de bandă și fac ca traficul ăla nelimitat de la Orange să se termine al naibii de repede.

Tot în ograda Orange, peste câteva zile apare iPhone 3G în oferta portocalie. Vor să-i facă o lansare ca în Statele Unite, la oră fixă, ba chiar există un fel de formular de precomandă la ei pe site, un counter… Nimic însă despre prețuri. Mă interesează “evenimentul” fiindcă, după ce am analizat din toate punctele de vedere posibile telefonul, am ajuns la concluzia ca aș vrea unul. Ar fi primul meu non-Nokia 🙂 Depinde însă de Orange, cu ce ofertă vin. M-aș abona cu plăcere pe 2 ani la 3G dacă îmi oferă trafic inclus îndestulător și un discount de bun simț la telefon. Om vedea…

Eightsome

* Din seria reclamelor idioate. Prima ar fi aia la o gumă de mestecat în care sute de conducători auto se opresc în mijlocul drumului ca să-ţi perieze dinţii toţi deodată (de ce? că n-am înţeles – adică e un obicei să-ţi iei periuţa de dinţi cu tine pentru o lustruire rapidă în caz că nu rezişti tentaţiei de a rade un hamburger înainte de un “meeting”?). Aşa, iar “personajul principal” nu are nevoie de periuţă, ia doar gumă iar apoi… zâmbeşte desigur, către ăia mai proşti care periau de zor. O altă reclamă difuzată des mă exasperează fiindcă nu pricep ce se întâmplă acolo. Aia la Winterfresh Mints în care una îl sărută pe unul, apoi ăla pe alta care la rândul ei sărută pe altul şi tot aşa până cercul se închide cu al optulea care o sărută pe prima tipă. Toţi pe gură :). Wtf, a apărut o nouă formă de salut şi eu n-am aflat încă? Dacă da, nasol, pentru că pe mine mă enervează şi pupăturile alea seci pe obraz pe care trebuie să le onorez cu ocazia diverselor întâlniri/vizite. De ce naiba nu e de ajuns un salut verbal? Poate nu vreau să fiu pupat de respectiva persoană (pe care n-o plac, are acnee sau alte chestii naşpa pe faţă) şi poate la rândul ei acea persoană nu are nici ea chef să mă pupe din diverse motive. Şi cu toate astea o facem. Am observat că în special femeilor le place la nebunie să se pupe la întâlniri şi la despărţiri (chiar dacă între cele două evenimente nu au trecut mai mult de 5 minute).

* Azi noapte am făcut un experiment ca să văd dacă nu cumva doar apartamentul meu e ecranat contra Internetului de la Orange. Ştiu, disperare mare. Am legat modemul de un cablu USB lung de vreo 3 m şi l-am coborât pe geam cu un etaj mai jos, timp în care urmăream să văd dacă am semnal. Cred că ajungeam şi pe la poliţie dacă observa vecinul de dedesubt o chestie mică cu un led verde intermitent atârnând în dreptul geamului său. Rezultatul experimentului a fost că deşi aveam semnal mai bun, paradoxal (deşi pentru forţele oculte care se distrează de minune pe seama mea nu cred că e paradoxal) tot nu mergea netul. În schimb mi s-a aburit ecranul de la laptop şi dimineaţa m-am trezit răcit.

* Închei cu o recomandare muzicală, o piesă foarte frumoasă a lui Katie Melua, de pe albumul Pictures. Sper să vă placă.


1.8 3.6 7.2 = bullshit marca Orange!

Se dau: 2 modem-uri 3G, 3 calculatoare, 3 oraşe, un abonament de date cu trafic nelimitat (pt Orange nelimitat înseamnă 8 giga pe lună). Avem deci suficiente date pentru a trage o concluzie pertinentă şi să dăm verdicte. Şi anume: Orange are nişte servicii de Internet de tot rahatul, cu viteze de acces fictive, care funcţionează când vor muşchii lor, în locaţii randomly alese, iar când funcţionează îţi vine să te dai cu capul de pereţi până se încarcă o amărâtă de pagină. Viteza teoretică a unui modem 3g+ este de 7.2 mb/s, iar conexiunea într-adevăr se realizează la această viteză. Viteza reală… face ca Dial-up de la Romtelecom să pară o adevărată inovaţie. De fapt ce mă doare pe mine: stau într-un cartier nou, unde Internetul prin cabluri, fibră etc este o perspectivă îndepărtată, iar singura mea salvare ar fi fost ceva wireless, recte fucking Orange, fucking Vodafone sau fucking Zapp. Da, ar fi fost o opţiune viabilă graţie noilor tehnologii care asigură viteze mari de transfer, în ciuda preţului mai mare, dacă nu am fi locuit în România unde serviciile sunt în bătaie de joc. Vodafone au preţuri nesimţite, Zapp a venit şi a plecat, agentul lor nefiind capabil să-şi instaleze modemul de test pe calculatorul meu, aşa că am rămas cu Orange pe cap. Asta acum câteva luni. Am primit o cartelă SIM, un modem, abonamentul vreo 20 şi ceva de euro, happy. A funcţionat treaba vreo câteva zile apoi a început coşmarul. Semnal slab, no connection la fiecare câteva minute. Pumni în tastatură, schimbat tastatură, mutat tot biroul în alt colţ al camerei unde aveam o liniuţă în plus la semnal. A mers o vreme acceptabil, apoi la fel. Am încercat să mut modemul, să-l feresc de influenţe electromagnetice, să-i fac o antenă home-made. Aiurea. Semnal 3G slab. La 1 (unu) kilometru de Cluj-Napoca. Nu-i nimic, îmi ziceam. Incompetenţii portocalii se laudă cu acoperire EDGE naţională, acolo unde nu este 3G. Viteză mai mică, de fapt mult mai mică, vreo 236 kbps, în schimb aveam semnal edge cinci liniuţe. Adică full, maximum posibil. Deci paginile web ar fi trebuit să se încarce acceptabil de repede, fără probleme şi nici nu-mi doream mai mult, fiindcă sincer nu mi-am imaginat că o să aduc filme HD cu o conexiune wireless. Credeţi că EDGE cu semnal maxim a funcţionat? Neee. Când stai la o pagină 10 minute să se încarce, se cheamă că-ţi iroseşti viaţa şi mai bine faci altceva, de exemplu să înjuri sau să blestemi Orange şi angajaţii lor incompetenţi. Între timp am dat 120 de euro pe alt modem, mai trendy, mic cât un stick, că cică ăla vechi era posibil să fie stricat. Rezultatele aceleaşi. L-am plimbat prin Cluj, la Alba Iulia, la munte. Same old shit. În oraş merge perfect în anumite locaţii, infect (precum la mine acasă) în altele. Acum m-am resemnat, netul merge în salturi influenţat probabil de vreme, cum se mişcă prin casă vecinul de deasupra, cuptorul cu microunde, fuck knows. Poate că stâlpul de telefonie mobilă care deserveşte aria mea funcţionează prost. Nu mai contează, părerea mi-am format-o deja despre o companie pe care iniţial o admiram pentru diversitatea ofertelor şi despre care am aflat pe pielea mea că oferă nişte servicii de slabă calitate, fără acoperire.