Deci e așa cum zic eu

Nu voiam să pomenesc de criză, fiindcă n-o simt, deci nu e problema mea, dar am totuşi o constatare/dilemă. Acum, când lumii i-a intrat bine în cap că e criză, mass media are un nou text cu rol de sperietoare ca să bage spaima în populeişăn : ne aşteaptă vremuri grele. Campionul absolut al pesimismului, badea Mircea, recită aceeaşi poezie de începe să mă cam plictisească: “Nici nu vă imaginați ce ne aşteaptă. Suntem abia la început… ne ducem dracului, toată țara se duce dracului, încă n-aţi văzut nimic”. Ok, minunat, dar întreb şi eu: care-i maximul de rău ce se poate prăvăli peste noi? Cum va fi la apogeul vremurilor grele “care ne așteaptă” spre deliciul redactorilor de știri? Nu-şi dă nimeni cu părerea? Hai, că aveți imaginație. Vom muri în chinuri de foame toţi? Sunt chiar curios, pe bune. Chiar ar fi ceva inedit să aud la ştiri: “Suntem într-o situaţie disperată, mai rău de atât chiar nu se poate… De acum încolo orice s-ar întâmpla nu poate fi decât benefic”. Dar nu, eu cred că oricare ar fi situaţia, chiar dacă încep să meargă lucrurile, de la ştiri vom afla tot că “măsurile anticriză au puține șanse de reușită”, “asistăm la un trend ascendent al economiei dar ar putea fi doar temporar și există riscuri imense”… şi tot aşa până ieşim din criză când n-o să mai zică nimeni nimic.

***

Probabil că s-a mai discutat problema dar pe mine mă enervează atribuirea diminutivului mămică oricărei femei cu copil de mână. Aud la ştiri “50 de mămici au protestat astăzi în faţă la…” şi îmi arată un grup de isterice care de care mai nasoală care strigau nu ştiu ce. Deci, ca să n-o lungim: o mămică trebuie să fie: o tipă tânără, sexi, până în 30 de ani, nu grasă şi care, fie, a dat naştere unui copil. Atunci poţi să zici “Ce mămică drăguţă…”. Restul care nu corespund atributelor sunt mame. Unele nici atît. “O mămică și-a abandonat copilul nou născut” Geeez…

Uite şi un exemplu de mămică:

Source: DeviantART

***

Ce înseamnă să ai în spate un geniu al marketingului? Să luăm cazul detergentului Ariel. Detergenții care doar spală hainele sunt depășiți. Detergentul Ariel PROTEJEAZĂ ÎMPOTRIVA petelor, cu condiția să speli mai întâi hainele cu el. Când am auzit asta mi-am imaginat direct o reclamă cu un personaj îmbrăcat în albul cel mai pur care sare într-o piscină plină cu ketchup iar “moleculele inteligente” de detergent încep să acționeze asupra moleculelor de ketchup albindu-le sau nu știu exact care e tehnologia, mâncându-le. Am revăzut reclama la un moment dat și nu era ce mi-am imaginat. Ca la orice produs minune și aici scrie cu litere mici care-i de fapt șpilul: merge numa la pete de tip granulat (wtf?). Adică sub formă de mingiuțe care se rostogolesc și care, mai exact, nu aderă. Gen pete de bile de rulment, pete de nisip, de pietre, de polistiren… chestii din astea care pătează. Sau rugină și fard de pleoape zic ei și ne arată cum unu se umple de rugină și apoi dă cu furtunul, iar rugina se duce, datorită detergentului cu care fusese spălată haina anterior, nu a apei, evident.

Eightsome

* Din seria reclamelor idioate. Prima ar fi aia la o gumă de mestecat în care sute de conducători auto se opresc în mijlocul drumului ca să-ţi perieze dinţii toţi deodată (de ce? că n-am înţeles – adică e un obicei să-ţi iei periuţa de dinţi cu tine pentru o lustruire rapidă în caz că nu rezişti tentaţiei de a rade un hamburger înainte de un “meeting”?). Aşa, iar “personajul principal” nu are nevoie de periuţă, ia doar gumă iar apoi… zâmbeşte desigur, către ăia mai proşti care periau de zor. O altă reclamă difuzată des mă exasperează fiindcă nu pricep ce se întâmplă acolo. Aia la Winterfresh Mints în care una îl sărută pe unul, apoi ăla pe alta care la rândul ei sărută pe altul şi tot aşa până cercul se închide cu al optulea care o sărută pe prima tipă. Toţi pe gură :). Wtf, a apărut o nouă formă de salut şi eu n-am aflat încă? Dacă da, nasol, pentru că pe mine mă enervează şi pupăturile alea seci pe obraz pe care trebuie să le onorez cu ocazia diverselor întâlniri/vizite. De ce naiba nu e de ajuns un salut verbal? Poate nu vreau să fiu pupat de respectiva persoană (pe care n-o plac, are acnee sau alte chestii naşpa pe faţă) şi poate la rândul ei acea persoană nu are nici ea chef să mă pupe din diverse motive. Şi cu toate astea o facem. Am observat că în special femeilor le place la nebunie să se pupe la întâlniri şi la despărţiri (chiar dacă între cele două evenimente nu au trecut mai mult de 5 minute).

* Azi noapte am făcut un experiment ca să văd dacă nu cumva doar apartamentul meu e ecranat contra Internetului de la Orange. Ştiu, disperare mare. Am legat modemul de un cablu USB lung de vreo 3 m şi l-am coborât pe geam cu un etaj mai jos, timp în care urmăream să văd dacă am semnal. Cred că ajungeam şi pe la poliţie dacă observa vecinul de dedesubt o chestie mică cu un led verde intermitent atârnând în dreptul geamului său. Rezultatul experimentului a fost că deşi aveam semnal mai bun, paradoxal (deşi pentru forţele oculte care se distrează de minune pe seama mea nu cred că e paradoxal) tot nu mergea netul. În schimb mi s-a aburit ecranul de la laptop şi dimineaţa m-am trezit răcit.

* Închei cu o recomandare muzicală, o piesă foarte frumoasă a lui Katie Melua, de pe albumul Pictures. Sper să vă placă.