De la mic la mare

* Azi, la trecerea de pietoni de lângă primărie, mi-a cedat… trecerea nimeni altul decât domnul Boc însuşi. Aflat într-o maşină de Sălaj, cu ochelari de soare şi abia iţindu-se de după volan. Oare ce am făcut în faţa acestei situaţii unice: a) am zâmbit tâmp şi i-am făcut cu mâna, b) am sărit cu picioarele pe capotă urlând să repare canalele, c) am trecut strada. Well, o să aflaţi la ştiri 😛 .

* De la trecerea de pietoni, la 400 de kilometri deasupra: pe Staţia Spaţială Internaţională a fost ataşat un nou modul, Columbus, o incintă de mărimea unui autobuz, mândria Agenţiei Spaţiale Europene care a lucrat la proiect începând cu 1982 şi a cheltuit 880 milioane euro. Menţionez acest lucru deoarece, deşi 1992 era anul în care Columbus ar fi trebuit să fie deja pe orbită, o serie de amânări datorate bugetului precum şi accidentul navetei Columbia au făcut ca doar anul acesta europenii să-şi vadă visul realizat. Naveta Atlantis a dus modulul pe orbită iar după un „spacewalk” de şapte ore şi ceva, timp în care staţia a înconjurat Pământul de patru ori, modulul este la locul lui ataşat la avanpostul orbital, pentru o misiune de 10 ani în care va servi ca laborator pentru experimente din diverse domenii ale ştiinţei.

Later edit: Şi înapoi la ale noastre – completez tot aici o chestie care m-a distrat pe cinste: filtrele anti-spam de la yahoo sunt în general eficiente, eliminând cu succes tot felul de reclame la Viagra şi linkuri spre porneturi. Azi însă am primit direct în inbox un mail ce avea ca subiect „Turn your trouser mouse into a one-eyed giant” :-)) Prea metaforic pentru anti-spam-ul de la Yahoo, ha?

Bla-uri

* Drumurile asfaltate din Cluj (că sunt şi „ne”) nu ar fi neapărat rele. Mai ales că s-a tot lucrat anul trecut prin oraş. Ce nu înţeleg este de ce au lăsat canalele neridicate la nivel. Şoferii clujeni cred că ştiu despre ce vorbesc. În tot oraşul ai parte de situaţii în care conduci liniştit şi dintr-o dată „zdraang!!!!” cu roata într-un canal al cărui capac este mai jos cu 10 cm decât drumul. Sigur că mi se rupe inima de mila maşinii şi de fiecare dată îl înjur şi blestem pe Boc, deşi nu cred că el are vreo vină, oripilând în acelaşi timp pasagerii din maşină, la rândul lor nevinovaţi. A, ziceţi să casc ochii şi să le ocolesc? Ar fi o idee, poate reuşesc să agăţ vreun autobuz, ceva. Şi că tot suntem la drumuri, tot în vederea clujenilor: oare ce prost de om s-o fi gândit ca din loc în loc pe Bulevardul Eroilor să pună dale în loc de asfalt ca să marcheze trecerile de pietoni, în condiţiile în care anul trecut au făcut o fundaţie de 1 m la drum şi l-au asfaltat în rest ca-n palmă. Am înţeles, din punct de vedere estetic ar fi fost o chestie, doar că acum e plin de cratere printre dalele alea nenorocite, distruse de traficul nebun ce se perindă pe acolo zilnic.

* Mă întreb cât câştigă lunar cu tot cu bacşiş băieţii de la spălătoria de maşini. Mă refer la „muncitori”. Eu le dau de fiecare dată 3 lei. Alţii am văzut că le dau 5. Înmulţiţi cu 10 maşini pe zi minim de la care primesc ceva , ori 20 de zile pe lună plus salariul lor cât o fi… Damn, nu cred că au de ce se plânge. La vară şi io m-as angaja acolo ca să stau sub duş toată ziua 🙂

* Am intrat şi eu pe porcăria aia de joc online, Conquiztador (mi se pare că sună porcos numele ăsta, în fine…), care s-a căţărat până pe primul loc în trafic.ro ca să văd ce-i de capul lui. Acum stau şi mă întreb: cât de generală trebuie să fie cultura mea ca să răspund în câteva secunde ce prefix telefonic are judeţul Tulcea. But who caaaares ce prefix are Tulcea? Aia a fost prima întrebare, după care m-am plictisit şi am închis.

* Ca să fiu corect trebuie să menţionez că net-ul de la Orange şi-a revenit de vreo trei zile. Merge, aleargă chiar, iar eu sunt happy şi am uitat tot ce-am pătimit. (Această însemnare va fi înlocuită de nişte cuvinte foarte urâte dacă minunea nu va dura cel puţin cât a durat „pana”, adică vreo 3 luni minimum)

* Deşi probabil l-aţi văzut deja, pun mai jos un clip ce-mi place tare mult, pe care eu doar acum l-am descoperit, via Sergiu. Sunt tare tare simpatici, şi-mi place să cred că o astfel de echipă poate exista oriunde.


Lip Dub – Flagpole Sitta by Harvey Danger from amandalynferri on Vimeo.

Senzaţional, sau cum mi-am pierdut orice speranţă

De fiecare dată când mă apuc să butonez telecomanda în căutarea a ceva vizionabil, cât timp mi se prăjesc cartofii sau ceva similar, dau fără excepţie şi pe OTV pentru că mi-e mult prea lene să mă uit în instrucţiunile decodorului TV ca să văd cum se elimină un canal din listă. Nu-i vorbă că pe OTV vezi acelaşi lucru, indiferent de oră, zi, an. Însă pe fondul unei ştiri nu ştiu cât de adevărate cum că Dan Diaconescu şi-a puşcat o vilă de un milion de $$$ în Miami Beach, am zăbovit azi cu 2 secunde mai mult pe latrina mai sus amintită, suficient cât să fac snapshotu’ de mai jos. Titlul din partea de sus a capturii e chiar de senzaţie, tre să recunosc, o clipă am crezut că nu văd bine 🙂 Ideea e că dacă Diaconescu chiar şi-a cumpărat vila, deci OTV-ul aduce bani, deci are rating, deci există atât de multe animale care gustă, ba chiar se îndoapă cu asemenea lături… încep să cochetez cu ideea de a mă retrage într-un buncăr. Asta după ce setez numărătoarea inversă.

(click pentru a mări poza)

Cât de rău sunt?

You Are 50% Evil


You are evil, but you haven’t yet mastered the dark side.Fear not though – you are on your way to world domination.

How Evil Are You?

Se pare că până acum mi-am supraestimat evilness-ul 😛
Preluat de aici

Foaia Transilvană reinventează rebusul

Numărul de săptămâna asta a ziarului Foaia Transilvană vine la pachet cu un rebus, cum face de altfel cu ocazia fiecărei ediţii. Doar că rebusul de săptămâna asta este un pic mai „special”, fără voia lui sau a autorului său. A ajuns la tipar cu pătrăţelele negre lipsă. După un prim şi confuz „Bă, oare aşa trebuia să fie?” urmat de inevitabilul „Care s-o ocupat de rebus?!?!” s-a ajuns la concluzia convenabilă că toată lumea e vinovată, deci nimeni 🙂 , urmată de una şi mai convenabilă „Dăm vina pe Quark”. Şi dacă tot avem un rebus aşa inedit, s-a născut şi o provocare: cine rezolvă (corect) primul rebusul fără pătrăţele primeşte cadou un vin roşu (de struguri 😛 ) de la colegul meu, Mihai. Spor la dezlegat, click pe imaginea de mai jos pentru mărire.

Vaca de Rudolf

* Îţi dai seama că ai avut o zi proastă dacă, printre altele:
– aproape îţi nenoroceşti maşina încercând să bagi în ea benzină cu plumb (noroc că nu se poate pentru că nu se potriveşte duza de la furtunul pompei, dar tu insişti totuşi visând la ale tale…)
– te duci la mama naibii într-un sat la 20 de km de Cluj doar pentru ca, odată ajuns la destinaţie, să aluneci şi să cazi spectaculos şi dureros pe gheaţă;
– calci pe o cursă de şoareci cu lipici (o bucată de carton pe care este pus un adeziv şi o momeală);
– aştepţi timp dublu la spălătoria auto fiindu-ţi imposibil să pleci deoarece ieşirea este blocată de un merţan adus la spălat al cărui proprietar s-a dus în treaba lui şi a revenit abia peste o jumătate de oră.

* Văd de ceva vreme prin oraş un banner enervant cu „Rudolf (care) a rămas pentru reduceri” şi care face reclamă evident la reducerile de la mall. Deci Rudolf, ha? Un alt rahat importat şi românizat? Dacă ăla care a conceput sloganul a crescut cu Rudolf şi Santa Claus în braţe, bravo lui, mie însă nu-mi spune nimic personajul, am auzit vag de el prin ceva filme. A, sau excuse me, probabil este de datoria mea să mă documentez despre „rudolfii” specifici tuturor naţiilor că doar noi românii suntem aspiratoare de tradiţii şi obiceiuri. Pe când promoţie la curcanii de Thanksgiving? Sărbătorile au trecut, astfel încât, chiar dacă prin absurd l-aş găsi pe Rudolf irezistibil, aş tinde totuşi spre un iepuraş de Paşti, de Playboy, ceva mai catchy acolo… Plus că Rudolful ăsta de pe bannere zici că e mai degrabă o vacă cu nişte mănuşi trase pe coarne decât un ren. Oricum nu contează fiindcă puteau să facă un banner doar cu textul „Sunt reduceri la Iulius Mall. Săriiiiţi!” şi ar fi avut acelaşi succes la popor. Apropo, am auzit că s-a călcat lumea în picioare la „noaptea reducerilor” de la Polus, care de fapt nu a fost noapte ci doar o seară şi nu au fost reduceri mai mari ca în oricare altă zi de până atunci. Of, of.

* Azi am fost cu maşina la revizie. Sau cel puţin aşa credeam, fiindcă am stat o oră la altă coadă, cea pentru inspecţia tehnică periodică, chestie complet diferită de care io habar n-aveam. Noroc cu un binevoitor care m-a luminat aşa că m-am mutat la coada pentru revizii. Am evitat să mă duc la service-ul Dacia de pe Feleac fiindcă am avut o experienţă nasoală anul trecut când mi-au ţinut maşina 3 zile ca să-mi repare o zgârietură şi au schimbat (pe hârtie) piesele de la juma de maşină. Aşa că pentru revizie am ales service-ul din Mărăşti. Tot un drac. În locul găştii de şmecheri am dat de una de moşnegi, mecanici „cu experienţă”, utilaje depăşite şi atitudini comuniste. Din cele peste 20 de aspecte care trebuiau verificate la maşină şi care erau prevăzute în carnetul de întreţinere, eu am beneficiat de 3, adică alea care necesitau schimbări de piese. Restul au fost doar bifate. Întreb şi eu îngrijorat că de ce nu mi-au conectat maşina la calculator pentru verificarea parametrilor stocaţi în memoria computerului de bord. Răspuns: „Da’ aveţi vreo problemă cu ea?” Nu, bou bătrân, dar tocmai asta e rolul unei verificări de genul ăsta, să sesizeze eventuale componente cu probleme. Degeaba. Văzând că pun întrebări, unul dintre mecanici mi-a tăiat-o „E bine totuşi că am reuşit să vă luăm fără programare”. Fuc iu. M-am săturat până peste cap să stau tot timpul de pază să verific dacă un serviciu pe care îl plătesc este executat aşa cum ar trebui… Mama ei de ţară cu oameni de mâna a enşpea.

Nip slip

Îmi place să fiu informat 😛 . Aşa că a ajuns repede şi la mine SENZAŢIONALA ştire cu Eva Mendes care a făcut zilele trecute înconjurul Internetului, după ce tipei în cauză i-a scăpat un sfârc din rochie (nip’ slip, cum zic ei) în timpul unei emisiuni live difuzată pe un post franţuzesc. Deşi am văzut mai multe variante de clipuri unde lumea „credea” că a văzut ceva, eu n-am văzut decât să zicem vreo 10% din ceea ce părea a fi un început de sfârc 🙂 Atâta tam-tam pentru nimic. Dovada:

***

Maşini ale unor persoane cu serioase handicapuri (de bun simţ şi de educaţie) în parcarea rezervată persoanelor cu handicap (real) de la Polus, restul parcării fiind pe trei sferturi goală la ora aceea. Nu cumva să se mişte mai mult de 10 metri până la intrare că fac febră musculară pipiţele şi pipiţoii de ei. Sau poate ei se simţeau handicapaţi, cine ştie..

Apropo de parcarea mall-ului lu’ peşte. Trec peste faptul că nu are nici un sistem de numerotare locurilor de parcare ca să nu trebuiască să te duci ca fraieru apăsând continuu butonul de deblocare uşi de la chei doar pentru a-ţi repera maşina prin semnale luminoase atunci când este aglomeraţie mare. Evident că atunci când mă cobor din maşină uit de cele mai multe ori să-mi iau puncte de reper ca să o mai găsesc în parcarea aia de 10 kilometri. În fine. Problema majoră este că nu sunt suficiente semne de circulaţie care să delimiteze clar sensurile de mers şi priorităţile. Aşa că toată lumea circulă prin parcare cum vrea muşchii lor. Ieri era să mă bag din plin într-o maşină, condusă de o femeie, care mi-a ieşit în faţă şi când m-a văzut a pus frână în loc să încerce să treacă de mine. Eu veneam cu o oarecare viteză din lateral fiindcă ştiam că am prioritate. Am pus o frână şi am patinat vreo 10 m înainte să mă opresc la vreun metru de ea. Deoarece mi-a ieşit aşa brusc în faţă am ezitat să cobor sau altceva fiindcă m-am gândit că poate eu sunt vinovat, neobservând vreun semn. Aia s-a uitat o clipă la mine cu o faţă speriată apoi dusă a fost. Ulterior m-am uitat şi la semnele puse la dracu în praznic în capătul parcării, care mi-au confirmat că aveam prioritate.

Eightsome

* Din seria reclamelor idioate. Prima ar fi aia la o gumă de mestecat în care sute de conducători auto se opresc în mijlocul drumului ca să-ţi perieze dinţii toţi deodată (de ce? că n-am înţeles – adică e un obicei să-ţi iei periuţa de dinţi cu tine pentru o lustruire rapidă în caz că nu rezişti tentaţiei de a rade un hamburger înainte de un „meeting”?). Aşa, iar „personajul principal” nu are nevoie de periuţă, ia doar gumă iar apoi… zâmbeşte desigur, către ăia mai proşti care periau de zor. O altă reclamă difuzată des mă exasperează fiindcă nu pricep ce se întâmplă acolo. Aia la Winterfresh Mints în care una îl sărută pe unul, apoi ăla pe alta care la rândul ei sărută pe altul şi tot aşa până cercul se închide cu al optulea care o sărută pe prima tipă. Toţi pe gură :). Wtf, a apărut o nouă formă de salut şi eu n-am aflat încă? Dacă da, nasol, pentru că pe mine mă enervează şi pupăturile alea seci pe obraz pe care trebuie să le onorez cu ocazia diverselor întâlniri/vizite. De ce naiba nu e de ajuns un salut verbal? Poate nu vreau să fiu pupat de respectiva persoană (pe care n-o plac, are acnee sau alte chestii naşpa pe faţă) şi poate la rândul ei acea persoană nu are nici ea chef să mă pupe din diverse motive. Şi cu toate astea o facem. Am observat că în special femeilor le place la nebunie să se pupe la întâlniri şi la despărţiri (chiar dacă între cele două evenimente nu au trecut mai mult de 5 minute).

* Azi noapte am făcut un experiment ca să văd dacă nu cumva doar apartamentul meu e ecranat contra Internetului de la Orange. Ştiu, disperare mare. Am legat modemul de un cablu USB lung de vreo 3 m şi l-am coborât pe geam cu un etaj mai jos, timp în care urmăream să văd dacă am semnal. Cred că ajungeam şi pe la poliţie dacă observa vecinul de dedesubt o chestie mică cu un led verde intermitent atârnând în dreptul geamului său. Rezultatul experimentului a fost că deşi aveam semnal mai bun, paradoxal (deşi pentru forţele oculte care se distrează de minune pe seama mea nu cred că e paradoxal) tot nu mergea netul. În schimb mi s-a aburit ecranul de la laptop şi dimineaţa m-am trezit răcit.

* Închei cu o recomandare muzicală, o piesă foarte frumoasă a lui Katie Melua, de pe albumul Pictures. Sper să vă placă.


1.8 3.6 7.2 = bullshit marca Orange!

Se dau: 2 modem-uri 3G, 3 calculatoare, 3 oraşe, un abonament de date cu trafic nelimitat (pt Orange nelimitat înseamnă 8 giga pe lună). Avem deci suficiente date pentru a trage o concluzie pertinentă şi să dăm verdicte. Şi anume: Orange are nişte servicii de Internet de tot rahatul, cu viteze de acces fictive, care funcţionează când vor muşchii lor, în locaţii randomly alese, iar când funcţionează îţi vine să te dai cu capul de pereţi până se încarcă o amărâtă de pagină. Viteza teoretică a unui modem 3g+ este de 7.2 mb/s, iar conexiunea într-adevăr se realizează la această viteză. Viteza reală… face ca Dial-up de la Romtelecom să pară o adevărată inovaţie. De fapt ce mă doare pe mine: stau într-un cartier nou, unde Internetul prin cabluri, fibră etc este o perspectivă îndepărtată, iar singura mea salvare ar fi fost ceva wireless, recte fucking Orange, fucking Vodafone sau fucking Zapp. Da, ar fi fost o opţiune viabilă graţie noilor tehnologii care asigură viteze mari de transfer, în ciuda preţului mai mare, dacă nu am fi locuit în România unde serviciile sunt în bătaie de joc. Vodafone au preţuri nesimţite, Zapp a venit şi a plecat, agentul lor nefiind capabil să-şi instaleze modemul de test pe calculatorul meu, aşa că am rămas cu Orange pe cap. Asta acum câteva luni. Am primit o cartelă SIM, un modem, abonamentul vreo 20 şi ceva de euro, happy. A funcţionat treaba vreo câteva zile apoi a început coşmarul. Semnal slab, no connection la fiecare câteva minute. Pumni în tastatură, schimbat tastatură, mutat tot biroul în alt colţ al camerei unde aveam o liniuţă în plus la semnal. A mers o vreme acceptabil, apoi la fel. Am încercat să mut modemul, să-l feresc de influenţe electromagnetice, să-i fac o antenă home-made. Aiurea. Semnal 3G slab. La 1 (unu) kilometru de Cluj-Napoca. Nu-i nimic, îmi ziceam. Incompetenţii portocalii se laudă cu acoperire EDGE naţională, acolo unde nu este 3G. Viteză mai mică, de fapt mult mai mică, vreo 236 kbps, în schimb aveam semnal edge cinci liniuţe. Adică full, maximum posibil. Deci paginile web ar fi trebuit să se încarce acceptabil de repede, fără probleme şi nici nu-mi doream mai mult, fiindcă sincer nu mi-am imaginat că o să aduc filme HD cu o conexiune wireless. Credeţi că EDGE cu semnal maxim a funcţionat? Neee. Când stai la o pagină 10 minute să se încarce, se cheamă că-ţi iroseşti viaţa şi mai bine faci altceva, de exemplu să înjuri sau să blestemi Orange şi angajaţii lor incompetenţi. Între timp am dat 120 de euro pe alt modem, mai trendy, mic cât un stick, că cică ăla vechi era posibil să fie stricat. Rezultatele aceleaşi. L-am plimbat prin Cluj, la Alba Iulia, la munte. Same old shit. În oraş merge perfect în anumite locaţii, infect (precum la mine acasă) în altele. Acum m-am resemnat, netul merge în salturi influenţat probabil de vreme, cum se mişcă prin casă vecinul de deasupra, cuptorul cu microunde, fuck knows. Poate că stâlpul de telefonie mobilă care deserveşte aria mea funcţionează prost. Nu mai contează, părerea mi-am format-o deja despre o companie pe care iniţial o admiram pentru diversitatea ofertelor şi despre care am aflat pe pielea mea că oferă nişte servicii de slabă calitate, fără acoperire.

Lui Catrinel, cu dedicaţie

* În caz că nu ştiaţi, e sezonul de împerechere la prietenii noştri, câinii. Nenorocul face ca Primul Câine al cartierului să fie o ea, născută pe când blocul nostru ieşea din brazdă şi ajunsă la maturitate acum, când toţi masculii de pe o rază de 2 km vin cu mic cu mare la petrecere. Rezultatul: o săptămână în care am asistat la tot felul de scene cu bulină roşie şi în care am ocolit blocul doar ca să nu ajung în mijlocul orgiilor şi încăierărilor aferente. Acum e linişte.

* Dacă cineva care mă cunoaşte mai are vreo îndoială că nu sunt băutor… iată nişte dovezi:
– Pentru vacanţa la Bâlea am luat cu mine un pack de 6 beri. Am venit înapoi cu 3. Vinul şi şampania nu se pot contabiliza, fiindcă am băut din mai multe pahare deodată..
– Acu două seri am vrut să beau o bere din alea trei. Pentru că era la temperatura camerei, în cazul meu 18 grade (brrr), am pus-o în congelator în ideea să o scot peste 10 minute rece. Am uitat-o acolo evident iar a doua zi în loc de cutie am găsit un fel de bilă care, noroc pentru frigider, nu crăpase.
– De fapt mie nu-mi place berea. Decât o bere, aleg oricând cola, Red Bull sau apă plată. Cu lămâie. Practic singurul moment când tânjesc după o bere este atunci când, într-un club/restaurant, sunt înconjurat şi înecat de fum de ţigară. Dunno why, dar berea merge bine cu fumul de ţigară. Nu cu o ţigară, pentru că nu fumez, ci doar cu fumul. Atunci dau pe gât rapid una şi apoi o lungesc pe a doua, iar în cazuri extreme, de program prelungit, pe a treia. Altă problemă: de multe ori m-am auzit zicând câte unuia „hai la o bere”. Şi asta doar pentru că nu puteam zice „hai la o cola”, că suna gay, şi nici „hai la o cafea”, pentru că nu-mi place cafeaua. Sooo uncool 😛

* În ultima perioadă am văzut mai multe filme, dintre care mi-au atras atenţia doar două: The Brave One, cu Jodie Foster şi Atonement cu Keira Knightley. Primul este ok, Hollywood style, cu un final un pic neaşteptat şi aş zice cam incorect moral. Celălalt, Atonement, este o ecranizare a unui roman de Ian McEwan, rezultatul fiind un film fără cusur, frumos şi emoţionant. Bun, şi pentru că sunt un superficial, trebuie să fac o precizare: Keira Knightley este probabil singura femeie/actriţă/whatever căreia i-aş da personal bani să meargă să-şi pună naibii silicoane fiindcă nu se mai poate… nu mi se pare normal să văd un chip aşa frumos şi în rest linii drepte. Dar nimic, vă spun, oricâtă bunăvoinţă aş avea. Nu există măcar vreo petiţie în acest sens, să o semnez?

* Prin intermediul Google mă vizitează persoane care caută tot felul de chestii mai mult sau mai puţin aiurite şi ajung la mine mai mult sau mai puţin întâmplător. O parte găsesc pe site ceea ce caută, marea parte nu, pentru că în cazul meu SEO este încă în stadiu de embrion. Deci nu am poze cu OZN-uri, nici indicaţii despre cum se construieşte un mall. Însă un articol de-al meu de pe la începutul blogului, cel despre fotomodelul Catrinel Menghia şi apariţia sa într-un număr FHM, îmi aduce zilnic cele mai multe search-uri din locaţii care de care mai exotice. Mexic, Australia, Hawaii, Japonia sunt doar câteva dintre locurile de unde au fost iniţiate căutări după poze cu frumoasa în cauză. Aşadar, în semn de recunoştinţă, iată mai jos un bonus pentru căutători. Click pe poză pentru detalii 😉

Alt an, altă distracţie

Un an nou, fiecare cu planurile şi proiectele sale mai mult sau mai puţin realiste. Şi eu am. O parte au ca scop materializarea unor mici şi mai puţin mici plăceri. Restul sunt grandioase. Deci, anul ăsta voi încerca să spun un nu hotărât voluntariatului useless şi tot un nu, dar mai blând, tragerii de timp. Mi-am dat seama că 2007 a zburat cam repede. Dacă şi 2008 va fi la fel de bogat în evenimente (personale) înseamnă că va trece la fel de repede şi asta nu-i neapărat bine deoarece nu mă grăbesc niciunde. E bine să fii ocupat, dar e şi mai bine să fii ocupat făcând chestii plăcute şi doar pentru încântarea proprie.

Sfârşitul de an a trecut repede şi el, l-am petrecut la Bâlea Lac cu prieteni dragi, a fost frumos (aici alte poze). Vă recomand călduros cabana de la Bâlea Cascadă, preţuri accesibile, organizare surprinzător de bună de Revelion. În rest, în fiecare zi telecabină, zăpadă, papa bun şi urcări pe munte, vizitat hotelul de gheaţă şi multe poze. Soare cât cuprinde, vreme aşa cum nici n-am visat. Doar în ultima zi, când am urcat încă o dată cu telecabina ca să zicem byebye muntelui, s-a iscat un viscol turbat de nu puteam nici să respirăm, tocmai parcă pentru a vedea şi noi cum arată o vreme de iarnă veritabilă la Bâlea Lac. Am tăiat-o rapid înapoi la telecabină ca nu cumva să fie oprită din pricina vântului şi apoi cu maşina direcţia Sibiu. Apropo de Sibiu. Am fost în Sibiu chiar în ultima zi din an, deşi nu am rămas până seara fiindcă începea Revelionul şi la cabana noastră de la cucurigu. În piaţa mare tocmai făcea repetiţii solistul de la Reamonn (click pe poză) care a cântat un Oh, tonight.. you killed me with your smile de probă şi care s-a auzit minunat mai ales că nu era aglomerat şi stăteam lângă boxe. Cum muream toţi de frig am zis să mergem la un restaurant… de unde am ieşit abia peste vreo 3 ore deoarece localul gemea de lume iar chelnerii erau depăşiţi de situaţie. Toate pregătirile din Sibiu anunţau un miezul nopţii foarte spectaculous. Din păcate am auzit că ceaţa şi lipsa de entuziasm a publicului le-a cam stricat show-ul organizatorilor.

Pe 1 ianuarie 2008 ora 9 seara noi mergeam din nou la Sibiu, pentru a duce una dintre perechile de prieteni la gară. Deşi sus la Bâlea Lac ningea cuminte ca în poveşti, drumul spre Sibiu, prin Sibiu şi dinspre Sibiu a fost un chin deoarece nu era nici ţipenie de om care să arunce un antiderapant, sau să cureţe ceva zăpadă, iar maşina avea chef de dans. În timp ce coboram de la Bâlea, după o curbă, o căprioară. Luată prin surprindere de faruri nu mai ştia încotro s-o ia, a mers puţin în aceeaşi direcţie cu maşina, apoi a dispărut în pădure, fără să traverseze sau să facă ceva necugetat gen urcat pe capotă. Noapte, ninsoare, ora 0:00. Venind de la Sibiu spre Bâlea Cascadă. Drumul era alb complet. Nu bătea vântul, doar ningea sănătos. Of course, la ora aia nu am întâlnit nici măcar o singură maşină tot drumul. În schimb de îndată ce am intrat în pădure, am întâlnit zeci de urme de animale sălbatice care traversau în toate direcţiile posibile drumul acoperit de zăpadă. La lumina farurilor, traversând cu 10 km/h pădurea, aşteptam din clipă în clipă să-mi sară ceva în faţă, să fac infarct şi să mor. Nu a sărit nimic, iar când am văzut cabana parcă am văzut Burj Al Arab-ul.

***

În clipul de mai jos: eu sunt al doilea, cel care se rostogoleşte în loc să alunece…

Un 2008 început la înălţime (update)

Până pe 3 ianuarie sunt la munte (Bâlea Cascadă şi Bâlea Lac). Dacă vremea va ţine cu mine se anunţă multe poze. Am net, aşa că probabil voi mai posta zilele ce urmează impresii şi fotografii „fresh” de la peste 2000 de metri ;).

later edit: Aşadar iată câteva poze care mi-au plăcut cum au ieşit (click pe slideshow pentru a le vedea în format mare). Restul, după ce mă întorc. La mulţi ani!

 

Nervi de sfârşit de an

Ei, nu chiar nervi. Să le zicem nervişori. Dar…

* Recenziile de pe IMDB care în nici un caz nu ar trebui citite iar eu le citesc, câteodată mă scot din sărite. Zice unu care i-a acordat filmului „I am Legend” un rating indulgent de 3/10, că în timpul proiecţiei a adormit pentru zece minute dar că amicul său l-a asigurat că nu a pierdut nimic interesant. Şi s-a simţit dator să scrie despre asta. Când eşti atât de retardat încât creierul tău simte nevoia să ia o pauză în timpul unui film îmi imaginez că este o adevărată provocare să porneşti calculatorul şi să dai rating-uri. Ştiu că IMDB e o groapă de gunoi unde diverşi maimuţoi angajaţi de studiourile de film dau rating-uri şi scriu recenzii pentru a scădea sau creşte popularitatea anumitor pelicule dar totuşi, atâta prostie câtă găseşti acolo rar mai vezi altundeva. La fel şi când diverse legume americane întreabă chestii de genul : „am auzit că filmul x conţine nuditate şi aş vrea o descriere cât mai exactă a scenei deoarece vreau să-mi duc fetiţa de 3 ani să-l vadă şi nu ştiu ce să fac”, sau „datorită convingerilor mele religioase aş vrea să ştiu dacă filmul aduce ofense bisericii sau lui Iisus, dacă este rasist, dacă apar păianjeni sau dacă au existat oameni care să se ridice şi să plece din sală ca să ştiu dacă merită să-l văd”. Răspunsurile sunt pe măsură.

* La Iulius Mall există nişte benzi (deci nu scări) rulante lungi şi cu o înclinare foarte mică care sunt folosite pentru a accesa parcările. Nu ştiu dacă sunt destinate şi coşurilor mari de cumpărături, presupun că da, dar nu asta este problema. Benzile respective se mişcă obositor de încet astfel încât poţi să te ajuţi mergând în acelaşi sens cu banda şi să ajungi mult mai repede la destinaţie, adică la capăt. Cum spuneam, panta este de vreo 10 grade aşa că mersul nu presupune nici un efort. Şi cu toate acestea am observat că mai toată lumea preferă să stea pe loc şi să se lase purtaţi de bandă în timp ce cască gura, mănâncă chipsuri, vorbesc la telefon, chiar dacă avansează ridicol de încet şi au culoar liber în faţă. Iar dacă te duci printre ei se uită la tine ca la un nesimţit.

* Produse expirate în magazinul REAL Baia Mare. Cumpăr o cutie de Finneti Sticks din REAL Baia Mare. Mmmm… ce bune sunt. Laura: au gust ciudat. Eu: Nuu, this is good shit. Mă uit pe fundul cutiei: Fuuuuck ! Expirate în 16.11.2007. De peste o lună adică. Porci ordinari. Adică acu, cu ocazia sărbătorilor, ei aruncă pe rafturi şi gunoaie expirate în speranţa că nimeni nu va observa datorită aglomeraţiei şi rulajului rapid. Nu am ajuns încă în REAL-ul din Cluj-Napoca şi nici nu voi călca pe acolo vreodată.

later edit: după o mică documentare, rectific: porci ordinari, în frunte cu directorul lor, un tinerel pe nume Alexandru Dragomir (foto stânga), care ar merita concediat cu prima ocazie. Produse expirate de PESTE O LUNĂ ?!!

GoVeg – salvaţi găinile – go naked

Să începem cu începutul. Din click în click am reperat posteriorul Evei Mendes (foto dreapta, click pt mare), care a pozat recent nud (după cum vedeţi nu-i mare lucru, dar nici de ignorat..) pentru PETA şi campania lor „I’d rather go naked than wear fur”. După „Save as”, clickăind în continuare am ajuns şi pe site-ul PETA unde, aşa cum mă aşteptam, am fost asaltat de poze cu necuvântătoare care de care mai demne de milă. Am văzut şi un clip care susţinea cum că Mars, producătorul celebrei familii de dulciuri, finanţează tot felul de experimente pe şoareci şi alte rozătoare pentru a-şi testa ingredientele „dulci” şi potenţial ucigătoare. După ceva imagini şocante cu animale în agonie şi descrieri horror ale experimentelor, ni se spune că Hershey’s, principalul concurent Mars, nu face astfel de experimente. De asemenea, până vor înceta „torturile”, suntem îndemnaţi să nu mai cumpărăm produsele Mars. Mă mir că nu au spus pe faţă că am putea încerca între timp produsele „curate” Hershey’s. Dar mă întreb, dacă Hershey’s nu-şi testează produsele pe şoareci, pe ce le testează? Pe plante? Sau pe noi, consumatorii? Site-ul PETA m-a dus pe alt site tot al lor , GoVeg.com . Unde am realizat că (eu) sunt un măgar care-şi pierde vremea citind ce debitează nişte nebuni. De ce să devin vegetarian şi să salvez astfel de la moarte cruntă să zicem… găinile? Fiţi atenţi de ce:

Chickens are inquisitive, interesting animals who are as intelligent as mammals like cats, dogs, and even some primates. They are very social and like to spend their days together, scratching for food, cleaning themselves in dust baths, roosting in trees, and lying in the sun.

…pasaj scris probabil de o găină. Deci cea mai proastă pasăre din Univers de fapt nu e proastă deloc. Dacă cineva îmi arată o găină dresată să-şi facă nevoile la punct fix eu renunţ forever la Chicken McNuggets. Desigur, dacă găinile au primit aşa o descriere, porcii, oile sau vitele sunt academicieni cu acte în regulă pe site-ul PETA. Am avut chiar o vagă senzaţie de nelinişte meditând la câtă inteligenţă mă înconjoară iar eu, ca un carnivor ce sunt, o mănânc în loc să-i descopăr potenţialul mai ales că… „They are inquisitive, interesting individuals who value their lives, solve problems, experience fear and pain, and are capable of using tools”. Nu, nu noi, primitivii care butonează, ci tot de găini era vorba. Ceea ce m-a lovit cel mai tare a fost că nici peşte nu am voie să savurez pentru că, aţi ghicit, fiecare peşte are personalitate şi o inteligenţă aparte iar pe deasupra peştii simt durerea. Deci peştele, my love… bye. Din punctul meu de vedere iată, simplist, cum stau lucrurile: nu mănânc câine, pisică, delfin sau cal (mă rog, cred că aşa câte o bucăţică de cal s-a mai strecurat prin ceva salamuri şi am mâncat fără să ştiu), pentru că animalele astea care latră, miaună şi în general îţi fac ziua frumoasă sau impun respect şi-au câştigat dreptul de a nu fi mâncate. Easy.

Nu am absolut nimic cu vegetarienii şi nu mă pot pronunţa asupra efectului benefic sau nu al unei diete exclusiv vegetale pentru că nu am încercat-o, dar cum poţi să scrii asemenea aberaţii puerile pe un site oficial al unei organizaţii internaţionale? Nu eram la secţiunea „for kids”. Astea sunt argumente pentru a mă convinge să devin vegetarian? În loc de ceva măcar pseudo-ştiinţific mi se servesc ca fel principal poveşti despre cât de inteligente şi minunate sunt toate animalele şi cum noi, oamenii, specia dominantă, nu avem dreptul de a profita de ele câtuşi de puţin. Bine că ele au dreptul de a profita unele de altele şi ocazional şi de noi, când un tigru mai serveşte un negru, doi de prin Africa sau un urs din Braşov mai fuge cu câte o mână de turist idiot care-l hrănea cu biscuiţi. Nu are sens să mai dezvolt problema fiindcă mai sunt aiureli cu miile acolo, însă pe lângă zâmbete am avut şi un sentiment de milă pentru naivii care chiar cred ce postează şi pentru cei care iau în serios ce văd acolo. PETA poa’ să militeze împotriva uciderii animalelor pentru blană, pentru stoparea violenţei faţă de animale, pentru sacrificarea rapidă fără chinuri şi pentru condiţii decente de creştere. Acestea sunt nişte aspecte de bun simţ pentru care merită să militezi şi au tot respectul meu. Şi eu sunt împotriva chinuirii animalelor în orice situaţie, dar între a-i trage rapid porcului un glonţ în cap pentru „asomare” iar apoi a-l frige şi între a-l ţine până moare de bătrâneţe iar eu să mănânc soia, aleg totuşi prima variantă pentru că pork taste good, chiar dacă vorbim de un filthy animal cu o inteligenţă superioară 🙂

Vincent: Want some bacon?
Jules: No man, I don’t eat pork.
Vincent: Are you Jewish?
Jules: Nah, I ain’t Jewish, I just don’t dig on swine, that’s all.
Vincent: Why not?
Jules: Pigs are filthy animals. I don’t eat filthy animals.
Vincent: Bacon tastes gooood. Pork chops taste gooood.
Jules: Hey, sewer rat may taste like pumpkin pie, but I’d never know ‘cause I wouldn’t eat the filthy motherfucker. Pigs sleep and root in shit. That’s a filthy animal. I ain’t eat nothin’ that ain’t got enough sense enough to disregard its own faeces.
Vincent: How about a dog? Dogs eats its own feces.
Jules: I don’t eat dog either.
Vincent: Yeah, but do you consider a dog to be a filthy animal?
Jules: I wouldn’t go so far as to call a dog filthy but they’re definitely dirty. But, a dog’s got personality. Personality goes a long way.
Vincent: Ah, so by that rationale, if a pig had a better personality, he would cease to be a filthy animal. Is that true?
Jules: Well we’d have to be talkin’ about one charmin’ motherfuckin’ pig.

Bradul meu este model (ecologic)

Ne-am luat brad. La început am vrut să nu, apoi ne-a lovit nostalgia împodobirii, primul Crăciun în casă nouă yada yada… am fost la Cora şi l-am luat cu tot cu brizbriz-urile de rigoare. Este primul an în care conştientizez şi eu (cam târziu..) prostia întregii omeniri de a se încăpăţâna să aibă musai în casă un biet conifer muribund şi risipa anuală de zeci de milioane de brazi în condiţiile în care oricum suntem într-o criză majoră de vegetaţie şi toţi behăie pe tema asta. În poza de mai jos: brad ecologic (din sârmă şi alte componente ce ţin 1000 de ani), 1.50m, antialergic, fireproof, 50 ron. Dacă vreţi neapărat miros de brad există ceva spray-uri, dar să fim serioşi.. Nu-i frumos? Ba este că doar suntem oameni cu gust 😛

Small thingies

* Azi dimineaţă la KissFM câştigă un iPod nimeni alta decât… Celestina ! Crazy parents.

* Ah… câtă zăpadă 🙂

* Laura a primit ce-şi dorea de multă vreme. O bicicletă din aia pentru fitness, la care pedalezi de nebun pe loc. Vineri seara, singur acasă şi fără ocupaţie mi-a venit subit ideea de a testa ce viteză poate prinde bicicleta. Şi aşa am realizat într-un mod extrem de dureros că instrucţiunile de folosire unde se specifică cu roşu că încălzirea este obligatorie nu sunt degeaba. După ce am atins vreo 40 km/h pedalând isteric m-am dat jos fiindcă îmi suna telefonul. După doi paşi am căzut ca un sac secerat de o durere cruntă în muşchii gambei drepte. Cu lacrimi în ochi am răspuns la telefon şi sincer nu mai ştiu ce-am vorbit fiindcă eram prea ocupat să nu urlu.

* Parkingul suprateran din Mihai Viteazu. Lucru bun în principiu, destul de aiurea în realitate. Pentru că după ce am trecut de bariera de la intrare am fost pus în situaţia de a conduce maşina într-o spirală infernal de strânsă până ce am ajuns la unica parcare funcţională de la ultimul etaj în condiţiile în care pereţii şi plafonul erau de un alb imaculat. Nici o linie de ghidaj pe pereţi, nimic, astfel că la un moment dat am simţit că-mi pierd orientarea şi m-am oprit ca să nu o iau aiurea. Când m-am dat jos din maşină m-a izbit un sănătos miros de brânză de la piaţa de alimente găzduită la parter.

***

Moş Crăciun în drum spre serviciu

***

Coada perpetuă de la KFC din Polus Center. Aici îi vedeţi pe clujenii care nu ştiu să-şi facă singuri pui pane.

Cadou muzical..

Am o melodie pe care o ascult de ieri în heavy rotation şi nu mă pot sătura de ea. Este cântată de Sophie Zelmani, se numeşte Going home. Piesa am auzit-o la TV în reclama la Poşta Română . Click play, enjoy şi, dacă o vreţi separat, mail me.

Companii de succes 2007

Ediţia cu numărul 124 a publicaţiei economice Săptămâna Clujeană este însoţită de revista Companii de Succes 2007. Cover by me.

Şi nu voi ca să mă laud…

*De vreo trei zile conduc maşina lu tata, a mea fiind la doctor. Tot Logan, acelaşi model, cumpărată în aceeaşi lună… doar că se comportă mai bine ca a mea. Trage mai bine, frânează mai bine. Şi chiar nu e placebo. Grrrr.

*Plăcinta cu vişine de la McDonalds. Era acolo de atâta vreme şi eu doar acum am descoperit-o 🙁

*Caut să-mi iau al doilea monitor încă de astă vară. Nu voiam decât să fie de minim 22 inci şi să fie Samsung. Peste tot unde am căutat am găsit midgets de 17 şi 19″, o imensitate de 24 de la Benq care se vedea prost, tot felul de no-name-uri şi alte bălării. Nesimţiţii de la Domo vindeau un model de Samsung cu 3 milioane în plus faţă de preţul unuia identic găsit pe emag.ro. Eu am evitat să-mi comand online fiindcă dacă venea monitoru şi avea vreun pixel mort cred că muream de necaz, fiind cam paranoic când vine vorba de lucruri noi. Aşa că am tot sperat că poate găsesc ceva pe gustul meu prin minunatul Cluj şi mall-urile sale proaspăt inaugurate. N-am găsit niciunde, până azi când, după ce m-am dus până undeva şi am realizat că m-am dus degeaba, am luat-o aiurea prin magazine şi uite aşa am ajuns la Depozitul de Calculatoare unde am găsit una bucată Samsung 226BW ambalat, sigilat şi aşteptându-mă pe mine probabil fiindcă era singurul disponibil, neexpus, nenimic. Me happy ! Am dual screen şi mă uit cu 6 ochi la 12 ferestre deschise simultan 🙂 Iar hi-def-urile se văd divin.

*Văzut Beowulf la Republica – plăcut tare. Mi-a atins ceva coardă sensibilă, nu ştiu, dar tehnicile de animaţie extraordinare combinate cu sunetul, imaginile picturale şi expresivitatea personajelor, m-au făcut să intru în atmosfera filmului fără să iau în seamă micile imperfecţiuni. Dar poate am fost şi prea obosit. Aştept varianta HD ca să-l revăd şi să-l iau la disecat.

Pozarul loveşte din nou

„Mă împingea de cap brutal şi urla să mă mut şi eu şi jucăria mea de acolo. Apoi, când i-am explicat calm şi frumos că nu am unde, m-a prins de umeri şi în timp ce strângea a spus că dacă nu mă dau, el nu spune de două ori şi mă bagă sub masă de nu mă mai ridic de acolo” – Alexandra Groza

Această întâmplare recentă relatată aici şi aici mi-a amintit de nişte incidente penibile avute cu acelaşi individ. Acum eu înţeleg că e frustrant să ajungi la bătrâneţe şi să desfăşori o activitate banală de pozar pentru un cotidian local, fiind înconjurat de tineri cu un grad de cultură, inteligenţă şi talent mult peste nivelul tău de aproape absolvent de liceu şi depăşit de vremuri. Asta mă gândesc că-l irită cel mai mult pe domnul Petcu Ioan, zis „Nonu”, pozar cu ani mulţi în spate, înţepenit la Făclia (ex Adevărul de Cluj), un guraliv de performanţă şi isteric ocazional. Iată că acum agresează o femeie. Da, mie mi se pare o agresiune ceea ce povesteşte Alexandra că i s-a întâmplat. Pe parcursul timpului cât am lucrat la SCJ am avut şi eu vreo două altercaţii cu domnul Petcu care are serioase probleme de anger management. Ironia sorţii este că la început, pe la primele conferinţe la care am participat, l-am privit admirativ, mi s-a părut un fel de vedetă în breaslă – probabil din cauză că bătea mult din gură, ba chiar la un moment dar i-am cerut un sfat referitor la un aparat foto. Mi-a dat un sfat aiurea, pe care din fericire nu l-am urmat. A doua oară când am „interacţionat” m-a împins fără graţie şi s-a băgat în faţa mea la o conferinţă motivând că am stat destul şi să las şi pe alţii, în condiţiile în care era loc suficient pentru încă 10 fotografi. În sfârşit, la evenimentul prilejuit de inaugurarea Kaufland, şi-a arătat adevărata faţă de om primitiv şi, cu tot respectul, prost. Pozar cu ochi sensibili, mister Petcu s-a simţit iritat de bliţul meu de 10.000 de waţi care probabil îi ardea ceafa şi mi-a cerut să încetez. Să încetez să fac poze la o conferinţă de presă dacă mă înţelegeţi 🙂 M-am enervat of course şi numai de’a naibii i-am mai băgat un flash de data asta fix în faţă, ceea ce l-a scos din minţi. A venit val-vârtej şi s-a apropiat milimetric de mine ca un cocoş bătrân, scrâşnind că o să iau bătaie şi că-mi dă cu aparatul de pământ. Iar apoi, cu un gest rapid, îmi trage una peste obiectivul camerei foto. Noroc că, datorită vârstei sau alcoolului, a greşit traiectoria şi mi-a atins aparatul doar puţin, fără să-l deterioreze. Io nu i-am zis decât că orice va strica, va plăti, încercând să-mi păstrez calmul fiindcă n-aş fi vrut să devenim centrul atenţiei. Ulterior ne-am ignorat reciproc, fără alte incidente, dar am remarcat în dese rânduri cum se lega de diverşi pe aceleaşi motive puerile. Oameni buni de la Făclia, chiar aveţi nevoie de el? Sunt atâţia tineri care, pe jumătate din salariul lui, ar face o treabă mult mai bună. La pensie şi la revedere!