Fiindcă ei se află într-o lume iar noi în altă lume (graniţa dintre cele două lumi e simbolizată de gard, pentru cei care se prind greu). Dacă lucrurile se împut prea tare, singura șansă (pentru mine, că doar eu contez) e să trec gardul la ei în grădină, nu să latru pe străzi în speranţa că va ține cineva cont de lătratul meu și-mi va da un biscuit în plus.
ps. O revoluție în adevăratul sens al cuvântului, fără ghilimele, e cu totul altceva. Acolo pică gardul și-ncepe dansul 🙂