În primul rând, până acum doi-trei ani credeam că se zice paianjen în loc de păianjen. În al doilea rând, dacă suferiţi de arahnofobie, ar cam fi timpul să ieșiți de pe site. Dacă nu, fullscreen pentru detalii horror maxime 🙂
Povestea
Alba Iulia, în grădină, prima zi. Pânza arahnidei strălucea în soare, ancorată de peretele garajului și o tufă de flori. Deși eram lovit grav de o lene așa ca de sâmbătă după amiaza, am făcut totuși efortul de a-i da în cap unei muște, după care am luat-o de o aripă și am aruncat-o în mijlocul capcanei păienjenești. În secunda doi, o namilă de păianjen cu cruce a sărit de sub o frunză și a făcut o chestie din aia ce vezi numai în filmele proaste cu extratereștri și la teleenciclopedia: și-a înfășurat prada (obținută prin amabilitatea mea) într-un cocon. Pfoaai, ce spectaculos! Veniiiți să vedeți ceva tare! Căutat muscă nouă, amețit, aruncat în pânză. Păianjenul, probabil mirat de norocul subit, repetă figura de dinainte. Publicul, reacții previzibile: „Ce scârbos, nu mă pot uita!” „Of mă Radu ce sadic eşti”. Bine, duceți-vă. Musca numărul trei. Păianjenul, fără grabă de data asta, o rezolvă. Abia acum mi s-o aprins beculețul. Fugit în casă, luat trepied, aparat foto, montat, pus obiectivul de 50 de mm, căutat muscă, desigur au dispărut toate muștele, nu-i nimic, uite o albină, îmi pare rău -mi-s simpatice albinele-, dar arta cere sacrificii, zbang cu o revistă în cap la albină, luat albina de-o aripă, aruncat în pânză, dat drumul la cameră… și nimic. Las că o vede el. Trec zece minute, eu deja simțeam că iau foc, aparatul foto, în plin soare, mirosea a ceva topit, păianjenul parcă adormise. Ceea ce probabil chiar făcuse. Sătul cu cele trei ofrande de dinainte, cred că putea să i se prindă un vultur în plasă și nu i-ar fi păsat. Da? No stai că am eu ac de cojocul tău. Am luat un băț și i-am luat din pânză toate muștele una câte una. Ne vedem mâine, fraiere! Vine mâine. Platoul de filmare amenajat, o viespe, o muscă și o albină așteptau în comă să intre în scenă, deci să purcedem așadar. Și ce să vedeți, nu lansez eu bine albina în pânză că, până să apuc să apăs record, înfometatul se și năpustise asupra ei. Înjurături, nu-i nimic, lasă că dacă ieri a făcut show cu trei invitați, și azi o să facă la fel. Ghiciți ce! Exact, după ce a coconizat bine albina, ingratul a înțepenit. Degeaba i-am aruncat muște, viespi, albine, ba chiar și un alt păianjen. Am fost extrem de tentat să înregistrez o tortură de păianjen, cu seringi, cleşti şi alte chestii simpatice cu care mă îndeletniceam în copilăria-mi, dar apoi mi-am dat seama că termenii şi condiţiile YouTube-ului zic că nu e voie. Rezultatul îl vedeţi mai sus, dar vă spun: dacă aş fi beneficiat de minima colaborare cinematografică a animalului, National Geographic scria pe tricoul meu când mă plimbam prin jungla amazoniană…