Da’ rar. Și culmea, era sub nasul meu. Vorbesc despre o „minune” pe care am descoperit-o de 1 mai, aflat în vizită în orașul meu natal Alba Iulia. Noi, în orașul nostru, avem o cetate, construiă pe la 1700 și ceva. Dar ce zic cetate, e de fapt ditamai cetățoiul care ocupă aproape jumătate din oraș, restul cartierelor fiind construite practic în jurul celor șapte bastioane. Din spațiul cosmic arată cam așa:
Io tre să recunosc, n-am fost niciodată un fan al cetății. Obișnuit de mic cu „Du-te până în cetate și ia niște castraveți din piață„, n-am privit-o niciodată ca pe ceva deosebit, „în cetate” având aceeași rezonanță pentru mine ca și „în grădină”. De fapt nici nu era mare lucru de văzut. Ocupată în mare parte de către armată, cea mai mare parte a cetății era închisă muritorilor de rând, iar ce nu era închis era ori plictisitor ori prea degradat pentru a-i păsa cuiva de el. La un moment dat, porțile monumentale ale cetății, în număr de trei, care erau cam singurele atracții la vremea aia, au intrat în „restaurare”, adică au fost încapsulate în lemn, după care au fost date uitării vreo 15 ani. În momentul ăla io am uitat de cetate complet. Până azi. Cică de anul trecut au început să se miște chestii pe acolo. Îmi tot zicea soră-mea, entuziasmată că se face aia și aia. Azi am purces într-o plimbare, cam sceptic, fiindcă am atâtea exemple de lucru românesc, făcut exclusiv în scop electoral (vezi autostrada de 42 de km) sau pentru a bifa un proiect în CV și apoi a-l abandona. Păi măi frate, aici s-a lucrat, nu glumă! Nu vreau să știu cine/cu cât/din ce motive (am înțeles că o anumită blondă a tot venit în vizită în ultima vreme), dar, după ce am văzut astăzi, io aș plasa Cetatea Alba Iulia printre primele obiective turistice demne de vizitat în România de către străini, dacă nu cumva chiar primul. Amenajările sunt superbe, iar uriașul potențial de dezvoltare a mii de servicii pentru turiști te lasă mut. Bani de investit să ai! Și-un aeroport în apropiere… Nu vreau să fiu (foarte) rău, dar cetatea de la Sighișoara pare un fel de coteț înghesuit față de cât spațiu pregătit pentru exploatare turistică există în Alba Carolina. Am observat că încă se lucrează în anumite zone, dar, cu ceea ce este deja gata, n-aș avea nici o reținere să recomand oricui să vină la Alba Iulia. Sper doar să dureze minunea. Vă las cu niște poze.