Weekendul ăsta frumos de vară l-am petrecut în casa scării. Zugrăvind şi vopsind. Acţiunea a fost declanşată de vecini care în atotzgârcenia lor s-au gândit că decât să dăm fiecare o prohibitivă sumă de 100 de lei unor zugravi profesionişti, mai bine dăm câte 50 şi ne chinuim toţi ca nişte boi să zugrăvim scara cu pensulele pentru vopsit. Cu care am vopsit apoi balustrada. Unul singur avea trafalet de zugrav şi se simţea „tatăl nost”.
Vecinii mei sunt nişte oameni foarte statornici. În sensul că parcă nu pleacă niciodată de acasă. Teoria mea e că sunt foşti căpşunari care fac o pauză, mâncă banii strânşi, apoi ţup înapoi pe plantaţie. Toţi sunt însuraţi şi cu minimum un copil de maximum 2 ani(şori). Care nu au copil au câine sau alt surogat. Cum cine se aseamănă se adună şi vecinii mei s-au împrietenit rapid aşa că acum parcarea din spatele blocului e locul ideal de făcut mici, băut bere şi holbat la cine vine şi pleacă, cine aruncă gunoiul, la vacile ce pasc în proxima vecinătate, chestii din astea memorabile.
Revenind, am participat la mâzgăleala haotică din mai multe motive. În primul rând n-am nici un chef de priviri încruntate şi şuşoteli. Nu că mi-ar păsa de scară, nu dorm în ea şi nici nu plănuiesc să stau în blocul ăsta până la pensie. Alt motiv ar fi că am maşină, ţin la integritatea ei şi să nu cumva să am parte de „accidente”.
Cât timp pensulam am participat vrând-nevrând la discuţii şi am aflat chestii. De exemplu că femeile blocului trebuie să se ocupe de curăţenia de după fiindcă sunt obişnuite cu frecatul (moahahaha în cor). Altu îi zice neveste-si că dacă nu-i aduce o bere n-o să vadă elefantul (hahaha, iar s-au tăvălit). Sau că există un fond pentru mici şi bere şi, cum era de aşteptat, o grămadă de bârfe asmuţite asupra celor care „dorm” şi nu participă la lucru. Normal că dormeau, era ora 9 a.m. SÂMBĂTA !! M-a distrat faza în care unul constata că „iar se aude bubuitul ăla”. Bubuitul se auzea de la noi din apartament unde Laura făcea „bicicletă” pe Scooter.