Month: April 2009

Killer Easter Bunny

Alba Iulia, tuns iarba, jucat cu câinele, grătare, somn de voie. Un “easter” chiar ok…

Heaven, judeţul Alba 🙂

…all he cares is ză ball…

***

Un wallpaper (click pentru a largi, apoi save as…)

***

Şi iepuraşul din titlu… 🙂

Post de recuperare

Mi-am făcut cont pe Twitter. De fapt îl aveam de ceva vreme dar n-am scris nimic. Abia după ce am făcut un cont la shopstory.ro și am încept să postez mi-a picat în sfârșit și mie fisa că e sistemul ideal pentru a anunța lumea de diverse chestii și, dacă ești urmărit de cine trebuie, anunțul se răspândește cu o viteză fantastică. De exemplu dacă ești urmărit de Ashton Kutcher, el are potențialul de a anunța într-o clipă pe toți cei 1 milion de urmăritori ai săi cum că s-a lansat shopstory.ro 🙂 Aici contul Twitter shopstory, iar aici contul meu.

***

Am prins gustul filmelor proiectate în 3D. Primul l-am văzut vara trecută la Disneyland Paris (de fapt era aşa numitul “Cinema 4D”:  pe lângă efectele tridimensionale pe care le vedeai cu ochelarii speciali, se mişca şi sala cu tine, simţeai vântul, te stropeau cu apă la scenele unde era apă… da o ţinut numa vreo 10 minute tot filmul). Al doilea film 3D, de data asta lungmetraj, l-am văzut de curând la Cinema Odeon din Polus Center. O prostioară cu Brendan Fraser, Călătorie în centrul Pământului, la care în mod normal nu m-aş fi uitat mai mult de 10 minute. În 3d a arătat însă spectaculos, vezi actorii de parcă ar fi în fața ta, iar ”trucurile” cu diverse chestii care ”ies” din ecran și sar înspre tine sunt simpatice. Când am auzit că a venit Monsters vs Aliens 3D n-am mai stat pe gânduri, a must see. Mare greşeală. Abia după ce am luat biletele am văzut scris pe o hârtie mică lipită lângă casa de bilete: „Filmul Monsters… este dublat în limba română”. Blestemeee!! Niciunde altundeva nu era menţionat asta, pe afișe, pe internet… Şi apropo, de ce mama naibii cinema Odeon nu are un rahat de site cum are Cinema City de exemplu și tre să caut programu pe tot felul de alte site-uri obscure unde nu ai nici o garanție că e cel corect? Deci am dat 21 de lei (suprapreţ că e 3d…) că să aud nişte români rataţi cum behăie fals în locul unor actori cunoscuţi care, culmea, erau trecuţi pe afiş. Ce mama naibii mă interesa că „joacă” Reese Whiterspoon sau Hugh Laurie dacă eu nu le auzeam vocile? Că de văzut nu putea fi vorba fiind desene animate!!! Şi, deşi am avut toată bunăvoinţa, a fost exact cum m-am aşteptat: vocile erau parcă din alt film, în genul celor de la Cartoon Network, formulările ridicole și stângace = o experienţă ratată şi plină de nervi. În afară de copiii care nu ştiu citi, nu ştiu ce om întreg la cap ar prefera să urmărească un film dublat când tocmai vocile unor actori cunoscuți sunt considerate un atu important într-un film de animație.

***

Săptămâna trecută am fost la Satu Mare să ducem o prietenă. Jur că parcă ne-am întors 20 de ani în trecut. În viaţa vieţii mele n-am întâlnit un oraş mai neîngrijit şi plin de gropi ca Satu Mare. Până acolo drumul e superb. Cum intri în oraş, ZBAANG! îți rupi mașina. Trotuarele cred că n-au fost făcute de pe vremea lu Ceauşescu. Nu pot ca să pricep cine şi de ce l-a ales pe primar, care dracu o fi. Dar ce m-a dat pe spate a fost altceva. Nu tu drumuri, nu tu trotuare, nu nimic, în schimb aveau parcometre alimentate de panouri solare :))) Am crezut că nu văd bine. Da, deci asta a fost prioritatea numărul unu în oraş, să pună baterii solare la parcometre. Normal, cu ceva fonduri europene din care au putut ciordi ceva, scârbele. Când am ajuns în Cluj ziceai că suntem la Viena.

Ei au drumurile așa…

Da-n schimb au panouri solare la parcometre…

***

Ziarul „Adevărul de seară” are un buget serios pentru promovare. Oriunde mă uit dau numa de cutiile cu ziarul oferit gratuit. La ieşirea din supermarketuri, în parcarea mall-ului, la intrare în restaurantul Pizza Hut (!), pe stradă pe pereţii clădirilor, peste tot. Cutiile, vopsite portocaliu fosforescent, atrag privirea foarte rapid. Am luat și eu o dată ziaru, nu că mi-ar fi trebuit, da era la îndemână, și l-am uitat apoi în mașină necitit. Cu toate eforturile, presa scrisă își trăiește ultimele momente. Vor mai supraviețui o vreme tabloidele, probabil până când accesul la Internet va avea o răspândire suficientă iar publicul mai “atehnic” va ajunge la un minimum de educație informatică, apoi și aceștia vor învăța să dea search pe Google după sexy brăilence și alte jivine.

Culmea utilului: după ce s-a golit de ziare (utile și ele la împachetat, la făcut focul pentru grătar…), cutia prestează în interesul municipalității servind drept coș de gunoi.

***

S-a îndurat Yahoo! de români şi a dat drumu la Yahoo Messenger pentru iPhone şi în Apple Store-ul românesc. Aplicaţia foarte faină, n-am ce comenta, se comportă ca cea desktop, ba chiar e mai frumos colorată, o singură chestie mă intrigă însă. În lista de messenger de pe iPhone îmi apar contacte pe care le-am şters de câţiva ani buni. Iar acum sunt acolo. Freaky. De aici deduc că Yahoo de fapt nu şterge definitiv nici un contact din lista ta atunci când îl ştergi tu. Pot ca să mă întreb de ce?

***

N-am nimic cu cei de la CityNews, dar totuşi, mi se pare cam ”nesi” locul de parcare ales de ei, mai ales că niște ziariști ar trebui să sancționeze astfel de comportamente. Bine, nu numa ei au parcat acolo, toate locurile rezervate persoanelor cu handicap erau pline. Dacă şoferul CityNews suferă de vreun handicap îmi cer scuze.

Shopping Stories, vocea cumpărătorului în online

Deci, deşi nu e frumos să încep cu deci, am lansat de curând un site. Se numeşte Shopping Stories, şi îl găsiţi la adresa www.shopstory.ro . Motoul nostru: “Publicitatea negativă dăunează grav vânzărilor”. Suntem deja o mică echipă (în căutare de noi membri !) şi, gradual, vom încerca să facem din Shopping Stories, mă citez:

(…) “sindicatul” cumpărătorilor sau, dacă sindicat sună prea pretenţios, măcar un loc în care lumea poate afla ce se ascunde în spatele noutăţilor şi “promoţiilor” oferite cu “generozitate” de către comercianţi, ce nereguli am depistat prin magazinele de tot felul şi care sunt campionii problemelor de orice fel. Pe lângă moarte şi taxe, în viaţă mai există încă ceva inevitabil: shopping-ul. Fie că mergem la supermarketul din colţ sau la hipermarketul cu preţuri hipermici, activitatea numită shopping face parte din viaţă şi ne răpeşte ore întregi pe săptămână (dacă nu avem oameni angajaţi pentru asta:P). Unora le place, altora nu, dar important este ca atât cei pasionaţi de mersul la cumpărături cât şi cei care privesc activitatea ca pe un rău necesar să fie trataţi corect şi respectaţi de către comercianţi. Totuşi, de ce investim în acest blog? De ce nu lăsăm OPC-ul să se ocupe de neregulile din magazine? Se spune că publicitatea, fie ea şi negativă, este tot publicitate. Când vorbim de shopping regula nu se aplică. Dacă cineva postează pe acest blog o poză cu un şoarece mort văzut în raionul pentru bebeluşi din supermarketul x, fiţi siguri că nu mai calcă pe acolo picior de mămică.  Prin difuzarea şi mediatizarea problemelor pe care le observă în magazine, comunitatea “shopperilor” are posibilitatea cât se poate de reală de a influenţa comportamentul magazinelor vizate şi de a corecta astfel multe aspecte negative care de multe ori sunt trecute cu vederea. Sincer, de câte ori nu aţi observat nereguli în vreun magazin dar nu v-aţi obosit să sunaţi la OPC? Nu e păcat ca alţii să nu fie avertizaţi pentru a nu lua şi ei aceeaşi ţeapă? O sesizare către noi este însă mult mai simplă şi vizibilă imediat. Nici noi nu stăm degeaba şi ne-am propus să fim atenţi în jurul nostru de câte ori suntem la shopping. Românii îşi cheltuiesc aproape jumătate din veniturile lunare pe mîncare, aşa că, în ultima vreme, numai supermarketurile şi hipermarketurile par să nu fie afectate de criză. În concurenţa dintre ele, unele apelează la preţuri mai mici, altele fac rabat şi la calitatea serviciilor, aşa că plîngerile apar tot mai frecvent, dar sunt greu de urmărit. Am decis astfel să ne concentrăm atenţia pe acestea, însă nu-i vom neglija nici pe restul. Rezolvarea problemelor de către “incriminaţi” se face discret şi de multe ori după ce mulţi clienţi au avut de suferit. Spune-ne care e povestea ta de la cumpărături (semnalează-ne orice nereguli ai observat, trimite poze, clipuri video) şi ajută-ne să-i diferenţiem pe cei serioşi de cei care nu pun clientul pe primul loc, aşa cum ar fi normal.

Am încheiat citatul. Ideea de bază: orice neregulă vedeţi, scos telefonu, făcut poză, trimis la contact arond shopstory.ro şi de scandal/circ/procese ne ocupăm noi:)

Cam atât, feed-ul RSS vă stă la dispoziţie, povestiri apar aproape zilnic, deja avem ceva idei de noi secţiuni şi funcţionalităţi, topuri… aşa că de acum încolo ne auzim (şi) pe Shopping Stories.

Ps. Avem şi cont pe Twitter

Zugrăveală de weekend

Weekendul ăsta frumos de vară l-am petrecut în casa scării. Zugrăvind şi vopsind. Acţiunea a fost declanşată de vecini care în atotzgârcenia lor s-au gândit că decât să dăm fiecare o prohibitivă sumă de 100 de lei unor zugravi profesionişti, mai bine dăm câte 50 şi ne chinuim toţi ca nişte boi să zugrăvim scara cu pensulele pentru vopsit. Cu care am vopsit apoi balustrada. Unul singur avea trafalet de zugrav şi se simţea “tatăl nost”.

Vecinii mei sunt nişte oameni foarte statornici. În sensul că parcă nu pleacă niciodată de acasă. Teoria mea e că sunt foşti căpşunari care fac o pauză, mâncă banii strânşi, apoi ţup înapoi pe plantaţie. Toţi sunt însuraţi şi cu minimum un copil de maximum 2 ani(şori). Care nu au copil au câine sau alt surogat. Cum cine se aseamănă se adună şi vecinii mei s-au împrietenit rapid aşa că acum parcarea din spatele blocului e locul ideal de făcut mici, băut bere şi holbat la cine vine şi pleacă, cine aruncă gunoiul, la vacile ce pasc în proxima vecinătate, chestii din astea memorabile.

Revenind, am participat la mâzgăleala haotică din mai multe motive. În primul rând n-am nici un chef de priviri încruntate şi şuşoteli. Nu că mi-ar păsa de scară, nu dorm în ea şi nici nu plănuiesc să stau în blocul ăsta până la pensie. Alt motiv ar fi că am maşină, ţin la integritatea ei şi să nu cumva să am parte de “accidente”.

Cât timp pensulam am participat vrând-nevrând la discuţii şi am aflat chestii. De exemplu că femeile blocului trebuie să se ocupe de curăţenia de după fiindcă sunt obişnuite cu frecatul (moahahaha în cor). Altu îi zice neveste-si că dacă nu-i aduce o bere n-o să vadă elefantul (hahaha, iar s-au tăvălit). Sau că există un fond pentru mici şi bere şi, cum era de aşteptat, o grămadă de bârfe asmuţite asupra celor care “dorm” şi nu participă la lucru. Normal că dormeau, era ora 9 a.m. SÂMBĂTA !! M-a distrat faza în care unul constata că “iar se aude bubuitul ăla”. Bubuitul se auzea de la noi din apartament unde Laura făcea “bicicletă” pe Scooter.

Nu chiar drept la ţintă

“Cupa presei la tir” organizată de Jandarmerie  cu ocazia “Zilelor Jandarmeriei Române” a fost un prilej să-mi fac şi eu legitimaţie de presă ca să pot participa la pac-pac. Demers complet nenecesar fiindcă nu ne-a legitimat nici dracu. Putem să fiu însuşi fucking Gorbunov că n-avea nimeni treabă. Ni s-au pus în mână pistoale, gloanţe, puşti… trageţi băieţi! Şi fete. Care fete au luat caimacul câştigând diplome, cupe, tot. Eu şi colegul Răzvan am câştigat experienţă, dumnealui reuşind performanţa de a nimeri o singură dată ţinta în timpul rundei de încălzire, iar eu să ratez doar un foc dar fix în timpul concursului, adică atunci când se puncta. În rest am fost pe val, ba chiar am nimerit ţinta oblu în mijloc când am tras cu pistolul mitralieră. Păcat că nimeni nu ţinea scorul.  Aşadar organizare bună (minus treaba cu legitimatul), disciplină jandarmerească, fasole cu cârnaţi şi varză murată plus experienţa de a trage cu muniţie adevărată, experienţă de care sper să n-am nevoie.

“Oare ce avem azi în meniu?”

“Care-o comentat?”

“OMG, apar la TV?”

My new best friend