Am găsit o aplicaţie pentru iPhone care face o chestie ce mi-am dorit-o de când mă ştiu dar nu credeam că o s-o văd decât în filme sf. De câte ori nu aţi auzit la radio sau la tv o melodie, v-a plăcut, dar nu ştiaţi cine cântă? În cazul meu de foarte multe ori. Exact, progrămelu ăsta recunoaşte muzica “auzită” şi-ţi afişează în câteva secunde numele interpretului*. Nu contează că îl pui să asculte televizorul, radioul din maşină sau te apucă pe tine fredonatul. Programul se numeşte “Midomi” iar corespondentul său “american”, Shazam, îl puteţi vedea în acţiune mai jos.
* Am observat că funcţionează perfect în 99% din cazuri, mai puţin atunci când vrei să faci cuiva o demonstraţie şi dă rezultate aiurea.
***
Hipermarketul Cora fură. Şi încă cu nesimţire mare. M-am mirat să văd că un DVD dual layer costă numa 7.9 lei (preţul afişat) când eu le luam din alte locuri tot cu 10-12 lei. Hm, să fiu eu fraier şi să nu-mi dau seama? Trec DVD-ul prin dreptul cititorului de preţuri… numa 2 lei diferenţa. Şi nu în avantajul meu.
***
Apple a lansat Safari 4, versiunea beta. Pe lângă că e foarte rapid în randarea paginilor, are o interfaţă de rămâi cu gura căscată şi multe opţiuni de configurare care-l fac deosebit de “user friendly”. Bate Google Chrome şi dă sentimentul că e mai stabil ca Firefox. Sunt deja o grămadă de review-uri, eu doar îl recomand. Download aici.
Nu știu dacă mai prind în viața asta ceva asemănător, așa că mă simt dator să consemnez: azi, 24 februarie 2009, Gmail a picat, complet inaccesibil, mort. Și eu aveam de trimis un mail… 🙂
Am încercat azi de două ori să ajung pe times.ro (ceva şmecherie nouă ueb doi zero) o dată clickuind pe o reclamă (cred că m-am prostit..), a doua oară urmând un link de pe un blog. Ambele încercări au fost pierdere de vreme fiindcă la ăia NU LE MERGE NENOROCITUL DE SITE. Făcut în Drupal. Deci de la mine adio clickuri în viitorul apropiat.
***
Ce faci când ai un ţurţure de 2 metri în dreptul ferestrei şi în spatele lui apune soarele? Îl pozezi of course. Blestemăţia este aşa de mare şi atârnă fix deasupra antenei mele digitv. Nu mai zic că dedesubt îşi parchează diverşi maşinile. Click pe montajul de mai jos pentru varianta mare (2500×1900 pixeli). Faceţi ce vreţi cu poza dacă vă place, numa să n-o găsesc de vânzare pe undeva:P. În poze este acelaşi ţurţure, el grande ţurţure.
Am văzut în revista J’adore o chestie comico-stupidă. Se ia un designer vestimentar, i se dă o modelă să o îmbrace şi apoi se pozează designerul împreună cu modela. Eu cred că rubrica e făcută să arate ce umor în materie de design are natura când îi “desenează” pe designeri. Dar staţi aşa că şi designerii au umor. Ce poţi să spui despre exemplarul în nuanţe curcubeice din stânga referitor la stilul său vestimentar? Creativ? O, da… Nu contează că reacţia naturală când o vezi este numai una: what the fuck iz that? That iz genul creativ-funky-hippie-junky-kinky, aflu io. Sigur că şi targetul masculin spre care ţinteşte este unul deosebit/diferit/nonconformist şi da… creativ. Sexy as hell. În partea dreaptă avem o fată cu gâtul înţepenit (aşa se trezise de dimineaţă), care poartă nişte cizme de pescuit (era inundaţie la ea la bloc). Roba neagră intrată la apă împrumutată de la o călugăriţă o prinde foarte bine; nici nu ne-am imagina, doamne fereşte, că ar avea rolul de a ascunde un cur imens.
De fapt toată chestia e aşa din punct de vedere strict masculin: fotomodelul arată bine nativ. E foarte dificil să o faci să arate naşpa. “Designerele” s-au chinuit să o năşpească pe cât posibil, cea din stânga cu un sacou din “garderoba lui ;;)”, cea din dreapta cu nişte pantofi de culoare horror-albăstruie, dar sunt de ajuns doi craci lungi la vedere plus o faţă mişto ca să nu-ţi mai pese de zdrenţele agăţate de ea. Ce ne facem însă cu tinerii aşa-zis-designeri care nu se uită în oglindă?
***
Vincent Laforet este un fotograf profesionist din New York a cărui faimă internaţională l-a transformat într-un răsfăţat al producătorilor de echipamente foto, care îi oferă spre testare prototipuri de camere, obiective şi alte dispozitive din domeniu ce ajung la el cu luni bune înainte de a apărea pe piaţă. Pe blogul său sunt expuse recenzii şi mostre ale celor mai recente proiecte ale sale. Unul dintre acestea este un documentar despre surferul Jamie O’Brien. Da, documentar, fiindcă mai nou Vincent s-a apucat de filmat. Şi doar datorită faptului că ultimul model de aparat foto high-end de la Canon, Canon 5D MKII, te lasă să filmezi în format full high-definition iar fotograful a descoperit cu această ocazie posibilităţi noi de exprimare. Şi ce exprimare! Vincent Laforet filmează precum fotografiază, secvenţele capturate de el fiind adevărate tablouri în mişcare. Documentarul de care vorbeam s-a filmat în Hawaii, folosindu-se o mare varietate de obiective cu optică de cea mai înaltă calitate, iar pentru secvenţele aeriene un mini-elicopter teleghidat de care era “agăţat” aparatul foto. Vă recomand vizualizarea secvenţelor în format high-definition făcând click pe linkurile de sub fiecare. Chiar merită!
Click aici pentru a vedea clipul de mai sus în format High Definition (720p şi 1080p)
Click aici pentru a vedea clipul de mai sus în format High Definition (720p şi 1080p)
***
Am auzit la Guerilla o piesă excelentă. Căutat, găsit, mirat. Trupa e românească, se numeşte Les Elephants Bizarres iar piesa care-mi place este Have no Fear. Nici restul nu-s rele. Şi mai fain e că piesele sunt disponibile gratuit pentru download la ei pe pagină.
Aş vrea să se inventeze o tehnologie care să te lase să-ţi ştergi din memorie melodiile care îţi plac şi să poţi să le asculţi după aceea ca şi când le-ai auzi pentru prima dată. Ador momentul când mă “îndrăgostesc” de o piesă auzită cine ştie pe unde, iar apoi o aduc de pe net la calitate bună, o pun pe un player şi o savurez. Însă am prostul obicei de a o devora încă din prima zi în care o aud în sensul că o pun pe repeat şi o ascult până simt că s-a scurs orice urmă de noutate din ea. E ca o doză de drog care nu-ţi mai ajunge şi vrei să o măreşti, dar în cazul melodiilor n-ai cum. Cel mult să descoperi ceva mixaj inteligent care să aducă ceva nou pe lângă original. În altă ordine de idei, dar tot pe plan muzical, la anu îmi iau orgă, e stabilit 🙂
***
Aţi auzit de Stefani Germanotta? Sigur că nu, fiindcă e cunoscută mai mult sau mai puţin drept Lady GaGa. Mai nou sunt obsedat de Poker Face, una dintre piesele de pe ultimul ei album.
***
O supriză plăcută pe blogul Google Reader, unde am dat peste o postare scrisă de un… Mihai. Sper că nu e doar tehnoredactor 🙂
***
Semnalam într-o postare trecută invazia de analfabeţi cu blog, de analfabeţi comentatori şi în general de analfabeţi consumatori de Click şi Libertatea, amatori de scandaluri, ţâţe şi pitici porno care, prin numărul lor covârşitor, încep să determine tipul de content online cam la fel ca şi în cazul televiziunilor. Marea problemă a tehnologiei: cu cât devine mai accesibilă, cu atât este adoptată de un număr tot mai mare de cretini care vor face legea şi îi vor influenţa evoluţia. Nu ştiu în ce mod am ajuns pe blogul bacteriei de mai jos, însă, fiind fascinat de înţelepciunea unor titluri precum “Pizza şi puterea ei de atracţie” sau “Frumosul anotimp iarna a sosit”, am dat click pe “despre” el. Ştiu că n-ar fi trebuit să trec de vârfurile pantofilor, dar totuşi, merită efortul să-l “cunoaş-te-ţii”. Ca să-l evitaţi/eutanasiaţi/înjuraţi după preferinţe.
Pisicuţa de ea… Pun pariu că era preferata “băieţilor de la tehnic” care au şi învăţat-o cum să recite mesajul cât de sexi poate guriţa ei. Sau o fi prestat înainte la linia erotică, mai ştii? Apoi a urmat un impersonal “fuck you clientule care eşti tu prost”, vocea senzualo-orgasmică revenind când mi-a şoptit timpul pe care îl mai aveam de aşteptat:
…şi n-am mai aflat secundele. Am hotărât totuşi să nu mai ascult ultimul new-entry şi i-am băgat de unde au ieşit. Cum dracu să stai 24 de minute pe întuneric aşteptând ca singurul lor operator de serviciu pe ţară să-ţi răspundă, timp în care asculţi radio PE BANI? Şi eu care voiam să înregistrez convorbirea ca să am “dovezi”. Le doresc să pice toţi în cap pe scări când li s-o lua curentul. A reuşit Laura să prindă “o linie” după vreun sfert de oră, ca să afle, ce altceva, că se lucrează la problemă… şi mai avem de aşteptat câteva ore. Şi că da, e recomandabil să facem reclamaţie. Asta se întâmpla duminică pe la ora 8 seara… Pe la 0:00 a venit şi curentul, doar că eu nu am fost de faţă la eveniment, fiind la firmă şi distrându-mă cu ceva muncă pe care o puteam face bine-mersi şi de acasă.
Două mici noutăţi. Una ar fi headerul nou ce înfăţişează un superb apus de soare de pe planeta Marte, fotografiat de roverul Spirit al NASA pe 19 mai 2005. Imaginea originală o găsiţi aici. Altă noutate o reprezintă bandana din partea dreaptă a ecranului care presupun că nu are nevoie de lămuriri. Dacă are, atunci le găsiţi aici.
***
Şi nişte poze dacă tot m-a scos vremea frumoasă din vizuină. Săptămâna viitoare începând de luni iar va ploua îndrăcit la Cluj aşa că nu ştiu de ce ne-am înghesuit azi ca oile să ne spălăm maşinile… oh well. Click pe imagini pentru variantele mari.
Sex Drive – O comedie foarte tare cu adolescenți care reușește să amuze fără a fi deosebit de originală. James Marsden (XMen, Superman) și Seth Green (Austin Powers și multe altele) fac niște roluri foarte comice. Amanda Crew este simpatică, aș vrea s-o mai văd și prin alte filme. Excelente poantele cu bloguri și YouTube. Apar și băieții de la Fall Out Boy, se face reclamă la iPhone, avem și țâțe și desigur, sex, dar în cantități moderate.
***
Azi mi-am parcat ca de obicei mașina pe marginea drumului și mă trezesc că se ia de mine o babă ce locuia în blocul lângă care am parcat că de ce parchez eu și colegii mei (?) acolo și le ocupăm lor locurile. Vă dați seama. Locurile de pe marginea drumului, de la șosea. Dar doamnă, conduceți, aveți mașină? V-ați marcat parcarea? Aveți abonament pe parcare? E măcar PARCARE AICI? Nu. Am turbat. Apoi am turbat a doua oară la serviciu când mi-am adus aminte că prin noiembrie anul trecut mi-am găsit mașina cu o roată pe pană exact în același loc unde am parcat azi. Atunci am schimbat resemnat roata și a doua zi m-am dus să-mi fac pana, doar ca să aflu că de fapt nu aveam nici o pană, ci mi-a dezumflat-o cineva. Dacă nu mai scriu pe blog, să știți că o să fiu la închisoare pentru vandalism asupra blocului ăla.
***
Am o problemă cu Elena Gheorghe, fostă parte componentă a trupei Mandinga, care a câștigat preselecția de anul ăsta pentru Eurovision. Melodia e de mare căcat, nici n-are rost să comentez asta, în schimb mă intrigă vârsta declarată a interpretei. Voi ați zice că asta are 23 de ani, răsărită pe astă lume în 1985? Pot să jur că am văzut-o acu vreo câțiva ani prin niște reviste și arăta de 30 minimum. Pozele mai noi cu ea o arată într-adevăr mai tânără (photoshop la kil?) dar totuși, something iz fishy aici.
…nah
***
CEO-ul de la Adobe a făcut iar niște declarații care au reaprins speranțele utilizatorilor de iPhone (me included) de a vedea conținut flash pe dispozitive în viitorul apropiat. Aflăm că Adobe lucrează împreună cu Apple la dezvoltarea unei variante de flash pentru iPhone care să se apropie ca funcționalitate de varianta pentru desktop a flash-ului. Cică ar fi o provocare tehnică serioasă și de aceea nu s-a înfăptuit minunea până acum. Provocare tehnică my ass. Apple are un miliard de motive să nu vrea flash: consumă mult din procesor deci suge din baterie ca vampiru, conținutul multimedia va fi mult mai ușor de accesat, deci Apple va pierde clienți/fraieri care folosesc iTunes, procesorul iPhone-ului nu prea are destui mușchi să ruleze aplicații flash complexe și multe altele. Probabil vom primi o versiune de flash castrată care să poată afișa bannere și ceva animații simple și cam atât. Tot ar fi bine. Playerele audio și video de pe site-uri nu cred că vor funcționa însă prea curând, cu excepția YouTube care merge și acum cu playerul său custom.
Şerban Huidu vine la el pe blog cu o propunere halucinantă. Vrea ca cineva să-i facă un site pentru emisiunea Cronica Cârcotașilor, să-i ofere hosting plus administrare, dar nu pomenește nimic de plată. Ori habar nu are cât efort se depune pentru a construi un site în genul celui dorit de el, ori consideră că materialele pe care le oferă (video, audio) și promovarea la radio și la TV sunt de ajuns pentru a capta suficientă publicitate pe site și a plăti în acest mod pe cei care depun efortul. Presupun că asta e ideea. Nu știu de ce s-ar băga cineva la așa ceva. “Cronica” nu mai are umor, de fapt niciodată nu a excelat. Singurele momente comice le reprezintă difuzarea gafelor de la alte posturi TV și eventual comentariile din timpul lor. În rest scenetele, interviurile lui “Dezbrăcatu” și ce mai fac ei suferă din plin de lipsă de inspirație. Dansul bebelușelor este expirat și plictisitor, cred că doar dacă le pun să danseze goale ar mai atrage ceva public. Mă gândesc că şi cu audienţa respectiv publicitatea stau cam prost, din moment ce nu au un buget pentru site. În condiţiile astea cam greu de estimat cât mai rezistă emisiunea şi, ţinând cont că totuşi e… criză, riscul de ţeapă e deloc neglijabil.
Ieri seară am făcut o vizită noului multiplex Odeon din mall-ul Polus Center. Aşa cum m-am aşteptat bătea vântul pe acolo ţinând cont că era miercuri iar mall-ul este în afara oraşului. Multiplexul are opt săli mărişoare şi în mare se aseamănă cu Cinema City din Iulius Mall. Dar cum detaliile fac diferenţa… De exemplu când vrei să-ţi iei bilete nu poţi vedea planul sălii ca să ţi le poţi alege. În schimb te întreabă fata: “Unde doriţi să staţi?” Ăăă… În centru şi pe mijloc-stânga te rog. “Decorurile” de la intrare şi în holul de aşteptare nu-mi plac. Îţi dau un sentiment de răceală, de impersonal, deşi totul este foarte colorat. Probabil din cauza luminii albe de neon. Totuşi, bilă albă că biletele costă doar 8 lei în timpul săptămânii şi primeşti un suc gratuit. Bilă neagră că în afară de sucuri şi popcorn nu aveau încă dulciuri sau altceva de vânzare, deşi în meniu erau trecute. N-au avut vreme un an de zile să rezolve problema dulciurilor pesemne. Sala în care am fost noi strălucea de curăţenie şi de nou. Fotolii confortabile deşi fără tetiere cum au cele de la Cinema City, sunet foarte bun şi imagine impecabilă. Am fost cam 8 oameni în toată sala ceea ce se traduce printr-o experienţă liniştită, lipsită de obişnuitele urlete, grohăituri şi zgomot de popcorn. Apropo de popcorn, al meu s-a împrăştiat cale de două rânduri după ce i-am tras din greşeală un cot. La cât de curată era sala mai că-mi venea să-l adun cu mâna. Îmi place noul multiplex şi nu prea, sper să reziste şi să vină cu filme mai interesante decât concurenţa. De exemplu, pe lângă noutăţi să achiziţioneze filme mai vechi dar cu mare succes la box office. Sau să-şi facă site şi să coaguleze o comunitate de cinefili, cum se discută pe blog la colegul Iftene.
Am vizionat filmul Changelling cu Angelina Jolie şi John Malkovich, în regia lui Clint Eastwood. Inspirat dintr-un caz real, filmul îşi dezvăluie povestea șocantă pe parcursul a două ore şi douăzeci de minute cu o mare atenţie la detalii şi o imagine de excepție ce surprinde foarte realist atmosfera și mentalitățile anilor ’20. Distribuirea Angelinei Jolie în rolul principal este o alegere bună dar cu un dezavantaj. Alegere bună pentru că Angelina face un rol fără greşeală parcurgând cu brio toată gama de emoţii cerută de scenariu. Pe de altă parte este mult prea frumoasă pentru un rol de mamă singură şi disperată şi de multe ori în loc să urmăreşti personajul te trezeşti admirând actriţa. Plus că pe parcursul filmului auzeam din spate “…ce buze mari are…”, din dreapta “…ce slabă îi…” etc.
Am dovada înregistrată. Ascultaţi:
Sex Drive
Şerban Huidu