Revelion de gheaţă

Gata cu Bâlea Lac iarna, revelionul următor vreau să mă prindă pe alte meleaguri, la plajă de preferat. Şi anul ăsta a fost frumos, am avut noroc de vreme senină, aşa că am putut urca pe coclauri pentru peisaje şi poze. Am încercat să repet experienţa de anul trecut şi să ajung pe vârful Iezerul Caprei dar cam la 15 m de vârf zăpada era atât de îngheţată încât nu se mai putea urca decât cu bocanci din ăia cu ţepi. Pe care-i avea un tip care urca în faţa noastră şi pe ale cărui urme le foloseam noi ca pe nişte scări. Şi care tip s-a întors din drum. Iar eu, pui de Zorro, şi pe deasupra plin de nervi că mai aveam numa un pic până pe vârf, am încercat să sap eu „scări” în zăpadă cu vârful bocancilor. După vreo câţiva metri m-a apucat însă un sentiment de „i’m so fucked” fiindcă simţeam că o iau la vale şi nu mai reuşeam să-mi găsesc nici un punct de sprijin. Am coborât încetişor înapoi cu spatele şi înotând în adrenalină.

În rest cam la fel ca anul trecut. Hotelul de gheaţă a fost puţin mai fain, în sensul că l-au împodobit cu sculpturi de gheaţă şi beculeţe. Dintre sculpturile de gheaţă atracţia era desigur o femeie nud ale cărei ţâţe îngheţate erau lustruite de limba/mâna fiecărui vizitator… Mâncare bună, cazare satisfăcătoare, ne-am dat cu săniile până la epuizare, am făcut şi o plimbare până la Sibiu în ajunul Anului Nou (restaurantul „Bufniţa” are o pizza minunată), petrecere de revelion reuşită. Recomand destinaţia celor fără fiţe (nu poţi să ceri foarte mult de la cele 2 şi 3 stele cât au cabanele Bâlea Cascadă, respectiv Bâlea Lac), care vor să-şi petreacă sfârşitul de an cu bani relativ puţini dar într-o locaţie superbă.

În continuare poze.