* Postarea aceasta e scârboasă, a se citi doar în lipsă acută de ocupaţie şi pe nemâncate.
Povesteam eu mai demult cum într-o seară de vară mi-a intrat un şoarece în casă pe geamul lăsat deschis, dat fiind că noi locuim lângă lanul de porumb, paradisul popândăilor, cârtiţelor, şoarecilor şi a altor jivine nemâncate şi dornice de aventură. Pe șoarecele de atunci l-am terminat printr-o metodă inedită, dar fără aplicabilitate pe scară largă. A urmat o perioadă de liniște şi pace până acum două săptămâni. Cadrul aproape identic. Eu, noapte, lucrez la calculator. Zgomot suspect în bucătărie. Ca într-un film de groază mă uit la uşa de la balcon și o văd deschisă. Fuck. Mă duc înspre bucătărie și aud foşnete ce vin dinspre coșul de pâine. Am sperat să fie o goangă, imaginația mea, orice numa să nu se repete iar istoria cu rozătorul. Din păcate, în momentul în care am atins coșul, Speedy Gonzales a făcut un salt de sub punga de pâine unde era ascuns și a ajuns fix sub mobila de bucătărie. Blesteme și înjurături, pentru că nu aveam ce face, cum să-l mai încolțesc. Așa că m-am întors la activitățile mele nocturne, dar nu înainte de a așeza o fâșie de bandă scotch pe jos, cu partea lipicioasă în sus, peste care am pus cîteva bucățele de pâine, ca să am măcar mulțumirea că am făcut ceva. Speram ca şoarecele să calce pe ea, să se lipească și să rămână acolo până vin eu să-i dau în cap. Dimineața am constatat că tot ce-am făcut a fost să-l hrănesc bine, deoarece pâinea a dispărut iar banda era neatinsă. Am plecat cu nervi de acasă lăsând şoarecele să-şi facă de cap toată ziulica și m-am dus la Praktiker de unde am luat 2 curse, ultimul răcnet, franţuzeşti, super trendy, mici şi sexy. Vine seara, venim acasă, nu intrăm bine pe uşă că în faţă ni se înfăţişează o scenă de Tom şi Jerry: în bucătărie şoarecele stătea în două labe sprijinit de punga de pâine la care rodea liniştit. Oroare, scârbă şi tot restul de sentimente. Pus cursele în locuri strategice, stins becu, stat la pândă. Laura s-a refugiat în dormitor. După zece minute “paaac!”. Apoi poc, trosc, tot felu de zgomote. Ce dracu? Mă duc cu mătura la înaintare şi ce văd? Sigur că rahatu de cursă franţuzească nu reuşise să omoare din prima şoarecele, care, cu capul prins, încerca să scape şi o tot lovea de gresie. Aşa că tot pe mine a picat sarcina de a-i aplica lovitura de graţie cu mătura. De vreo trei ori… A doua zi am igienizat bucătăria până cred că n-a mai rămas bacterie vie, şi gata. Am crezut că s-a terminat. Ei, cum să se termine? Read on… Zilele trecute ies din casă şi mă duc la maşină. Înainte să urc la volan de obicei inspectez roţile (reminiscenţă din “copilărie” când mi-a tăiat cineva cauciucurile şi, fiind noapte, am plecat cu maşina aşa…). Deci am inspectat roţile şi văd la roata din stânga faţă o chestie ca o fâşie subţire de cauciuc atârnând din capacu roţii. Mă aplec, pun mâna s-o iau dar o microsecundă mai târziu îi dau drumu. Asta pentru că era o coadă de ŞOARECE care ieşea din capac, doamnelor şi domnilor. Ce se întâmplase: un idiot de şoarece intrase cine ştie când în roată şi n-a mai apucat să iasă înainte de a pleca eu cu maşina. Drept urmare a avut de suportat vreo 250 de G la câteva mii de rotaţii pe minut până a fost aplatizat practic în interiorul capacului roţii, ieşindu-i afară doar coada, cu scopul precis de a-mi provoca mie o stare de greaţă matinală ce a durat întreaga zi. Da, eu l-am dezlipit din roată şi l-am aruncat că doar nu era să-l las acolo.
Urmări: acum mi se pare că aud tot felul de zgomote prin casă atunci când e linişte deşi geamurile stau deschise doar sub strictă supraveghere iar alte găuri de acces nu există, nu-mi mai place filmul Ratatouille şi mă gândesc serios la aer condiţionat pentru vara următoare.
Deci doar atât? Noi reprezentăm culmea evoluției? Ooo, mie mi se pare asta foarte nașpa. Pentru că deseori mi-am dorit extra “features” și speram ca măcar urmașii îndepărtați să beneficieze de un upgrade de la natură 🙂 . Dar din moment ce scopul evoluției este de a asigura supraviețuirea și reproducerea în condiții optime a unei specii iar specia noastră a trecut de ceva vreme de problemele legate de supraviețuire, nu prea mai există factori care să pornească mecanismele evolutive. Deși dacă ne legăm de adaptarea noastră la mediul înconjurător, am avea nevoie de mici modificări pentru a funcționa optim la “cerințele” actuale:
Mi-am pus 
Din filmele pe care le-am văzut în ultima vreme: