Short story

O studentă pică un examen. Studenta îl dă din nou. Pică iarăşi impreună cu 90% din colegi. Îl mai dă o dată sigură ca de data asta îl ia. Pică din nou. Disperare, este singurul examen picat şi mai este doar o singură zi până când se mai pot depune cererile de licenţă. Împreună cu patru colege de suferinţă studenta vrea să-şi vadă lucrarea şi să ceară o justificare a notei. Vine la facultate, acolo nimeni. Doar secretara, care le anunţă că profesorul e plecat din localitate. Cand aude de contestaţii se enervează. Studentele nu se lasă şi încep să scrie cererile de contestaţie. Secretara apare şi le spune că profesorul e pe drum şi să nu mai facă nici o contestaţie. Apare „el profesore”. 70 de ani de carieră, le-a văzut şi le ştie pe toate. Mic şi rău. Cheamă studentele la el pe rând. Le desfiinţează. Concluzia e că nu mai au ce face, nota e trecută şi ele nu merită sa treaca examenul. Nu-i nimic atunci, vor face contestaţie. Profesorul se enervează. Studentele sunt pe cale de a renunţa, dar sunt împinse de la spate. Profesorul spumegă. Cererile de contestaţie sunt depuse. Profesorul spune că trebuie să asambleze o comisie. Aşteptare. Tensiune. Lacrimi. „Nu o să ne mai treacă niciodată, acum”. Apare profesorul şi zice că nu a gasit pe nimeni aşa că el va fi comisia. Cineva întreabă dacă e legal. Profesorul răspunde că e legal dacă le va trece pe toate. După alte cinci minute profesorul anunţă că studentele au toate notă de trecere. Facultatea de Litere, Cluj-Napoca, 2008.


Publicat

în

de către

Etichete: