Credeam că doar în America există acel gen de oameni suficient de imbecili încât să se simtă ofensaţi de cine ştie ce prostie şi care apoi te dau în judecată, te împuşcă etc. Iată că au făcut şi pe la noi ochi. Au venit doi ieri la redacţie. O vacă şi un vac. Cu un ziar în mână şi cu nişte mutre plouate şi distruse. De ce? Voiau să vadă faţa „gunoiului” care a scris trei rânduri în numărul trecut al ziarului despre iniţiativa primăriei de a monta camere de supraveghere în cimitire. „Gunoiul” de redactor şi-a permis să facă puţin mişto despre cât de multă nevoie aveau morţii din cimitir de camere video în valoare de sute de milioane lei vechi. Şi cum că singura utilitate a camerelor ar fi surprinderea pe viu a unei învieri. În fine. Deşi nu erau vizaţi, adică nu erau morţi, cei doi s-au simţit peste măsură de jigniţi şi de oripilaţi de material. Că le jigneşte înaintaşii, că nu avem decenţă. Ba chiar au ameninţat că, dacă atunci când vor reveni nu li se va deconspira redactorul vinovat, vor merge la… Patriarhie. Şi nu erau bătrâni senili. Li s-a promis un drept la replică.
***
Avem un câştigător în lupta dintre mediile de stocare High Definition. Dacă nu ştiaţi că exista o luptă, nici o problemă, pentru că aceasta oricum se dădea pe alte pieţe, mult mai importante. De faptul că s-a stabilit un câştigător vom profita însă şi noi pentru că un singur standard în domeniul stocării filmelor e de preferat. Susţinătorii discurilor optice Blu-Ray şi HDDVD făceau eforturi de câţiva ani pentru a impune pe piaţă unul dintre formate. Acest fapt a creat multă confuzie în rândul consumatorilor deoarece aceştia ezitau să achiziţioneze un player pentru unul dintre formate de frică să nu fie fix cel care va eşua. Ca răspuns la vânzările dezastruoase de playere producătorii s-au conformat şi au lansat modele care „ştiau” să redea orice format posibil, doar pentru a linişti consumatorii. Din păcate la nişte preţuri imposibile. Din cauza acestui „război” şi cu toate avantajele oferite de discurile HD, au trecut câţiva ani buni cu progrese minime, timp în care DVD-urile au continuat să se vândă mai bine iar piratarea celor câteva discuri high-definition existente a atins cote maxime. Când vorbesc de piratare mă refer la disponibilitatea materialelor video HD „furate” pe Internet, în formate uşor de redat aproape pe orice calculator. Până la urmă marile studiouri de filme au decis câştigătorul, anunţând că aderă exclusiv la format Blu-Ray, HDDVD fiind astfel sortit dispariţiei.
Bun. Ce oferă succesorul DVD-ului? În primul rând capacitate mare de stocare. 50 de GB pentru un disc dual-layer faţă de aproximativ 9 GB faţă de DVD. Apoi oferă suport pentru meniuri interactive dezvoltate cu tehnologia Java, care vor diferi radical de meniurile DVD-urilor cu care suntem obişnuiţi. Vorbim practic de programe în toată regula ce vor putea executa tot felul de funcţii, limita fiind doar imaginaţia creatorilor de content. De capacitatea de stocare va beneficia însă în primul rând materialul video care va fi în format de înaltă definiţie ce practic umileşte DVD-ul din punct de vedere al calităţii. Sunteţi mulţumiţi cu DVD-urile şi nu aveţi nevoie de Blu-Ray? Da, deocamdată o astfel de alegere are sens, mai ales dacă nu sunteţi posesori de ecrane de dimensiuni mari. Adevărata calitate High-Definition se poate vedea doar pe un display adecvat, cu o diagonală mare şi o rezoluţie full HD (1920×1080). În acel moment privitorul trece la o cu totul altă experienţă în vizionarea unui material video. Vorbesc de culori şi detalii care te fac să urmăreşti captivat chiar şi un meci de golf şi să vrei să redescoperi toate filmele pe care le-ai văzut deja. Sigur că pe asta mizează şi studiourile. Relansarea unor tiluri vechi în format High-Definition pe suport Blu-Ray va avea succes garantat la amatorii de calitate. Preţurile scad şi la display-uri aşa că nu e mult până când „plasmele” şi LCD-urile de diagonală mare vor deveni ceva obişnuit şi la noi. Doar atunci DVD-ul va fi cu adevărat învins.
***
O poză (reală) care m-a cucerit. Printre multe altele de gen 🙂 A fost realizată la finele anului trecut de telescopul sondei Mars Reconnaissance Orbiter ce orbitează în jurul planetei Marte. Deşi misiunea principală a sondei este să studieze suprafaţa planetei roşii, NASA a instruit-o să-şi îndrepte „privirea” preţ de o poză şi spre locul de unde a plecat. După cum probabil intuiţi, în cadru sunt vizibile Pământul şi Luna. Fotografia a fost făcută de la o distanţă de 142 de milioane de km şi este tăiată dintr-un cadru mai larg în care cele două „pietricele” apăreau mici de tot, înconjurate de o mare neagră de vid. Click pentru a mări.
