(click 2 enlarge)
Mi-am pensionat vechiul harddisk. Prin pensionare se înţelege backup, scos din unitate, demontat capacul superior, expus pe birou ca trofeu. Deci aş zice mai degrabă eutanasiere decât pensionare, eutanasiere făcută însă cu tot respectul. Nu aş fi făcut-o, doar că în ultima lună bătrânelul a început să-şi arate vârsta prin leşinuri subite ce făceau calculatorul să o ia razna, delay-uri la accesare şi alte manifestări ce prevesteau o moarte iminentă cu pierdere de date. Date care pentru mine spun o poveste şi aş fi suferit ca un copil dacă le pierdeam. Aşa că ieri am făcut un backup şi gata. Nu l-am aruncat însă şi nici nu o voi face. Pe 2 februarie 2003 a fost ansamblat. În vara aceluiaşi an a ajuns la mine în calculator. Eram tare mândru. 80 de giga era mult spaţiu pe vremea aia. De atunci au trecut cinci ani şi mii de ore de funcţionare la 7200 de rotaţii pe minut. Am schimbat între timp 3 calculatoare. Alte două harddisk-uri s-au adăugat pentru a face faţă necesităţilor de stocare dar cel vechi a rămas pe poziţie. Pe el şi-au găsit sălaşul nenumărate poze, muzică, joculeţe, documente word cu referate din facultă, „pr0n”-ul şi pozele cu gagici puse în foldere mai „ferite” precum şi multe alte thingies adunate sau făcute de mine în aproape 5 ani. Ţin minte că frecvent aveam obiceiul să-l demontez din calculator şi să umblu cu el pe la colegii de cămin pentru a-mi lua ultimele noutăţi multimedia fiindcă eu nu aveam net. Timpul a trecut. Acum platanele care mi-au oglindit cinci ani din viaţă s-au oprit definitiv şi strălucesc pe birou oglindindu-mă pe mine. RIP.