* Îţi dai seama că ai avut o zi proastă dacă, printre altele:
– aproape îţi nenoroceşti maşina încercând să bagi în ea benzină cu plumb (noroc că nu se poate pentru că nu se potriveşte duza de la furtunul pompei, dar tu insişti totuşi visând la ale tale…)
– te duci la mama naibii într-un sat la 20 de km de Cluj doar pentru ca, odată ajuns la destinaţie, să aluneci şi să cazi spectaculos şi dureros pe gheaţă;
– calci pe o cursă de şoareci cu lipici (o bucată de carton pe care este pus un adeziv şi o momeală);
– aştepţi timp dublu la spălătoria auto fiindu-ţi imposibil să pleci deoarece ieşirea este blocată de un merţan adus la spălat al cărui proprietar s-a dus în treaba lui şi a revenit abia peste o jumătate de oră.
* Văd de ceva vreme prin oraş un banner enervant cu „Rudolf (care) a rămas pentru reduceri” şi care face reclamă evident la reducerile de la mall. Deci Rudolf, ha? Un alt rahat importat şi românizat? Dacă ăla care a conceput sloganul a crescut cu Rudolf şi Santa Claus în braţe, bravo lui, mie însă nu-mi spune nimic personajul, am auzit vag de el prin ceva filme. A, sau excuse me, probabil este de datoria mea să mă documentez despre „rudolfii” specifici tuturor naţiilor că doar noi românii suntem aspiratoare de tradiţii şi obiceiuri. Pe când promoţie la curcanii de Thanksgiving? Sărbătorile au trecut, astfel încât, chiar dacă prin absurd l-aş găsi pe Rudolf irezistibil, aş tinde totuşi spre un iepuraş de Paşti, de Playboy, ceva mai catchy acolo… Plus că Rudolful ăsta de pe bannere zici că e mai degrabă o vacă cu nişte mănuşi trase pe coarne decât un ren. Oricum nu contează fiindcă puteau să facă un banner doar cu textul „Sunt reduceri la Iulius Mall. Săriiiiţi!” şi ar fi avut acelaşi succes la popor. Apropo, am auzit că s-a călcat lumea în picioare la „noaptea reducerilor” de la Polus, care de fapt nu a fost noapte ci doar o seară şi nu au fost reduceri mai mari ca în oricare altă zi de până atunci. Of, of.
* Azi am fost cu maşina la revizie. Sau cel puţin aşa credeam, fiindcă am stat o oră la altă coadă, cea pentru inspecţia tehnică periodică, chestie complet diferită de care io habar n-aveam. Noroc cu un binevoitor care m-a luminat aşa că m-am mutat la coada pentru revizii. Am evitat să mă duc la service-ul Dacia de pe Feleac fiindcă am avut o experienţă nasoală anul trecut când mi-au ţinut maşina 3 zile ca să-mi repare o zgârietură şi au schimbat (pe hârtie) piesele de la juma de maşină. Aşa că pentru revizie am ales service-ul din Mărăşti. Tot un drac. În locul găştii de şmecheri am dat de una de moşnegi, mecanici „cu experienţă”, utilaje depăşite şi atitudini comuniste. Din cele peste 20 de aspecte care trebuiau verificate la maşină şi care erau prevăzute în carnetul de întreţinere, eu am beneficiat de 3, adică alea care necesitau schimbări de piese. Restul au fost doar bifate. Întreb şi eu îngrijorat că de ce nu mi-au conectat maşina la calculator pentru verificarea parametrilor stocaţi în memoria computerului de bord. Răspuns: „Da’ aveţi vreo problemă cu ea?” Nu, bou bătrân, dar tocmai asta e rolul unei verificări de genul ăsta, să sesizeze eventuale componente cu probleme. Degeaba. Văzând că pun întrebări, unul dintre mecanici mi-a tăiat-o „E bine totuşi că am reuşit să vă luăm fără programare”. Fuc iu. M-am săturat până peste cap să stau tot timpul de pază să verific dacă un serviciu pe care îl plătesc este executat aşa cum ar trebui… Mama ei de ţară cu oameni de mâna a enşpea.