Pozarul loveşte din nou

„Mă împingea de cap brutal şi urla să mă mut şi eu şi jucăria mea de acolo. Apoi, când i-am explicat calm şi frumos că nu am unde, m-a prins de umeri şi în timp ce strângea a spus că dacă nu mă dau, el nu spune de două ori şi mă bagă sub masă de nu mă mai ridic de acolo” – Alexandra Groza

Această întâmplare recentă relatată aici şi aici mi-a amintit de nişte incidente penibile avute cu acelaşi individ. Acum eu înţeleg că e frustrant să ajungi la bătrâneţe şi să desfăşori o activitate banală de pozar pentru un cotidian local, fiind înconjurat de tineri cu un grad de cultură, inteligenţă şi talent mult peste nivelul tău de aproape absolvent de liceu şi depăşit de vremuri. Asta mă gândesc că-l irită cel mai mult pe domnul Petcu Ioan, zis „Nonu”, pozar cu ani mulţi în spate, înţepenit la Făclia (ex Adevărul de Cluj), un guraliv de performanţă şi isteric ocazional. Iată că acum agresează o femeie. Da, mie mi se pare o agresiune ceea ce povesteşte Alexandra că i s-a întâmplat. Pe parcursul timpului cât am lucrat la SCJ am avut şi eu vreo două altercaţii cu domnul Petcu care are serioase probleme de anger management. Ironia sorţii este că la început, pe la primele conferinţe la care am participat, l-am privit admirativ, mi s-a părut un fel de vedetă în breaslă – probabil din cauză că bătea mult din gură, ba chiar la un moment dar i-am cerut un sfat referitor la un aparat foto. Mi-a dat un sfat aiurea, pe care din fericire nu l-am urmat. A doua oară când am „interacţionat” m-a împins fără graţie şi s-a băgat în faţa mea la o conferinţă motivând că am stat destul şi să las şi pe alţii, în condiţiile în care era loc suficient pentru încă 10 fotografi. În sfârşit, la evenimentul prilejuit de inaugurarea Kaufland, şi-a arătat adevărata faţă de om primitiv şi, cu tot respectul, prost. Pozar cu ochi sensibili, mister Petcu s-a simţit iritat de bliţul meu de 10.000 de waţi care probabil îi ardea ceafa şi mi-a cerut să încetez. Să încetez să fac poze la o conferinţă de presă dacă mă înţelegeţi 🙂 M-am enervat of course şi numai de’a naibii i-am mai băgat un flash de data asta fix în faţă, ceea ce l-a scos din minţi. A venit val-vârtej şi s-a apropiat milimetric de mine ca un cocoş bătrân, scrâşnind că o să iau bătaie şi că-mi dă cu aparatul de pământ. Iar apoi, cu un gest rapid, îmi trage una peste obiectivul camerei foto. Noroc că, datorită vârstei sau alcoolului, a greşit traiectoria şi mi-a atins aparatul doar puţin, fără să-l deterioreze. Io nu i-am zis decât că orice va strica, va plăti, încercând să-mi păstrez calmul fiindcă n-aş fi vrut să devenim centrul atenţiei. Ulterior ne-am ignorat reciproc, fără alte incidente, dar am remarcat în dese rânduri cum se lega de diverşi pe aceleaşi motive puerile. Oameni buni de la Făclia, chiar aveţi nevoie de el? Sunt atâţia tineri care, pe jumătate din salariul lui, ar face o treabă mult mai bună. La pensie şi la revedere!


Publicat

în

de către