Până pe 3 ianuarie sunt la munte (Bâlea Cascadă şi Bâlea Lac). Dacă vremea va ţine cu mine se anunţă multe poze. Am net, aşa că probabil voi mai posta zilele ce urmează impresii şi fotografii “fresh” de la peste 2000 de metri ;).
later edit: Aşadar iată câteva poze care mi-au plăcut cum au ieşit (click pe slideshow pentru a le vedea în format mare). Restul, după ce mă întorc. La mulţi ani!
Ei, nu chiar nervi. Să le zicem nervişori. Dar…
* Recenziile de pe IMDB care în nici un caz nu ar trebui citite iar eu le citesc, câteodată mă scot din sărite. Zice unu care i-a acordat filmului “I am Legend” un rating indulgent de 3/10, că în timpul proiecţiei a adormit pentru zece minute dar că amicul său l-a asigurat că nu a pierdut nimic interesant. Şi s-a simţit dator să scrie despre asta. Când eşti atât de retardat încât creierul tău simte nevoia să ia o pauză în timpul unui film îmi imaginez că este o adevărată provocare să porneşti calculatorul şi să dai rating-uri. Ştiu că IMDB e o groapă de gunoi unde diverşi maimuţoi angajaţi de studiourile de film dau rating-uri şi scriu recenzii pentru a scădea sau creşte popularitatea anumitor pelicule dar totuşi, atâta prostie câtă găseşti acolo rar mai vezi altundeva. La fel şi când diverse legume americane întreabă chestii de genul : “am auzit că filmul x conţine nuditate şi aş vrea o descriere cât mai exactă a scenei deoarece vreau să-mi duc fetiţa de 3 ani să-l vadă şi nu ştiu ce să fac”, sau “datorită convingerilor mele religioase aş vrea să ştiu dacă filmul aduce ofense bisericii sau lui Iisus, dacă este rasist, dacă apar păianjeni sau dacă au existat oameni care să se ridice şi să plece din sală ca să ştiu dacă merită să-l văd”. Răspunsurile sunt pe măsură.
* La Iulius Mall există nişte benzi (deci nu scări) rulante lungi şi cu o înclinare foarte mică care sunt folosite pentru a accesa parcările. Nu ştiu dacă sunt destinate şi coşurilor mari de cumpărături, presupun că da, dar nu asta este problema. Benzile respective se mişcă obositor de încet astfel încât poţi să te ajuţi mergând în acelaşi sens cu banda şi să ajungi mult mai repede la destinaţie, adică la capăt. Cum spuneam, panta este de vreo 10 grade aşa că mersul nu presupune nici un efort. Şi cu toate acestea am observat că mai toată lumea preferă să stea pe loc şi să se lase purtaţi de bandă în timp ce cască gura, mănâncă chipsuri, vorbesc la telefon, chiar dacă avansează ridicol de încet şi au culoar liber în faţă. Iar dacă te duci printre ei se uită la tine ca la un nesimţit.
* Produse expirate în magazinul REAL Baia Mare. Cumpăr o cutie de Finneti Sticks din REAL Baia Mare. Mmmm… ce bune sunt. Laura: au gust ciudat. Eu: Nuu, this is good shit. Mă uit pe fundul cutiei: Fuuuuck ! Expirate în 16.11.2007. De peste o lună adică. Porci ordinari. Adică acu, cu ocazia sărbătorilor, ei aruncă pe rafturi şi gunoaie expirate în speranţa că nimeni nu va observa datorită aglomeraţiei şi rulajului rapid. Nu am ajuns încă în REAL-ul din Cluj-Napoca şi nici nu voi călca pe acolo vreodată.
later edit: după o mică documentare, rectific: porci ordinari, în frunte cu directorul lor, un tinerel pe nume Alexandru Dragomir (foto stânga), care ar merita concediat cu prima ocazie. Produse expirate de PESTE O LUNĂ ?!!
Să începem cu începutul. Din click în click am reperat posteriorul Evei Mendes (foto dreapta, click pt mare), care a pozat recent nud (după cum vedeţi nu-i mare lucru, dar nici de ignorat..) pentru PETA şi campania lor “I’d rather go naked than wear fur”. După “Save as”, clickăind în continuare am ajuns şi pe site-ul PETA unde, aşa cum mă aşteptam, am fost asaltat de poze cu necuvântătoare care de care mai demne de milă. Am văzut şi un clip care susţinea cum că Mars, producătorul celebrei familii de dulciuri, finanţează tot felul de experimente pe şoareci şi alte rozătoare pentru a-şi testa ingredientele “dulci” şi potenţial ucigătoare. După ceva imagini şocante cu animale în agonie şi descrieri horror ale experimentelor, ni se spune că Hershey’s, principalul concurent Mars, nu face astfel de experimente. De asemenea, până vor înceta “torturile”, suntem îndemnaţi să nu mai cumpărăm produsele Mars. Mă mir că nu au spus pe faţă că am putea încerca între timp produsele “curate” Hershey’s. Dar mă întreb, dacă Hershey’s nu-şi testează produsele pe şoareci, pe ce le testează? Pe plante? Sau pe noi, consumatorii? Site-ul PETA m-a dus pe alt site tot al lor , GoVeg.com . Unde am realizat că (eu) sunt un măgar care-şi pierde vremea citind ce debitează nişte nebuni. De ce să devin vegetarian şi să salvez astfel de la moarte cruntă să zicem… găinile? Fiţi atenţi de ce:
Chickens are inquisitive, interesting animals who are as intelligent as mammals like cats, dogs, and even some primates. They are very social and like to spend their days together, scratching for food, cleaning themselves in dust baths, roosting in trees, and lying in the sun.
…pasaj scris probabil de o găină. Deci cea mai proastă pasăre din Univers de fapt nu e proastă deloc. Dacă cineva îmi arată o găină dresată să-şi facă nevoile la punct fix eu renunţ forever la Chicken McNuggets. Desigur, dacă găinile au primit aşa o descriere, porcii, oile sau vitele sunt academicieni cu acte în regulă pe site-ul PETA. Am avut chiar o vagă senzaţie de nelinişte meditând la câtă inteligenţă mă înconjoară iar eu, ca un carnivor ce sunt, o mănânc în loc să-i descopăr potenţialul mai ales că… “They are inquisitive, interesting individuals who value their lives, solve problems, experience fear and pain, and are capable of using tools”. Nu, nu noi, primitivii care butonează, ci tot de găini era vorba. Ceea ce m-a lovit cel mai tare a fost că nici peşte nu am voie să savurez pentru că, aţi ghicit, fiecare peşte are personalitate şi o inteligenţă aparte iar pe deasupra peştii simt durerea. Deci peştele, my love… bye. Din punctul meu de vedere iată, simplist, cum stau lucrurile: nu mănânc câine, pisică, delfin sau cal (mă rog, cred că aşa câte o bucăţică de cal s-a mai strecurat prin ceva salamuri şi am mâncat fără să ştiu), pentru că animalele astea care latră, miaună şi în general îţi fac ziua frumoasă sau impun respect şi-au câştigat dreptul de a nu fi mâncate. Easy.
Nu am absolut nimic cu vegetarienii şi nu mă pot pronunţa asupra efectului benefic sau nu al unei diete exclusiv vegetale pentru că nu am încercat-o, dar cum poţi să scrii asemenea aberaţii puerile pe un site oficial al unei organizaţii internaţionale? Nu eram la secţiunea “for kids”. Astea sunt argumente pentru a mă convinge să devin vegetarian? În loc de ceva măcar pseudo-ştiinţific mi se servesc ca fel principal poveşti despre cât de inteligente şi minunate sunt toate animalele şi cum noi, oamenii, specia dominantă, nu avem dreptul de a profita de ele câtuşi de puţin. Bine că ele au dreptul de a profita unele de altele şi ocazional şi de noi, când un tigru mai serveşte un negru, doi de prin Africa sau un urs din Braşov mai fuge cu câte o mână de turist idiot care-l hrănea cu biscuiţi. Nu are sens să mai dezvolt problema fiindcă mai sunt aiureli cu miile acolo, însă pe lângă zâmbete am avut şi un sentiment de milă pentru naivii care chiar cred ce postează şi pentru cei care iau în serios ce văd acolo. PETA poa’ să militeze împotriva uciderii animalelor pentru blană, pentru stoparea violenţei faţă de animale, pentru sacrificarea rapidă fără chinuri şi pentru condiţii decente de creştere. Acestea sunt nişte aspecte de bun simţ pentru care merită să militezi şi au tot respectul meu. Şi eu sunt împotriva chinuirii animalelor în orice situaţie, dar între a-i trage rapid porcului un glonţ în cap pentru “asomare” iar apoi a-l frige şi între a-l ţine până moare de bătrâneţe iar eu să mănânc soia, aleg totuşi prima variantă pentru că pork taste good, chiar dacă vorbim de un filthy animal cu o inteligenţă superioară 🙂
Vincent: Want some bacon?
Jules: No man, I don’t eat pork.
Vincent: Are you Jewish?
Jules: Nah, I ain’t Jewish, I just don’t dig on swine, that’s all.
Vincent: Why not?
Jules: Pigs are filthy animals. I don’t eat filthy animals.
Vincent: Bacon tastes gooood. Pork chops taste gooood.
Jules: Hey, sewer rat may taste like pumpkin pie, but I’d never know ’cause I wouldn’t eat the filthy motherfucker. Pigs sleep and root in shit. That’s a filthy animal. I ain’t eat nothin’ that ain’t got enough sense enough to disregard its own faeces.
Vincent: How about a dog? Dogs eats its own feces.
Jules: I don’t eat dog either.
Vincent: Yeah, but do you consider a dog to be a filthy animal?
Jules: I wouldn’t go so far as to call a dog filthy but they’re definitely dirty. But, a dog’s got personality. Personality goes a long way.
Vincent: Ah, so by that rationale, if a pig had a better personality, he would cease to be a filthy animal. Is that true?
Jules: Well we’d have to be talkin’ about one charmin’ motherfuckin’ pig.
Ne-am luat brad. La început am vrut să nu, apoi ne-a lovit nostalgia împodobirii, primul Crăciun în casă nouă yada yada… am fost la Cora şi l-am luat cu tot cu brizbriz-urile de rigoare. Este primul an în care conştientizez şi eu (cam târziu..) prostia întregii omeniri de a se încăpăţâna să aibă musai în casă un biet conifer muribund şi risipa anuală de zeci de milioane de brazi în condiţiile în care oricum suntem într-o criză majoră de vegetaţie şi toţi behăie pe tema asta. În poza de mai jos: brad ecologic (din sârmă şi alte componente ce ţin 1000 de ani), 1.50m, antialergic, fireproof, 50 ron. Dacă vreţi neapărat miros de brad există ceva spray-uri, dar să fim serioşi.. Nu-i frumos? Ba este că doar suntem oameni cu gust 😛
* Azi dimineaţă la KissFM câştigă un iPod nimeni alta decât… Celestina ! Crazy parents.
* Ah… câtă zăpadă 🙂
* Laura a primit ce-şi dorea de multă vreme. O bicicletă din aia pentru fitness, la care pedalezi de nebun pe loc. Vineri seara, singur acasă şi fără ocupaţie mi-a venit subit ideea de a testa ce viteză poate prinde bicicleta. Şi aşa am realizat într-un mod extrem de dureros că instrucţiunile de folosire unde se specifică cu roşu că încălzirea este obligatorie nu sunt degeaba. După ce am atins vreo 40 km/h pedalând isteric m-am dat jos fiindcă îmi suna telefonul. După doi paşi am căzut ca un sac secerat de o durere cruntă în muşchii gambei drepte. Cu lacrimi în ochi am răspuns la telefon şi sincer nu mai ştiu ce-am vorbit fiindcă eram prea ocupat să nu urlu.
* Parkingul suprateran din Mihai Viteazu. Lucru bun în principiu, destul de aiurea în realitate. Pentru că după ce am trecut de bariera de la intrare am fost pus în situaţia de a conduce maşina într-o spirală infernal de strânsă până ce am ajuns la unica parcare funcţională de la ultimul etaj în condiţiile în care pereţii şi plafonul erau de un alb imaculat. Nici o linie de ghidaj pe pereţi, nimic, astfel că la un moment dat am simţit că-mi pierd orientarea şi m-am oprit ca să nu o iau aiurea. Când m-am dat jos din maşină m-a izbit un sănătos miros de brânză de la piaţa de alimente găzduită la parter.
***
Moş Crăciun în drum spre serviciu
***
Coada perpetuă de la KFC din Polus Center. Aici îi vedeţi pe clujenii care nu ştiu să-şi facă singuri pui pane.
Am o melodie pe care o ascult de ieri în heavy rotation şi nu mă pot sătura de ea. Este cântată de Sophie Zelmani, se numeşte Going home. Piesa am auzit-o la TV în reclama la Poşta Română . Click play, enjoy şi, dacă o vreţi separat, mail me.
Ediţia cu numărul 124 a publicaţiei economice Săptămâna Clujeană este însoţită de revista Companii de Succes 2007. Cover by me.
*De vreo trei zile conduc maşina lu tata, a mea fiind la doctor. Tot Logan, acelaşi model, cumpărată în aceeaşi lună… doar că se comportă mai bine ca a mea. Trage mai bine, frânează mai bine. Şi chiar nu e placebo. Grrrr.
*Plăcinta cu vişine de la McDonalds. Era acolo de atâta vreme şi eu doar acum am descoperit-o 🙁
*Caut să-mi iau al doilea monitor încă de astă vară. Nu voiam decât să fie de minim 22 inci şi să fie Samsung. Peste tot unde am căutat am găsit midgets de 17 şi 19″, o imensitate de 24 de la Benq care se vedea prost, tot felul de no-name-uri şi alte bălării. Nesimţiţii de la Domo vindeau un model de Samsung cu 3 milioane în plus faţă de preţul unuia identic găsit pe emag.ro. Eu am evitat să-mi comand online fiindcă dacă venea monitoru şi avea vreun pixel mort cred că muream de necaz, fiind cam paranoic când vine vorba de lucruri noi. Aşa că am tot sperat că poate găsesc ceva pe gustul meu prin minunatul Cluj şi mall-urile sale proaspăt inaugurate. N-am găsit niciunde, până azi când, după ce m-am dus până undeva şi am realizat că m-am dus degeaba, am luat-o aiurea prin magazine şi uite aşa am ajuns la Depozitul de Calculatoare unde am găsit una bucată Samsung 226BW ambalat, sigilat şi aşteptându-mă pe mine probabil fiindcă era singurul disponibil, neexpus, nenimic. Me happy ! Am dual screen şi mă uit cu 6 ochi la 12 ferestre deschise simultan 🙂 Iar hi-def-urile se văd divin.
*Văzut Beowulf la Republica – plăcut tare. Mi-a atins ceva coardă sensibilă, nu ştiu, dar tehnicile de animaţie extraordinare combinate cu sunetul, imaginile picturale şi expresivitatea personajelor, m-au făcut să intru în atmosfera filmului fără să iau în seamă micile imperfecţiuni. Dar poate am fost şi prea obosit. Aştept varianta HD ca să-l revăd şi să-l iau la disecat.
“Mă împingea de cap brutal şi urla să mă mut şi eu şi jucăria mea de acolo. Apoi, când i-am explicat calm şi frumos că nu am unde, m-a prins de umeri şi în timp ce strângea a spus că dacă nu mă dau, el nu spune de două ori şi mă bagă sub masă de nu mă mai ridic de acolo” – Alexandra Groza
Această întâmplare recentă relatată aici şi aici mi-a amintit de nişte incidente penibile avute cu acelaşi individ. Acum eu înţeleg că e frustrant să ajungi la bătrâneţe şi să desfăşori o activitate banală de pozar pentru un cotidian local, fiind înconjurat de tineri cu un grad de cultură, inteligenţă şi talent mult peste nivelul tău de aproape absolvent de liceu şi depăşit de vremuri. Asta mă gândesc că-l irită cel mai mult pe domnul Petcu Ioan, zis “Nonu”, pozar cu ani mulţi în spate, înţepenit la Făclia (ex Adevărul de Cluj), un guraliv de performanţă şi isteric ocazional. Iată că acum agresează o femeie. Da, mie mi se pare o agresiune ceea ce povesteşte Alexandra că i s-a întâmplat. Pe parcursul timpului cât am lucrat la SCJ am avut şi eu vreo două altercaţii cu domnul Petcu care are serioase probleme de anger management. Ironia sorţii este că la început, pe la primele conferinţe la care am participat, l-am privit admirativ, mi s-a părut un fel de vedetă în breaslă – probabil din cauză că bătea mult din gură, ba chiar la un moment dar i-am cerut un sfat referitor la un aparat foto. Mi-a dat un sfat aiurea, pe care din fericire nu l-am urmat. A doua oară când am “interacţionat” m-a împins fără graţie şi s-a băgat în faţa mea la o conferinţă motivând că am stat destul şi să las şi pe alţii, în condiţiile în care era loc suficient pentru încă 10 fotografi. În sfârşit, la evenimentul prilejuit de inaugurarea Kaufland, şi-a arătat adevărata faţă de om primitiv şi, cu tot respectul, prost. Pozar cu ochi sensibili, mister Petcu s-a simţit iritat de bliţul meu de 10.000 de waţi care probabil îi ardea ceafa şi mi-a cerut să încetez. Să încetez să fac poze la o conferinţă de presă dacă mă înţelegeţi 🙂 M-am enervat of course şi numai de’a naibii i-am mai băgat un flash de data asta fix în faţă, ceea ce l-a scos din minţi. A venit val-vârtej şi s-a apropiat milimetric de mine ca un cocoş bătrân, scrâşnind că o să iau bătaie şi că-mi dă cu aparatul de pământ. Iar apoi, cu un gest rapid, îmi trage una peste obiectivul camerei foto. Noroc că, datorită vârstei sau alcoolului, a greşit traiectoria şi mi-a atins aparatul doar puţin, fără să-l deterioreze. Io nu i-am zis decât că orice va strica, va plăti, încercând să-mi păstrez calmul fiindcă n-aş fi vrut să devenim centrul atenţiei. Ulterior ne-am ignorat reciproc, fără alte incidente, dar am remarcat în dese rânduri cum se lega de diverşi pe aceleaşi motive puerile. Oameni buni de la Făclia, chiar aveţi nevoie de el? Sunt atâţia tineri care, pe jumătate din salariul lui, ar face o treabă mult mai bună. La pensie şi la revedere!
…când ar trebui să fie mireasa? O dobândă, două dobânzi. Uitaţi-vă la dobândă: are toate atributele unei domnişoare bine dotate şi cu toate acestea a fost făcut mire de căscaţii ăia de publicitari, iar zero – nulitatea aia – a devenit mireasă. Una grasă şi urâtă. Un zero, doi zero. Nu tu forme, nu tu rotunjimi, doar un rotofei travestit. Cuplul Zero – Dobândă nu este credibil !!! Drept urmare, convieţuirea Zero – Dobândă va fi de scurtă durată, veţi vedea… Dobândă îl va înşela pe Zero cu Unu sau cu Opt. Sau poate, fiindcă este mai trampy… cu 10 !!
Eu nu le-am văzut încă dar le aştept cu interes. Beowulf şi I Am Legend. Despre I Am Legend ar fi de preferat să nu citiţi nimic, doar să mergeţi (prin decembrie are premiera), deoarece eu am citit o recenzie care mi-a cam stricat surpriza. Beowulf în schimb o are pe Angelina Jolie 3d-enhanced astfel încât subiectul nu prea mai contează. Facem pariu că cei care au modelat-o tridimensional pe actriţă şi-au păstrat fiecare o copie de “Jolie 3D” care poate fi programată în funcţie de necesităţi? 🙂 I would have. Vă daţi seama ce posibilităţi apar odată ce ai varianta tridimensional-digitizată a unui om şi îl poţi manevra după bunul plac? Şi nu mă refer doar la chestiile kinky.
Că tot vorbim de filme: eu nu-i înţeleg pe cei care îşi iau de pe torente sau de pe huburi dc variantele filmate în sală ale producţiilor noi şi preferă să se uite la ele în condiţii execrabile în loc să-şi mişte posteriorul din coteţ şi să le vadă HD la cinema. Mai ales când e şi un film bun, să te uiţi la o variantă mişcată, fără culori şi cu sunet plin de paraziţi mi se pare o prostie mai mare decât să-l asculţi pe Guţă 🙂
