Winamp, playerul audio planetar suferă odată cu noua versiune un skin-lifting care îl aduce la zi şi îi pune în valoare facilităţi până acum probabil neobservate, dezvăluindu-şi adevăratul potenţial.
Îl folosesc din 1998. Ţin minte că mi-am cumpărat placă de sunet la 486-ul meu şi nu aveam ce să ascult, pentru simplul fapt că nu aveam cd-rom la calculator. Un coleg de liceu milos mi-a dat un mp3 cu All Saints arhivat şi împărţit pe 5 dischete, şi aşa am putut savura, cu ajutorul Winamp, melodia Never Ever de multe ori la rând până ce am convins părinţii să-mi ia un cd-rom. 1998. Winamp se afla la primele versiuni şi de atunci au trecut mulţi ani, multe versiuni, iar playerul meu preferat este acum mai complex ca niciodată şi cu o interfaţă nouă beton, rezultatul a 10 ani de tuning.
Aici varianta beta cu skin-ul Bento
