„totul e bine deşi nu s-a terminat”
Să discutăm câteva issues care mi-au mâncat zilele astea (o fac în scop terapeutic, nu pentru voi :P) :
Vremea
În postările anterioare menţionam că mă mut în casă nouă. Bloc nou, zonă nouă unde se construieşte pe fiecare petec de pământ. Ştiind probabil că eu azi trebuie să-mi aduc la apartament frigiderul şi aragazul, Natura/D-zeu/Diavolul a făcut tot posibilul să mă ajute în acest sens cu o ploaie continuă de 3 zile încoace care a transformat „idilica” locaţie unde este amplasat blocul meu în ceva de nedescris, aşa cum se întâmplă la fiecare ploaie. Dacă timp de o vară întreagă bişniţarul care construieşte ansamblul rezidenţial nu a fost în stare să aducă nişte pietriş ca să-l arunce pe drumul ce devine impracticabil de la 2 stropi în sus şi pe care trec o mie de basculante şi betoniere pe zi, ieri zicea că acum nu se mai poate fiindcă plouă. Astăzi, după ce am fost în recunoaştere de dimineaţă, m-am dus în Metro şi am cumpărat două perechi de cizme de cauciuc pentru a preîntâmpina o fază jenantă în care şoferul de la Selgros să nu vrea/poată să se dea jos din maşină. Astfel că l-am aşteptat la o oarecare distanţă de locul dezastrului, i-am pus în braţe cizmele nou nouţe + promisiunea că mă revanşez „după”, apoi: înotat cu maşina prin noroi până aproape de bloc (cât permitea noroiul fără riscul de a nu mai ieşi de acolo), descălţat, încălţat cizme de cauciuc, pus pantofii într-o plasă, luat frigider în spinare prin noroi + 2 etaje, descălţat cizme, reîncălţat pantofi, intrat în apartament, apoi repetat procedura pentru aragaz. 30 de lei omului şi gata treaba.
Firmele de mobilier
Firmele de mobilier din Cluj mai exact. Prima vizită am făcut-o la celebra Modena, firmă de mobilă ieftină de tip comunist, având ca target locuitorii zonelor rurale de pe lângă Cluj. Ne-am distrat pe cinste şi ne-am simţit ca pe vremea bunicii în interiorul magazinului. Am vizitat de asemenea ceva firme de mobilier cu fiţe, unde am găsit bineînţeles preţuri mari, calitate bună, dar cu menţiunea că dacă încerci să mai reduci din preţ renunţând la una, alta, se uită la tine ca la un vierme worthless. Aşa că noi (ca de obicei) ne-am orientat spre firmele cu preţuri medii care pe lângă ţărănisme au şi ceva mobilă mai modernă şi designeri cu un pic de gust. Problema cu ăştia e că sunt suprasolicitaţi. O mulţime de clienţi, puţini designeri, apare hiba. Dacă tu vrei (adică eu) doar un birou şi o bibliotecă plus alte câteva mărunţişuri, rişti să fi şters/amânat din lista lor de priorităţi fiindcă nu eşti rentabil dpdv al raportului timp/profit. Asta am păţit-o cu firma Stilrom, care iniţial mi-au făcut o impresie foarte bună, omul s-a deplasat la apartament, a luat măsuri, etc iar când a văzut că eu mi-am luat deja mare parte din mobilier a început cu amânările până a plecat în concediu. Şi n-am mai auzit de el. O experienţă similară am avut şi cu Casa Augustin, care au ceva mobilă faină dar puţini oameni, mai precis un singur designer care din câte am văzut nici nu se înţelege prea bine cu şefu-so. Omu tot aşa, a venit, a măsurat, apoi o săptămână m-a amânat că e ocupat, că nu ştiu ce. Abia azi mi-a arătat nişte desene, după ce l-am tot sunat de mi s-a acrit. Nici să fiu prea rău cu el nu am putut, că atunci îmi arunca o schiţă în bătaie de joc şi nu rezolvam nimic. Până la urmă o să apelez probabil la „pile”, adică să comand mobila din Alba-Iulia şi să mi-o aducă de acolo la Cluj.
Cum să ai parte de adrenalină pe scaunul de birou (o soluţie)
Simplu. Nu ştiu ce-mi veni să vreau să-mi instalez Ubuntu. Ubuntu este o distribuţie Linux, sistem de operare foarte prietenos, cu ferestre, butoane, fără complicaţii şi cel mai important, complet gratuit. După ce am tot auzit că-i mişto şi uşor de configurat am zis să-i dau o şansă mai ales ca Windows Vista ce convieţuia alături de my trusty XP tocmai „mi-a expirat”, adică s-a prins că stă la mine în calculator cam de mult timp fără să fie activat şi nu am mai avut ce-i face. L-am ras şi în locul lui am purces spre a-mi instala Ubuntu, instalare care se anunţa floare la ureche. Ceea ce nu a fost, fiindcă eu am 3 harddiskuri de 250GB fiecare cu 3, 4 partiţii pe ele iar programul de instalare de la Ubuntu o dădea din colţ în colţ neştiind unde să-şi instaleze toate cele. Eu nici atât fiindcă în locul hardurilor installerul îmi afişa tot felul de chestii criptice (pentru mine). Intuitiv am selectat partiţia pe care credeam eu că a „locuit” răposatul Vista şi am dat cu o mână tremurândă „Next”. În timp ce Ubuntu formata de zor nu ştiu exact ce, pe mine curgeau apele fiindcă mi-am amintit brusc că pe hard-ul respectiv se află şi o arhivă de peste 20.000 de fotografii pe lângă ceva filme dragi mie. După ce dau restart conform indicaţiei… infarct: în loc să mi se încarce ceva, un Windows, un Ubuntu… îmi apare un Error 22 şi atât. Reset, la fel. După ce m-am înjurat sănătos că n-am putut să stau dracului şi să-mi văd de treabă am reuşit să rezolv problema reinstalând Ubuntu lu peşte peste cealaltă instalare nereuşită care îmi dădea Error-ul 22 şi totul a fost ok. Partiţiile intacte, nici un damage, sunt happy. Mai ales că sistemul e drăguţ, am navigat pe net cu Firefox, am rulat filme, muzică, îşi face update singur plus că are tot felul de chestii configurabile aşa cum îmi place mie. Nu aş putea să zic că e o alternativă completă la Windows, dar aş putea „supravieţui” doar cu el fără impedimente majore.
Şi în loc de încheiere…
Digi TV avea ceva promoţie, altfel nu îmi explic fenomenul. Dacă vă uitaţi, unii au chiar câte 3. Poză mai veche, de prin primăvară.
