S-a prăbuşit un avion de mici dimensiuni iar doi oameni au murit. Foarte dureros şi tragic având în vedere circumstanţele. Televiziunile, ca de obicei în astfel de situaţii, au tras de subiect în toate direcţiile şi s-au întrecut în imagini care de care mai şocante într-un show morbid de zile mari. Antenele în special. Neprofesionalism, ignoranţă, lipsă acută de bun simţ şi decenţă. Astea sunt cuvintele ce descriu cel mai bine modul în care „anteniştii” au acoperit „evenimentul”. Eu, telespectatorul, nu aveam nevoie să văd detalii cu cei doi oameni decedaţi prinşi între resturile aparatului, nici să aud că unul dintre pasageri mai mişca la câteva minute de prăbuşire, nici transmisiunea live cu epava şi cu forfota din jurul ei timp de zeci de minute. De fapt ştiu motivul pentru care au insistat atâta pe transmisiunea live. Sperau să prindă momentul când medicii aveau să scoată trupurile neînsufleţite ale celor doi. Nu ştiu dacă au reuşit, sper că nu. Erori ce indică lipsa unei minime documentări asupra subiectului: o reporteriţă ne spune că avionul prăbuşit dispunea (el, avionul – ceea ce este corect) de o paraşută de siguranţă, dar, deşi aceasta a fost acţionată, piloţii nu au reuşit să se catapulteze. Ha? De unde să se catapulteze? Bazându-se probabil doar pe filmele văzute, jurnalista a repetat prostia cu catapultarea la fiecare intervenţie live şi în reportaje. Avionul, fiind uşor, dispunea de o paraşută care, odată deschisă, permitea avionului cu tot cu pasagerii săi să aterizeze lin în cazul unei avarii ce ar fi împiedicat planarea. Paraşuta nu a putut fi folosită cu succes în acest caz fiindcă avionul zbura prea jos. Nici vorbă de catapultare care este implementată doar la avioane mult mai complexe, precum cele de vânătoare. Este penibilă şi importanţa exagerată acordată de televiziuni unui astfel de accident care nu diferă prea mult de unul rutier prin urmările sale. Nu a fost vorba de un Boeing cu sute de pasageri, nici de victime colaterale.