Mă plimbam azi prin Central şi am ajuns la imensităţile alea de LCD TV-uri, la care 99% dintre cei care trec pe lângă ele se uită ca la zoo şi am zis hai să fac un efort să mă uit la specificaţii şi să văd ce diferenţe sunt între ele. Rezultatul m-a şocat: deşi pe toate scria HD Ready (HD vine de la High Definition, Wikipedia îţi spune restul), doar unul singur, din peste 20 de modele suporta rezoluţia nativă Full High Definition (1920×1080 pixeli). Restul se plafonau la 1366, 1280 şi chiar am văzut un nefericit de model de la LG pe scria HD Ready şi afişa o rezoluţie de 1024×768 pixeli, adică mai puţin decât are monitorul la care vă uitaţi în acest moment. Ceea ce înseamnă pixeli cât pumnul, claritate slabă şi înşelarea clientului. Singurul ecran full HD era un Sony Bravia, dar cu un preţ pe măsură: vreo 130 de milioane de lei vechi. Şi am mai remarcat o chestie. Pe toate ecranele rula un film de la un DVD player obişnuit care bineînţeles că nu este în format High Definition, respectiv arată oribil de pixelat pe ecranele alea mari, indiferent de cât de bune sau proaste sunt. Chiar nu ştie nimeni de acolo să aducă un trailer HD de pe Internet şi astfel să pună în valoare potenţialul ecranelor ălora? Sau nu-i interesează, că doar clienţii cu bani nu au ei vreme să se uite la detalii…
La ghişeu la bancă un bătrân în faţa mea întreabă: ”Aveţi conserve?” Casierul: ”Ce să avem?” Bătrânul: ”Conserve de peşte…”