Tag Archives: video

Mai buni

Faptele bune pe care le facem sunt de obicei cele care necesită efort minim și nu ne afectează confortul. Ba uneori mai așteptăm și răsplată pentru ele. „Dar vai te rog, nu-i necesar! -Insist! -Bine, dacă insiști…prefer demidulce”. Puțini sunt cei aruncați în mijlocul unor situații disperate, care să le testeze „pe bune” altruismul.

În timp ce filmam la „Trei Frați Pătați”, mi-am dat seama că n-aș putea să fac munca acelor oameni. Nu fiindcă sunt prea milos, ci pentru că sacrificiile sunt prea multe iar motivele de bucurie prea puține. Acolo se duce o luptă care nu dă semne că se va termina prea curând şi care îi expune permanent pe cei implicați la suferință, boală, moarte. Dar așa gândesc eu. Oamenii aceia sunt mai buni ca mine.

Eu, prost? Sigur că da!

Să vă zic ce-am pățit, acum că mi-a mai trecut din rușine. Era anul trecut prin august. Parcasem la mall și, lucru rar, mă îndreptam înspre intrare fără a butona la telefon. Ceea ce implicit mi-a oferit ocazia de a observa ce se întâmplă în jurul meu. Și am văzut un țigan mic de statură, așa pe la vreo 17 ani, ce vorbea cu un bărbat aflat într-o mașină, fluturând un inconfundabil iPhone 4 (pe atunci nu apăruse 4S-ul). După toate aparențele încerca să-l vândă omului. Nu a avut succes așa că eu, lovit subit de una dintre acele idei stupide, ce fac? Mă duc din proprie inițiativă la țigan și îl întreb, cu cea mai dezinteresată mină de care îs în stare, cât cere pe telefon. Soră-mea își dorea de multă vreme iPhone și m-am gândit că poate îi fac o surpriză, mai ales că eu, marele expert în tehnologie, n-aveam cum să pic de fraier, nu? Țiganul zice 200 de euro. Eu mă fac că plec. El lasă la 150, eu cer telefonul să-l verific. Mă uit, intru prin meniuri, totul ok, ca nou. Mă fac iar că plec, țiganul zice 100 de euro și 30 de lei bani de taxi. Ba chiar „recunoaște” că telefonul e furat și n-ar fi bine pentru el să mai stea mult prin parcare. Ce face boul de mine? Se duce în mall, scoate bani de pe card și se întoarce în parcare. Țiganul zice „hai mai încolo că-s niște paznici și să nu ne vadă, nu nu, nu te uita că se uită înspre noi”. Eu, pătruns de caracterul „mafiot” al situației, fac cum zice. Rapid, țiganul îmi pune telefonul în mână, eu îi dau banii, el îmi zice „stai că am uitat să scot cartela”, îmi ia telefonul înapoi, după care se răzgândește: „Nu mai avem vreme de cartelă, lasă”, pune telefonul într-o husă roz cu fermoar (hint hint) și mi-l dă înapoi zicându-mi pe un ton panicat: „Nu mă cunoști, da?!”. Eu, țanțoș: „Sigur că nu!”, după care mă urc în mașină, în care încap, în ciuda cozii și urechilor de măgar care-mi crescuseră între timp, pornesc motorul și plec. După 10 metri mă trezesc din prostie. Iau husa roz cu fermoar și dau să o deschid. Se rupe fermoarul. Deja am început să văd roșu. Și roz. Rup în bucăți husa, care, deși era ceva chinezărie, s-a ținut bine nenorocita, și ajung la obiectul hi-tech cumpărat cu 100 de euro și 30 de lei: o bucată de lemn în formă de iPhone, îmbrăcată în bandă adezivă neagră. Normal că degeaba am pierdut apoi jumătate de oră făcând ture cu mașina prin împrejurimi, blestemând. Țeapa a fost ca la carte executată și de vină sunt doar eu, care, deși am citit înainte de pățanie despre EXACT genul ăsta de țepe, am picat de fraier incredibil de ușor la un număr de prestidigitație ieftină combinată cu un joc actoricesc bunicel. Sigur că de atunci de fiecare dată când ajung în parcare la Polus Center mă uit atent în jur. Speranța de a omorî un șobolan moare ultima. Mi-am amintit de pățania mea citind povestea asta, care abia după ce parcurgi comentariile devine spectaculoasă.

***

Spre ce mi-am mai îndreptat obiectivul.

Spre nori de furtună:

***

Spre lună (scuzați editarea din topor, e doar un test de obiectiv):

Elements Cocktail Bar

Am realizat un mic clip de prezentare pentru Elements, un cocktail bar recent deschis în Piața Muzeului și pe care vi-l recomand. Faptul că am încercat toate cocktailurile ce apar în clip și încă vreo câteva pe deasupra (și mi-au plăcut) ar trebui să dea o oarecare greutate recomandării mele, nu? 🙂

E fake bă! Nu da play!

Aplicația se numește Action Movie, rulează pe iOS, și se pot face chestii de genul ăsta cu ea:

Reacția la clipul de mai sus, postat pe Twitter, a fost colorată. Dacă unii au crezut că faza-i reală (și nu pot fi învinovățiți, nu toată lumea știe de ce-s în stare telefoanele din ziua de azi) alții s-au amuzat și mi-au făcut jocul, prefăcându-se uimiți. Mai există însă un gen de feedback primit de la niște oameni care-mi displac tare. Ăia care văd clipul, își dau seama (fiind desigur niște genii) că nu-i pe bune și se consideră cumva țepuiți, considerându-se datori să dea alarma de parcă aș fi încercat să le vând genți Louis Vuitton la un leu: „E țeapă, fake, fake, cum nu vă dați seama că e FAKE!!!??”. Sau paranoicii: „Ne credeți tâmpiți? Care-i de fapt ADEVĂRATUL SCOP AL CLIPULUI??”. Aăăă, că eram în parcare la mall și m-am jucat cu o aplicație gratuită pentru telefon? Sau cine știe, poate-i reclamă la zăpadă? 😛 Dacă aș fi avut intenția să fac clipul cât mai credibil, alegeam un alt loc de filmare, gen baza unui parking suprateran din oraș, de unde la o adică poate să-ți pice o mașină în cap. Plus că aș fi pus pe cineva să urle îngrozit la momentul oportun. Auzi că „adevăratul scop al clipului”…

Pe repede înainte

Un timelapse făcut cu telefonul pe ruta Cluj – Baia Mare. Am setat aplicația să captureze câte o imagine la 5 secunde timp de 3 ore, gândindu-mă că e suficient pentru a surprinde călătoria cap coadă. Numai că din pricina unui cuplu tăntălău care era în fața mea la OMV și ai cărui membri nu se puteau decide dacă să fie sandwich cu șnițel sau cu șuncă, plus o ninsoare turbată înainte de Dej, clipul se oprește cam cu 30 de secunde înainte de a ajunge la destinație. Merge și așa, că doar nu l-oi arunca. Vedeți-l fullscreen rogu-vă. Piesa este Travka – Iubire.

Păianjenii sunt actori proşti

În primul rând, până acum doi-trei ani credeam că se zice paianjen în loc de păianjen. În al doilea rând, dacă suferiţi de arahnofobie, ar cam fi timpul să ieșiți de pe site. Dacă nu, fullscreen pentru detalii horror maxime 🙂

Povestea

Alba Iulia, în grădină, prima zi. Pânza arahnidei strălucea în soare, ancorată de peretele garajului și o tufă de flori. Deși eram lovit grav de o lene așa ca de sâmbătă după amiaza, am făcut totuși efortul de a-i da în cap unei muște, după care am luat-o de o aripă și am aruncat-o în mijlocul capcanei păienjenești. În secunda doi, o namilă de păianjen cu cruce a sărit de sub o frunză și a făcut o chestie din aia ce vezi numai în filmele proaste cu extratereștri și la teleenciclopedia: și-a înfășurat prada (obținută prin amabilitatea mea) într-un cocon. Pfoaai, ce spectaculos! Veniiiți să vedeți ceva tare! Căutat muscă nouă, amețit, aruncat în pânză. Păianjenul, probabil mirat de norocul subit, repetă figura de dinainte. Publicul, reacții previzibile: “Ce scârbos, nu mă pot uita!” “Of mă Radu ce sadic eşti”. Bine, duceți-vă. Musca numărul trei. Păianjenul, fără grabă de data asta, o rezolvă. Abia acum mi s-o aprins beculețul. Fugit în casă, luat trepied, aparat foto, montat, pus obiectivul de 50 de mm, căutat muscă, desigur au dispărut toate muștele, nu-i nimic, uite o albină, îmi pare rău -mi-s simpatice albinele-, dar arta cere sacrificii, zbang cu o revistă în cap la albină, luat albina de-o aripă, aruncat în pânză, dat drumul la cameră… și nimic. Las că o vede el. Trec zece minute, eu deja simțeam că iau foc, aparatul foto, în plin soare, mirosea a ceva topit, păianjenul parcă adormise. Ceea ce probabil chiar făcuse. Sătul cu cele trei ofrande de dinainte, cred că putea să i se prindă un vultur în plasă și nu i-ar fi păsat. Da? No stai că am eu ac de cojocul tău. Am luat un băț și i-am luat din pânză toate muștele una câte una. Ne vedem mâine, fraiere! Vine mâine. Platoul de filmare amenajat, o viespe, o muscă și o albină așteptau în comă să intre în scenă, deci să purcedem așadar. Și ce să vedeți, nu lansez eu bine albina în pânză că, până să apuc să apăs record, înfometatul se și năpustise asupra ei. Înjurături, nu-i nimic, lasă că dacă ieri a făcut show cu trei invitați, și azi o să facă la fel. Ghiciți ce! Exact, după ce a coconizat bine albina, ingratul a înțepenit. Degeaba i-am aruncat muște, viespi, albine, ba chiar și un alt păianjen. Am fost extrem de tentat să înregistrez o tortură de păianjen, cu seringi, cleşti şi alte chestii simpatice cu care mă îndeletniceam în copilăria-mi, dar apoi mi-am dat seama că termenii şi condiţiile YouTube-ului zic că nu e voie. Rezultatul îl vedeţi mai sus, dar vă spun: dacă aş fi beneficiat de minima colaborare cinematografică a animalului, National Geographic scria pe tricoul meu când mă plimbam prin jungla amazoniană…

Am făcut și-am dres

Am fost în concediu.

(aici mai multe poze)

***

Am făcut niște încercări de camera ascunsă, așa mai low-budget. Mai urmează, în funcție de disponibilitatea de a se face de râs a colegilor mei de la FTR :). Iată una dintre ele:

***

Am asfalt pe stradă, după trei ani și ceva în care am reușit să-mi distrug bieletele (așa cred că le zice) la mașină prin gropi. Deci nu te votez bă!!

***

Am filmat o decolare (de fapt Mihai a filmat, eu am pozat) de lângă pista aeroportului Băneasa, sub privirile amenințătoare ale unor paznici mult prea zeloși ținând cont de amenințarea teroristă reprezentată de mine și de Mihai, care au apărut la două minute după ce am ajuns lângă gardul aeroportului și nu s-au lăsat până nu ne-am îndepărtat 20 de metri. Probabil știau că de la distanța aia nu puteam arunca cu pietre în avion, că altceva ce dracu să-i fi făcut?

***

Am văzut un film la IMAX, în București că numa acolo este. Nu pot descrie cât de mișto se poate vedea imaginea pe ecranul ăla! Și era Harry Potter, al cărui fan nu sunt și nu pot fi pentru că mi se pare o poveste neoriginală și lipsită de imaginație de la primul film din serie până la ultimul. Dar văzut la IMAX, Harry Potter este ză shit.

***

Am fost pe Transalpina, care cum ar veni e noul Transfăgărășan, cu deosebirea că-i de zece ori mai faină. Sau fain, că-i un traseu. După ce vor pune băieții și balustrade la șosea ca să nu faci un salt în prăpastie cât timp pozezi minunăția de peisaj, vom avea în sfârșit și noi (noi românii adică) ceva nou cu care chiar ne putem mândri în caz că suntem loviți de patriotism subit.

***

In-cre-di-bil, l-au prins pe măgarul care mi-a furat laptopul și aparatul foto din mașină în luna martie. Deci chiar l-au prins. M-au sunat de la secția IV zilele trecute să vin să văd niște poze cu diverse bunuri care cică au fost confiscate din casa unuia suspectat că a jefuit mai multe mașini din Cluj. El fiind din Tîrgu Mureș. M-am dus, evident fără speranțe. După ce am așteptat zece minute după un cuplu de tineri care au fost chemați din același motiv, am ajuns și eu în fața unui monitor pe care polițiștii au început să-mi arate poze cu diverse obiecte. Vreo 500-600 de obiecte. Cred că am rămas cu gura căscată vreo jumătate de oră, zicând din când în când “Nu pot să cred…” – varianta police-friendly a lui “ai să-mi bag p**a!”, cât timp mi se derulau pe ecran obiectele găsite în casa porcului, care se pare că a fost ocupat al dracului. Porcul. Parcă eram în fața unui magazin online. Vreo sută și ceva de poșete de toate mărimile și culorile, zeci de genți de laptop, laptopuri dezmembrate, genți foto, aparate foto P&S, GPS-uri, ceasuri de mână, încărcătoare, telefoane, căști… Și brusc tresar! Căștile mele JVC care erau în geanta laptopului furat! Căștile mele pe care am dat mult mai mult decât făceau fiindcă le-am luat din Monaco erau acolo, în fața mea, printre obiectele furate. Să vedeți ce s-au bucurat polițiștii când au auzit asta… 🙂 Fiindcă, am aflat de la ei, hoțul nu recunoaște nimic așa că acuma trebuie găsiți proprietarii a cât mai multe dintre obiectele furate, pentru a-l putea băga la răcoare pe animal. Io unu eram însă fericit că i-au stricat jocul și pe deasupra că stiu cum arată, polițiștii fiind drăguți și arătându-mi o poză cu el. Dar stați să vedeți ce-am mai aflat! Jivina are 36 de ani și trăiește într-o casă cu etaj nou nouță  împreună cu concubina și un copil mic, probabil al lui. Și, țineți-vă bine, în curtea pavată a casei avea două mașini și un lac artificial. I shit you not. Probabil fiindcă nu mai văzuseră nici ei așa ceva, polițiștii au fotografiat și casa și lacul și concubina și copilul și tot. No bun, ca să o scurtez, laptopul și aparatul foto evident nu mai erau acolo, dar am înțeles că o să-mi recuperez prețioasele căști și, poate, după ce va fi condamnat, nenea va vorbi și va spune cui și unde a vândut alte obiecte furate. Că cică așa fac majoritatea, tac mâlc până se trezesc cu sentința, apoi încep să coopereze. Din păcate nu am avut voie să fac o poză să vi-l arăt pe stimabil, dar am reușit să-i fac un portret cu mouse-ul deoarece i-am ținut minte toate trăsăturile. Poate fiindcă avea vreo patru în total.