Tag Archives: trafic

O reţetă simplă sau o idee bună?

Ce văd eu astăzi, la ieşirea de la Mac:

Informaţiile de care am nevoie! Ia te uită! Hai să vedem de ce informaţii aş avea nevoie, deschizând la întâmplare site-ul ziarului Click!.

Titluri de pe pagina principală (e interesant cum sunt formulate, ca pentru nişte copii/senili/înapoiaţi mintal):

* Raluca Sandu se sărută cu fostul iubit al Adelinei -> dacă numele Raluca Sandu îmi sună vag cunoscut, totuşi, who the fuck is Adelina?

* Delia, ce violentă eşti cu rivalele! -> aşa Delia, dă-le-un toc în gură!

* Aluniţe urâte şi aluniţe sexy -> oare o aluniţă de pe vârful nasului poate ajunge vreodată sexy? 🙂

* Fumează pe stradă ca o şerpoaică -> cum mama naibii fumează o şerpoaică? Dacă ziceau “ca o goriloaică” mai înţelegeam…

* Nume de cod – Orgasm. Iată parola -> desigur e vorba despre ăla la femei. La bărbaţi nu e cu parolă.

* Sophie Monk, ce sexy este ea, şi-n bikini, şi pe şa -> adevăru-i că îi.

* Femeia “elefant” îşi găseşte greu pantofi -> păi prin savană nu prea sunt mall-uri, cred că de-aia.

* Uite câte putem face cu mierea! -> una în ţâţele goale lângă o albină gigantică.

***

Astea sunt informaţiile de care ei zic că am eu nevoie zilnic. Ca să mă tâmpesc iremediabil probabil. Cei peste 50.000 de vizitatori zilnici ai site-ului Click! par însă a spune totuşi că da, asta vor. Genul ăsta de conţinut face trafic semnificativ în România. Ăsta şi site-urile de sport. Nu e nici un secret, e atât de simplu să ai un site “de succes” la noi… Mă refer la portalurile de “informare”. Site-uri precum CanCan, Libertatea sau Click! rup tot când vine vorba de trafic. Dacă vrei să atragi public avid de ştiri cu Alina Plugaru spre un site “serios”, apar problemele. Nu poţi să le dai numai un pic de Alina Plugaru într-un colţ. Nu, pentru că ei vor abundenţă de informaţii, cât mai multe poze sau conţinut video, aşa cum au fost obişnuiţi pe site-urile de genul celor mai sus menţionate.  Şi dacă te apuci şi bagi conţinut de genul ăsta, rişti să o iei la vale rău de tot şi să nu te mai poţi opri iar cititorii vechi se vor reorienta. Cum a făcut de exemplu clujeanul.ro, care, deşi acum este lider la accesări în Cluj, oferă un conţinut îndoielnic. Adică la ei vezi de la imagini cu morţi din accidente sau poze cu petreceri porno până la tot felul de “topuri” şi clasamente cu scopul de a crea polemici, deci trafic. Nu lipsesc galeriile cu gagici mai mult sau mai puţin dezbrăcate. Iar acest gen de conţinut se regăseşte la ei (şi nu numai) cu o frecvenţă tot mai ridicată. O soluţie pentru a avea un trafic ridicat şi un conţinut de calitate în acelaşi timp, fără a coborî standardele? Există: să oferi încă ceva pe lângă conţinutul informativ. Ce formă să aibă “ceva”-ul? Aş avea câteva idei cu privire la asta dar nu vi le spun că mi le furaţi 😛

Crappy day

– O zi proastă începe de dimineaţă. Faptul că m-am trezit cu gâtul sucit de parcă am dormit în cap a fost doar semnul prevestitor. Apoi mi-am scăpat o lentilă de contact după care am căutat disperat pentru ca să o găsesc căzută fix pe un săpun (ca fapt divers lentilele de contact nu au voie să ajungă în apropierea oricărui tip de produs de curăţare). Apoi azi am crezut că nu mai ajung la serviciu. Lumea înnebuneşte lunea dimineaţa în sensul că ies toţi la plimbare cu maşinile în aceeaşi direcţie cu mine. Ca să vezi! La asta se adaugă ambuteiaje, basculante şi tractoare care circulă prin mijlocul oraşului, maşini parcate aiurea, claxoane, frâne, înjurături gen Patric, încadrări greşite, ocoliri, buldozere şi compresoare care repară drumul că-i campanie electorală. Plus pietoni care trec strada ca nişte vite nepăsătoare (adică abia se mişcă), dar cu iPodul în urechi. Am ajuns la redacţie cu un chef nebun de somn.

– La magazin îmi iau un Powerade (varianta Coca-Cola la Gatorade-ul Pepsi). Încă nu m-am decis care îmi place mai mult sau dacă ambele sunt de kkt. Dar îmi ţin de sete. În fine, când ajung la casă, o ţigancă bătrână, foarte serioasă: “Domnu’, ăla-i spirt medicinal?” 🙂

– Deşi îmi place Jay Leno chiar dacă ştiu că 99% din ceea ce scoate pe gură într-un show este scris de alţii, interviul pe care l-a luat lui Hillary Clinton a fost jenant de regizat. Totul, de la întrebări şi răspunsuri până la gestică mirosea de la o poştă a piesă de teatru repetată de n ori. Nici o bâlbâială, râsetele lui Hillary parcă erau programate dinainte când să fie hăhăite şi cât să dureze. Discurs steril plus câteva poante cuminţi. Asta nu înseamnă că ceea ce s-a spus nu avea sens. Dimpotrivă, modul în care au fost abordate problemele este cu mult deasupra a ceea ce se discută pe la emisiunile noastre. Şi auzind cum se exprimă unii (Moise Guran de exemplu, analistul economic al Antenei 3 – vorbeşte de parcă zdrobeşte pietre între dinţi). Ideea era că eu “votez” cu Obama.