Io nu cred

Că în 2014 va fi așa ca în clipul de mai jos. Suedezii de la TAT (companie care dezvoltă interfețe cu utilizatorul pentru sistemele de operare mobile) au făcut un concept video interesant pe alocuri. Și trist un pic. Mi-am dat seama că și io fac ca ăla din clip dimineața: înșfac telefonul și timp de 10 minute mă uit ce s-a mai întâmplat, chiar dacă nu puteau să se întâmple multe de la ora 3 am, cât era când m-am ridicat de la calculator. Deci dependența de informație actualizată ne va fi încurajată și înlesnită în viitor. Faza cu ecranul încorporat în oglinda din baie mi se pare complet aiurea și, în afară de cazul în care producerea ecranelor de orice mărime va fi mai ieftină decât producerea hârtiei igienice, nu cred că va trece de stadiul de fiță.

„Data, you are the bird”

Am terminat cele șapte sezoane de Star Trek: The Next Generation și pot spune că, la 20 de ani de la filmare, TNG rămâne un serial extrem de bine făcut, vizionar. Cel mai mult mi-a plăcut că tehnologia din film nu pare deloc depășită, deși uneltele folosite de ei acolo seamănă tare bine cu telefoanele noastre cu touchscreen și computerele de tip tabletă. Iar acțiunea din film este plasată în anul 2370. Vă las cu Data, într-o secvență executată cu mare artă, care mi-a rămas în minte.

Get the Flash Player to see this content.

We Will Assimilate You

Picasa vrea să te cunoască

Noua versiune a softului de catalogare și retușare a pozelor de la Google, Picasa 3.5, aduce o noutate care ar fi impresionantă dacă nu ar fi un pic îngrijorătoare. Astfel, Google ne “dăruiește” un algoritm de detectare a fețelor din fotografiile personale și de grupare a acestora după numele persoanelor cărora le aparțin. Mai întâi programul găsește toate fețele, le sortează, apoi te pune să îi spui cine sunt persoanele respective. Urmarea: de fiecare dată când vei descărca în calculator poze noi, fețele din ele sunt detectate automat și puse frumos în foldere virtuale ce au numele celor recunoscuți. Foldere virtuale, adică Picasa nu mută pozele de pe hard niciunde, ci doar fețele sunt selectate și afișate la un loc, sub formă de fișiere în foldere. E interesant că sunt recunoscute şi feţe aflate în fundalul unei poze, chiar dacă sunt nefocusate sau întunecate. Am aflat astfel că am vreo 3500 de poze cu Laura și vreo 300 în care apar eu. Sigur, exceptând pozele de la nunta mea, unde e logic să apar. În rest prieteni, părinți, bunici, unchi, mătuși, toți sunt face-tag-uiți și în felul ăsta ușor găsibili. Este disponibilă şi sincronizarea cu albumele Picasa Web Albums care au beneficiat de face recognition înainte de implementarea acestei tehnologii şi programul pentru desktop. Și mă gândesc așa că dacă tehnologia asta de recunoaștere, care chiar funcționează, e disponibilă oricui, atunci ce fel de OZN-uri de softuri au la dispoziție diversele servicii mai mult sau mai puțin secrete? Practic, dacă apari în vreo poză obscură undeva într-un colț de net, să fii găsit e o nimica toată. Nu mai zic de camerele de supraveghere prin intermediul cărora  un soft în genul ăstuia te poate recunoaște imediat și te trezești săltat din mijlocul pieței, întrebându-te cum și de ce ți s-a întâmplat așa ceva.

Facebook – un hi5 fără steluțe și sclipici

Mi-am făcut cont pe Facebook, fiindcă avea toată lumea și am zis să nu fiu eu mai prost… Doar că la câtă publicitate i se face mă așteptam la ceva mai interesant. În contextul în care eu am deja blog și cont pe Twitter, Facebook mi se pare degeaba. Pui poze, linkuri, clipuri, texte… sună familiar? Apoi dai accept la “prieteni” pe care nu știai că-i ai, persoane de care n-ai auzit în viața ta. Mai sunt și ceva jocuri, unul dintre ele, Farmville, fiind campionul inutilității pe Pământ. Am intrat în el invitat fiind. Farmville, după cum îi spune și numele, presupune o fermă, unde tu ești fermier și poți să-ți dezvolți cotețul. Un fel de joc de strategie cu grafică proastă realizat în flash. Poți chiar să cumperi cu cardul chestii pentru ferma ta – deși tre să ai sub doi neuroni pentru a strica un leu pe așa ceva. Io deja am în fermă vreo doi cai, ceva rațe, niște pomi și dracu mai știe ce altceva că n-am mai intrat de o lună pe acolo.

Tocmai fiindcă este mult prea consumator de timp să întreții atâtea conturi (blog, cont de Twitter, Facebook și altele) în același timp, unii se gândesc cum să le combine. Mă refer Google și la niște minți luminate de acolo care propun ceva nou: Google Wave. Încă în stadiu preliminar, Wave promite. Am urmărit prezentarea de aici, îmi plac toate ideile prezentate precum și faptul că este open source și poate fi implementat independent de Google. Însă, pentru ca Wave să devină ușor de folosit și de înțeles, trebuie să fie pus într-o formă accesibilă tuturor și suficient de spectaculoasă, mai ales că Google visează la înlocuirea clasicelor email-uri cu “wave-uri”. De asemenea Google se bazează mult pe developeri pentru crearea unor aplicații cât mai interesante pentru serviciu. Nu în ultimul rând, existența aplicațiilor Wave pentru dispozitivele mobile vor avea un cuvânt greu de spus.

Star Trek și Bok

Momentan revăd Star Trek: The Next Generation, serialul copilăriei mele, pe care-l așteptam în fiecare duminică pe TVR 1 în cadrul emisiunii Știință și imaginație și sufeream răuuuu când nu-l difuzau. Call me nerdy. Acum pot să-mi aleg oricare dintre cele 178 de episoade din cele șapte serii, pot pune pe pauză, ce mai… nici nu aș fi visat atunci la așa ceva. Deși a fost filmat începând cu 1987 şi până în 1994, și acum mi se pare excelent făcut totul, de la alegerea actorilor până la efecte speciale și poveste.

PS. Dacă mai ieri realizam ce similitudini fonetice există între klingoniană și maghiară, azi l-am găsit pe future-Boc într-un episod din TNG. Mă rog, aici se numea Bok, dar priviți:

Yahoo nu este şi pentru români?

Virgin America oferă WiFi în timpul zborurilor, la preţuri între 9.95$ şi 12.95$ în funcţie de durata zborului. Văd utilă facilitatea doar în cazul zborurilor lungi, noaptea, peste ocean, când benoclatul pe geam este inutil. În zborurile de zi m-ar durea însă în cot de WiFi fiindcă şi aşa e o adevărată dramă când nu prind loc la geam. Ţin minte că odată un pici avea loc la geam lângă mine şi a dormit tot drumul, iar eu îmi tot lungeam gâtul peste el să văd Alpii înzăpeziţi. Asta până când am observat-o pe maică-sa, aflată pe scaunul din spate, care mă fixa cu o privire criminală.

***

Noul Blackberry Storm, cu toate chestiile faine pe care le are, o dă în bară fix cu ce nu te aştepţi: nu are WiFi. Un mare minus pentru că, dacă vrei să-l foloseşti în afara ţării unde 1 MB prin 3G costă cât venitul mediu pe economie, u’r fucked. WiFi gratuit se găseşte din belşug, chiar şi la noi, şi pe lângă că-i gratuit de obicei e şi mai rapid.

***

Cel mai tare comentariu pe un blog:

Voi ce faceţi de Criză?

***

A fost lansată o nouă versiune de software pentru iPhone, 2.2, care aduce o seamă de îmbunătăţiri pe partea de securitate, câteva funcţii noi şi eliminarea unor bug-uri. Cel mai mult mi-a plăcut includerea Google Street View în aplicaţia Maps. Am vizitat virtual o parte din locurile pe unde am umblat vara asta. Am observat că iPhone-ul e mai prompt la afişarea unor meniuri iar bateria pare să ţină mai mult. Nici crackerii nu au stat degeaba şi a doua zi după lansarea firmware-ului era deja disponibil patch-ul QuickPwn la care sincer nu-i prea mai văd rostul din prisma aplicaţiilor care se pot instala cu Cydia şi Installer. Majoritatea sunt instabile şi sug din baterie într-un mod obscen.

Nu pricep o chestie: de ce din secţiunea românească a iTunes Store lipsesc aplicaţii de la Google sau Yahoo, gratuite şi valabile pentru tot restul lumii? Cine naiba decide când are loc includerea lor acolo şi pe ce criterii? Adică din moment ce eu am plătit pentru telefon, plătesc un abonamet de date lunar, deci cu nimic mai prejos decât americanu’ sau englezu’, m-aş fi aşteptat să am aceleaşi drepturi. Dar nuu… Bine că, în loc să folosesc oneConnect, programul Yahoo! care include toate aplicaţiile companiei, eu trebuie să instalez pe iPhone alte aplicaţii thrid party (deci potenţial nesigure) prin care să mă conectez la Yahoo, doar fiindcă oneConnect-ul lipseşte din iTunes Store-ul românesc. La fel şi în cazul Google Earth.


Google Street View pe iPhone. Te poţi “plimba” pe străzi şi uita în orice direcţie (inclusiv în sus). În screenshot-ul de mai sus m-am învârtit pe lângă turnul Eiffel. Versiunea Stret View pentru desktop se găseşte accesând Google Maps

Nimic (foarte) spectaculos

Sau ce am consumat azi în materie de ştiri:

Photos of China’s top secret submarine found on Google Earth … mor de râs, dacă ştirea e reală se pare că nu trăim într-o lume prea complicată after all. Poate se supără chinezii şi încep să ochească sateliţii comerciali care trec pe deasupra şi fac poze. Că internetul l-au castrat deja.

– Noul avion de la Boeing, 787, un OZN. În timp ce ce Airbus se chinuie să-şi vândă monstruozitatea de A380 cu 800 de locuri, Boeing şi-a asigurat comenzi până în 2015 cu un avion modern, cu finisaje interioare de vis şi cică mai ecologic. Şi mai sigur, că-i mai uşor (din materiale compozite) deci pluteşte 🙂

– Pe la sfârşitul anului 2006 o companie irlandeză, Steorn (nu merită să-i dau link), anunţa pe o pagină întreagă în ziarul Economist că a descoperit o modalitate de a produce energie fără nici un cost, deci a realizat un perpetuum mobile, visul dintotdeauna al omenirii şi probabil al tuturor raselor inteligente din Univers. Wikipedia şi ceva amintiri din liceu îmi spun că dacă ce susţin ei ar fi adevărat ar contrazice legea conservării energiei care spune printre altele că energia totală dintr-un sistem izolat rămâne constantă, deşi poate trece dintr-o formă în alta. Conform aceleiaşi legi rezultă că nu se poate construi un motor care să lucreze într-un ciclu perpetuu şi care să producă energie cinetică din nimic, fără o intervenţie exterioară (energie electrică, sau alt tip de combustibil). Ei susţin că se poate, şi că au făcut-o deja. Demonstraţia unei maşinării minune bazate pe noua tehnologie urma să aibă loc luna aceasta în faţa unui juriu compus din oameni de ştiinţă, într-un muzeu din Londra. Timp de 11 zile dispozitivul (sub forma unui fel de disc rotativ) trebuia să se învârtă fără nici o intervenţie din exterior. Bineînţeles că nu a mai ajuns să se învârtă, doar nu era să asistăm chiar noi la evenimentul care ar fi schimbat cursul istoriei omenirii şi să ne mai şi bucurăm de el. Conform companiei luminile din sala unde trebuia să aibă loc demonstraţia produceau prea multă căldură şi au cauzat defecţiuni aparatului de mărimea unui mousepad. Dacă ziceau că radiaţiile solare combinate cu o rotaţie neuniformă a centrului planetei în sens invers îi împiedică să ducă la bun sfârşit demonstraţia probabil că ar fi fost mai credibili. Astfel, fără prea multe explicaţii demonstraţia s-a amânat până la un termen deocamdată necunoscut. De ce nu au făcut experimentul în alt loc? De ce nu au avut un aparat de rezervă dacă primul s-a topit de cald? De ce nu au stins becurile? Există două explicaţii (doar două): dacă gândim în termeni conspiraţionişti ne putem imagina că nişte interese uriaşe au fost afectate de această descoperire ducând la împiedicarea experimentului pe ultima sută de… Right. Sau o altă explicaţie, cea mai simplă, cei de la Steorn sunt nişte şarlatani, adică oameni, nu genii, care sunt conduşi de un nebun. Păcat totuşi, suna bine.

Bonus: revenim la oile noastre angajate de diverse firme inconştiente care cred în prostia lor că soluţia din poza de mai jos e cea mai bună promovare şi tipăresc în disperare fără să le pese de risipa de hârtie, respectiv de copaci. Zilnic, când îmi deschid cutia poştală îmi explodează în faţă toate broşurile şi pliantele tuturor supermarketurilor şi hiper-fucking-marketurilor din oraş îndesate cu forţa în cutie. Singurul rezultat al acestui tip de advertising în cazul meu este o înjurătură adresată lor, firmelor, când le adun maculatura care se împrăştie pe jos şi o alta când dau cu toate în coşul de gunoi pus acolo special în acest scop de femeia de serviciu a blocului. Să nu mai vorbesc că înainte să le arunc trebuie să le scutur pe toate ca nu cumva să se fi strecurat printre ele şi vreo factură sau altă hârtie utilă şi nevinovată.