Tag Archives: software

Când eram mic, aveam un vis…

Serios acuma. Când eram mic, îmi imaginam deseori cum ar fi să pot vedea grafic urmele pașilor mei, din momentul în care am început să umblu și până în momentul acela. Să văd așa “cu roșu”, pe o hartă pe care pot face zoom, pe unde am călcat și pe unde nu, sub formă de linii. Ceva în genul desenului de mai jos. De ce voiam asta? Eram curios ce suprafață de pe Pământ am reușit să “acopăr”. Tâmpenii de copil…

Suntem în 2011 și se pare că, de prin iunie anul trecut, cineva vrea să-mi îndeplinească visul 🙂 Zic că de prin iunie, fiindcă de atunci mi-am instalat sistemul iOS 4 pe telefon, care mai apoi, perseverent, a păstrat un jurnal cu toate mișcările mele. Înregistrările, definite prin latitudine, longitudine și ora la care s-a făcut localizarea, sunt păstrate într-un fișier necriptat. Interesant este că fișierul și-a continuat existența și în noul model de iPhone pe care l-am achiziționat în octombrie. Acuratețea localizărilor nu este chiar așa cum visam eu când eram mic, adică la centimetru, dar totuși, să nu fim prea pretențioși fiindcă băieții sunt la început. Momentan telefonul calculează locația aproximativă în care ai fost, folosindu-se de coordonatele celor mai apropiate antene GSM. Nu folosește deci gps-ul din telefon, cel mai probabil fiindcă ar consuma bateria mult prea repede și te-ai prinde că se coace ceva “sub capotă”. Bineînțeles că scandalul e în floare, fiindcă nimeni nu pricepe de ce sunt adunate datele astea, care, conform celor care le-au descoperit, rămân în telefon și pe calculatorul unde îți faci de obicei backup-uri, nefiind trimise niciunde. Deocamdată. Dar chiar dacă nu sunt folosite de Apple, la ele are acces liber oricine pune mâna pe telefonul sau pe calculatorul tău. Ia să vedem cam pe unde ai fost tu în data de 10 martie la ora 9? Ups…

Oricum, din reprezentarea grafică a plimbărilor mele prin țară din ultimul an, pot să observ că am neglijat Moldova și sudul țării 🙂 Roadtrip required!

(click pe poză pt a mări)

Aplicații utile pentru iPhone

Inspirat de Alex și topul său de aplicații pentru Android, am decis să realizez și eu o listă similară pentru iOS, sistem de operare pe care sunt convins că îl cunosc îndeajuns încât să pot face recomandări celor care acum îl descoperă.

Deoarece numărul de aplicații disponibile în AppStore este imens în acest moment (peste 250.000), un utilizator începător de iPhone ar putea avea dificultăți în a găsi programele care oferă un plus de valoare telefonului. Iată câteva dintre aplicațiile mele preferate. La sfârșitul fiecărei descrieri se află linkul spre locația din App Store de unde puteți descărca aplicația.

Continue reading

Firimituri

Martie, încerc să mă trezesc.

* Am cumpărat de curiozitate revista OK. O porcărie paginată plictisitor, cu poze pe care le poți vedea pe net cu o lună înainte.

* Abia aștept să fac un grătar acasă la Alba și să mă joc cu câinele prin grădină. Azi am pornit aerul condiționat în mașină. Ză heat iz coming.

* Foursquare ar fi mișto dacă ar fi folosit de mai multă lume. Twitter vine din spate cu un serviciu similar, Facebook cochetează de asemenea cu geolocația. Foursquare are deocamdată avantajul insignelor pe care le câștigi în funcție de unde și cât te plimbi, te face primar dacă mergi într-un loc de mai multe ori ca alții… ce mai, chestii irezistibile! :P.  Sunt primar în nouă locații, cele mai notabile fiind hipermarketul Cora și Muzeul Apei din Florești 🙂 și am 7 badges. Respect me, god damn it!

* Mi-am luat monitor/televizor Samsung P2770HD de 27 de inci. Recomand, raport excelent calitate/preț, doar că e cam scump la vedere prin magazine.

* Oare când vor face IMAX la Cluj?

* Scriu și pe blogul FTR din când în când. Despre twitteriști și despre ridicătorii de ștergătoare.

* Nu cred ca am vazut vreodată o reclamă mai sinistră decât cea cu Bittman la Millenium Bank. Sper să falimenteze agenția de publicitate răspunzătoare de atrocitate, iar “creativii” să nu-și mai găsească de lucru în domeniul ăsta veci pururi. Îngrețoșați-vă:

* Mai e criză?

* Dropbox e un serviciu care-ți oferă un folder virtual de 2 GB, gratuit, în care poți da copy/paste la fișiere iar acestea sunt încărcate pe serverul lor, fiind accesibile din orice locație cu internet. Inclusiv de pe telefoanele mobile. Foarte utilă chestie, am început să o folosesc tot mai des. Pentru mai mult spațiu de stocare trebuie plătit, însă 2 GB ajung pentru fișiere text, poze și alte cele.

Dropbox își face un folder în Windows Explorer, în care poți da paste/delete la orice tip de fișiere

* Înjuram mai jos pe primarul din Florești. La două zile după (ca urmare sau ca coincidență habar n-am, înclin spre a doua), a venit unul cu o lamă și a răzuit un pic gropile, așa cât să le facă suportabile. Fericirea a durat vreo trei zile, până a plouat.

* Noul site Gândul bate la fund site-ul Realitatea din toate punctele de vedere.

Foame de bani, băieți?

Tipic românesc. Anul trecut a apărut aplicația gratuită pentru iPhone roDEX, portarea pe mobil a bazei de date de pe dexonline.ro. O inițiativă lăudabilă, programul oferea acces la dicționare fără o conexiune la internet, căutai cuvântul, vedeai definiția, super ok. La ceva vreme, băieții scot roDEX PRO, versiunea cu plată a aplicației, pentru 0.99 euro. Un preț mai mult decât ok pe care-l plăteai ca să ai acces la ceva funcții în plus cum ar fi “căutare după mai multe criterii, gen scrabbe sau rebus, introducând toate literele sau doar o parte din ele“, conform descrierii aplicației. Eu nu aveam nevoie de facilitățile extra așa că am rămas la versiunea basic a programului. Astăzi, observ că există un update pentru versiunea free. Îl instalez fără a bănui nimic, doar ca să descopăr o măgărie: mi s-a tăiat accesul la funcția de căutare, aceasta fiind de acum disponibilă doar în versiunea pro iar în header mi se trântește reclama la versiunea pro. Dacă nu updatam, rămâneam cu aplicația curată, cu funcțiile nealterate.  În descrierea update-ului nu se specifica nimic de genul: “Bă, vezi că ți-am tăiat accesul la search și îți băgăm pe gât reclame ca să te determinăm să dai banu”. No stați așa un pic băiețași, nu faceți nici o afacere prostind utilizatorii. Nu tai din funcțiile unei versiuni free fără să anunți, u know? Update-urile sunt facultative, iar ele ar trebui să conțină toate modificările ce afectează software-ul după aplicarea lor. Culmea, pe iTunes App Store, aplicația free este încă prezentată cu screenshoturile versiunii vechi. Prețul ăla de 0.99 euro l-aș fi plătit bucuros dacă îmi ofereați ceva în plus care să mă intereseze. Dar așa puteți să vă spălați cu programul pe cap, o să intru de acum încolo de pe net pe dexonline.ro, gratuit, și o să vă dau și rating 1 după ce șterg aplicația. E mai bine așa?

Aplicația roDEX free “veche”:

După update:

Broadcaster Buzz

O chestie foarte faină este Ustream Broadcaster. Am aflat de serviciul ăsta de la Ashton Kutcher… mă rog, îl urmăresc pe Twitter și tipul a făcut o chestie mișto: cu iPhone-ul în mână, a urcat pe scenă în cadrul unui eveniment, fiind premiat pentru nu știu ce. În tot acest timp iPhone-ul său filma și transmitea live pe internet, cu sunet, toată tărășenia. Bine, din cauză că iPhone-ul e cam prost gândit și e alunecos ca un pește, Kutcher l-a scăpat a doua zi pe jos și l-a făcut bucăți încercând să execute o altă transmisiune live. Rămâne însă potențialul extraordinar al aplicației: transmiți live sunet și imagine oriunde te-ai afla. Singura ta grijă e să ai semnal și lățime de bandă suficientă pentru a transmite fluxul către serverele ustream.tv. De acolo se ocupă ei de servirea celor 10 sau 10 milioane de telespectatori virtuali. Din păcate Orange-ul din România agonizează la așa ceva. Am încercat câteva transmisii live, la ore diferite, toate rezultând în vreo 2-3 frame-uri pe secundă. Dacă te afli într-o rețea WiFi transmisiunea se realizează însă excelent. Dacă operatorii mobili vor investi mai mult în capacitățile de upload, pe viitor servicii ca ustream vor avea un succes nebun. Imaginați-vă un eveniment, filmat dintr-o mie de unghiuri de către utilizatori aflați în diverse locații, iar tu să poți să-ți alegi în orice moment oricare dintre stream-uri.

***

Google a lansat Buzz. Buzz e interesant, dar are niște limitări enervante. Cel puțin momentan. Pe partea mobilă, Google Buzz mi se pare genial. Folosindu-te de serviciul Google Maps, poţi vedea pe harta oraşului ce a mai “buzz”-uit unul sau altul din diverse locaţii, despre diverse locaţii, în apropierea ta. Aceştia pot fi oameni pe care-i urmăreşti sau străini, în funcţie de cum setezi aplicaţia. Deocamdată totul rulează în browser, ceea ce nu e prea grozav fiindcă se mișcă  încet iar interfața e spartană. E nevoie mare de aplicații mobile dedicate. A, și de mai mulți deținători de mobile cu GPS, fiindcă pe harta Clujului sunt eu și încă vreo 3-4 care ne vedem pe hartă. Buzz-ul pentru desktop, integrat în Gmail, mi se pare prea simplu și “izolat”. Ca și la telefoanele mobile, e mare nevoie de plugin-uri pentru browsere și aplicații standalone care să-l facă mai ușor de folosit. Ca să depășească Twitter în popularitate trebuie totuși să ofere mai mult.

We Will Assimilate You

Picasa vrea să te cunoască

Noua versiune a softului de catalogare și retușare a pozelor de la Google, Picasa 3.5, aduce o noutate care ar fi impresionantă dacă nu ar fi un pic îngrijorătoare. Astfel, Google ne “dăruiește” un algoritm de detectare a fețelor din fotografiile personale și de grupare a acestora după numele persoanelor cărora le aparțin. Mai întâi programul găsește toate fețele, le sortează, apoi te pune să îi spui cine sunt persoanele respective. Urmarea: de fiecare dată când vei descărca în calculator poze noi, fețele din ele sunt detectate automat și puse frumos în foldere virtuale ce au numele celor recunoscuți. Foldere virtuale, adică Picasa nu mută pozele de pe hard niciunde, ci doar fețele sunt selectate și afișate la un loc, sub formă de fișiere în foldere. E interesant că sunt recunoscute şi feţe aflate în fundalul unei poze, chiar dacă sunt nefocusate sau întunecate. Am aflat astfel că am vreo 3500 de poze cu Laura și vreo 300 în care apar eu. Sigur, exceptând pozele de la nunta mea, unde e logic să apar. În rest prieteni, părinți, bunici, unchi, mătuși, toți sunt face-tag-uiți și în felul ăsta ușor găsibili. Este disponibilă şi sincronizarea cu albumele Picasa Web Albums care au beneficiat de face recognition înainte de implementarea acestei tehnologii şi programul pentru desktop. Și mă gândesc așa că dacă tehnologia asta de recunoaștere, care chiar funcționează, e disponibilă oricui, atunci ce fel de OZN-uri de softuri au la dispoziție diversele servicii mai mult sau mai puțin secrete? Practic, dacă apari în vreo poză obscură undeva într-un colț de net, să fii găsit e o nimica toată. Nu mai zic de camerele de supraveghere prin intermediul cărora  un soft în genul ăstuia te poate recunoaște imediat și te trezești săltat din mijlocul pieței, întrebându-te cum și de ce ți s-a întâmplat așa ceva.

Facebook – un hi5 fără steluțe și sclipici

Mi-am făcut cont pe Facebook, fiindcă avea toată lumea și am zis să nu fiu eu mai prost… Doar că la câtă publicitate i se face mă așteptam la ceva mai interesant. În contextul în care eu am deja blog și cont pe Twitter, Facebook mi se pare degeaba. Pui poze, linkuri, clipuri, texte… sună familiar? Apoi dai accept la “prieteni” pe care nu știai că-i ai, persoane de care n-ai auzit în viața ta. Mai sunt și ceva jocuri, unul dintre ele, Farmville, fiind campionul inutilității pe Pământ. Am intrat în el invitat fiind. Farmville, după cum îi spune și numele, presupune o fermă, unde tu ești fermier și poți să-ți dezvolți cotețul. Un fel de joc de strategie cu grafică proastă realizat în flash. Poți chiar să cumperi cu cardul chestii pentru ferma ta – deși tre să ai sub doi neuroni pentru a strica un leu pe așa ceva. Io deja am în fermă vreo doi cai, ceva rațe, niște pomi și dracu mai știe ce altceva că n-am mai intrat de o lună pe acolo.

Tocmai fiindcă este mult prea consumator de timp să întreții atâtea conturi (blog, cont de Twitter, Facebook și altele) în același timp, unii se gândesc cum să le combine. Mă refer Google și la niște minți luminate de acolo care propun ceva nou: Google Wave. Încă în stadiu preliminar, Wave promite. Am urmărit prezentarea de aici, îmi plac toate ideile prezentate precum și faptul că este open source și poate fi implementat independent de Google. Însă, pentru ca Wave să devină ușor de folosit și de înțeles, trebuie să fie pus într-o formă accesibilă tuturor și suficient de spectaculoasă, mai ales că Google visează la înlocuirea clasicelor email-uri cu “wave-uri”. De asemenea Google se bazează mult pe developeri pentru crearea unor aplicații cât mai interesante pentru serviciu. Nu în ultimul rând, existența aplicațiilor Wave pentru dispozitivele mobile vor avea un cuvânt greu de spus.

Star Trek și Bok

Momentan revăd Star Trek: The Next Generation, serialul copilăriei mele, pe care-l așteptam în fiecare duminică pe TVR 1 în cadrul emisiunii Știință și imaginație și sufeream răuuuu când nu-l difuzau. Call me nerdy. Acum pot să-mi aleg oricare dintre cele 178 de episoade din cele șapte serii, pot pune pe pauză, ce mai… nici nu aș fi visat atunci la așa ceva. Deși a fost filmat începând cu 1987 şi până în 1994, și acum mi se pare excelent făcut totul, de la alegerea actorilor până la efecte speciale și poveste.

PS. Dacă mai ieri realizam ce similitudini fonetice există între klingoniană și maghiară, azi l-am găsit pe future-Boc într-un episod din TNG. Mă rog, aici se numea Bok, dar priviți:

Însemnez ca să nu uit

S-a prăbușit avionul Air France în mijlocul Oceanului Atlantic. 228 de morți, o tragedie, îngrozitor și nedrept. Cauzele sunt încă un mister. Cum la locul prăbușirii oceanul are mii de metri adâncime, cutiile negre ale avionului sunt aproape imposibil de detectat deși sunt căutate cu un submarin francez și două nave dotate cu dispozitive de ascultare a “ping”-urilor emise de cutii. Ping-uri care vor înceta în aproximativ o săptămână. Sper să le găsească, însă am o nedumerire. Înainte de prăbușire avionul a trimis automat către fabricant 24 de mesaje de eroare, care semnalau cedarea mai multor sisteme vitale pentru zbor. Cu ocazia acestui incident am aflat că toate avioanele Airbus trimit în timpul zborului diverse informații tehnice către companie, informații ce servesc la îmbunătățirea software-ului de zbor dezvoltat ulterior. De asemenea am mai aflat că avionul se afla în afara razei radarului când s-a întâmplat tragedia. Cu toate acestea sistemul automat de transmisie a datelor de zbor a funcționat fără probleme. Și atunci pun întrebarea: conținutul cutiilor negre (înregistrări cabină, parametri de zbor) nu poate fi transmis în același mod ca și informațiile pentru debugging, în timp real și stocat altundeva decât în avionul care la o adică poate ajunge pe fundul oceanului într-un milion de bucăți? Eventual înregistrările să fie șterse de fiecare dată când avionul aterizează în siguranță. Să zicem că e scump de implementat la toate avioanele, dar măcar la cele care fac zboruri transoceanice nu se poate face ceva pentru a evita situațiile în care 10 națiuni scormonesc oceanul aproape degeaba? Normal că se poate însă prăbușirile fiind relativ rare se preferă varianta mai simplă și mai ieftină.

***

Apple a lansat softul pentru iPhone versiunea 3.0, în care binevoiește a include și posibilitatea trimiterii de MMS-uri (welcome to 2003 cum zicea cineva), cut/copy/paste și funcție de search. Telefonul se mișcă mai bine, în special browserul web. Astea sunt cele mai vizibile îmbunătățiri. Funcția de search este deosebit de utilă, rezultatele afișate fiind selectate dintre contacte, aplicații sau mailuri. Mai există posibilitatea de a folosi telefonul drept modem, opțiune pe care Orange o taxează cu 4 euro, așa numa de șmecheri ce sunt, deși la alte telefoane nu trebuie să plătești nimic pentru a face tethering.

***

O seară foarte proastă se desfășoară așa: vine ploaia. Se ia curentul în sat. Vine curentul înapoi, internetul însă nu mai vine. Ora 0:00.  Fără internet nu pot lucra. Nu-i nimic, mă sui în mașină și mă duc la sediul firmei. Ploaia cade în regim turbat. În apropiere de oraș o iau spre cartierul Mănăștur, ca să mă opresc la Mac să-mi iau ceva de mâncare. Drumul respectiv începe cu o pantă pe care mie îmi place totdeauna să o iau cu viteză. Am omis faptul că acum turna cu găleata. Accelerez și mă trezesc față în față cu un lac în toată regula format la baza pantei. Intru în lac cu vreo 90 la oră. Apa zboară 10 metri în sus iar mașina se rotește de două ori în jurul axei și se oprește la juma de metru de marginea drumului, pe contrasens. În jur nici o mișcare. Păcat, cred că a fost spectaculos. Pornesc mașina și ajung la Mac. Între timp ceva de sub mașină zăngănea, semn că… nașpa. Îmi iau un suc și un sandwich, le pun pe scaunul din dreapta și mă îndrept spre firmă însoțit de zăngănitul infernal. Becurile de pe stradă nu funcționau. Opresc mașina, pun mâna să-mi iau mâncarea și dau de ceva ud. Fucktardul de la Mac nu închisese capacul paharului de suc. Sandwich, portofel și geanta laptopului înotau în Cola.

Daily hamham, behehe, miaumiau*

*Aluzie la daily cotcodac, v-ați prins…

Nu de multă vreme s-a încheiat un concurs organizat de Apple, premiul fiind niște produse care încep toate cu i oferite celui sau celei care downloadează a miliarda aplicație pentru iPhone din Apple Store. Da, ați citit bine, s-au descărcat peste un miliard de aplicații de la inaugurarea Apple Store acu un an și ceva și până acum. Aplicații propriu zise sunt cu puțin peste 35.000 dar au avut un succes fulminant, mulți dezvoltatori făcând adevărate averi din vânzarea lor. Faza funny a venit când m-am uitat în topul celor mai descărcate aplicații. În Top 10 dintre cele care costă bani găsim o aplicație care simulează o halbă de bere. Să zicem că-i nostimă, deși există o aplicație la fel gratuită. Altă aplicație afișează un lac cu pești. Deci atât, un lac, la care te uiți și vezi pești. Iar câteva zeci de milioane de oameni au plătit pentru asta… În top 10 aplicații gratuite am găsit alta genială, la figurat evident. Un simulator de “bubble wrap”, nu știu să-i zic pe românește, la care nu faci altceva decât să spargi virtual bule cu degetul. Asta spune multe despre profilul utilizatorilor de iPhone și e o consecință directă a ușurinței de utilizare a dispozitivului, ce atrage toată gama de vârste, sexe, IQ-uri. Da, și eu am descărcat prostia.

Că tot suntem la iPhone, există la el un “feature” care îmi mănâncă sănătatea. Dimineața iPhone-ul sună. Problema nu e că sună, ci că nu-l mai pot opri din sunat. Fiind tehnologie “evoluată”, ca să oprești alarma tre să faci “slide” cu degetul pe ecran într-o anumită direcție pentru a opri ciripitul. Ce să vă spun, cu un sfert de creier activat eu nici nu știu cum mă cheamă dimineața, darămite ce tre să-i fac jivinei. Așa că lucrurile decurg cu totul halucinant: telefonul sună, eu întind o mână, apăs la întâmplare până se oprește. După 10 minute sună iarași, că de fapt nu-l oprisem ci-l pusesem pe snooze, repet procedura, adorm. După alte 10 minute iarăși sună, mă sperie îngrozitor, mă ridic pe jumătate orb și încep să frec ecranul cu degetu în speranța că va tăcea dracului, apoi fac eforturi animalice de a discerne ce scrie pe ecran, încotro tre să fac nenorocitul de slide, după care reușesc, mă prăbușesc înapoi în pat și dorm dus încă două ore.

Update: azi dimineață mă găsește Laura pe marginea patului cu telefonul într-o mână și cu vaza cu bambus de pe noptieră în cealaltă mână, eu uitându-mă la vază și încercând să o “butonez” ca să nu mai sune. Și acum încă tot râde…

***

Rulează o reclamă la un produs medicamentos revoluționar denumit Aspirine. Oare despre ce o fi vorba?

***

Vecinii mei… oh, vecinii mei. Cum constructorul blocului a dispărut de pe fața planetei de când cu criza și cum rigolele din jurul blocului au rămas goale și bune de rupt gâtul în ele la ceas de noapte, vecinii s-au încordat și au decis să le umple cu ceva. Ăia de la scara 1, mai șmecheri, au adus o basculă cu pământ, ai mei, mai calici, au cărat cu roaba de pe parcela alăturată blocului. Au furat cum ar veni. După operațiunea asta au trecut la sădit. Și ce credeți că au sădit ei? Desigur, niște brazi! Și nu unu, doi ci vreo 20 de jur împrejurul blocului. Cum ar veni furați și ăștia de prin ceva pădure din apropiere, nu vă gândiți la brăduleți din ăia decorativi. Trecem peste faptul că un singur brad dacă ar fi crescut ar fi răsturnat blocul și ajungem la deznodământul inevitabil: au murit cu toții, brazii zic, ce altceva să facă la +105 de grade câte sunt la nivelul pavajului de lângă bloc. Încă încerc să-mi dau seama cum de le-a scăpat faptul că există ceva verde cunoscut sub numele generic de iarbă, care trăiește în orice condiții. Da’ probabil că de Crăciun nu puteau agăța globuri de firu ierbii.

***

Am numărul de telefon din anul 2005, și de atunci mă sună aproape lunar oameni care-l caută pe Cornel. La început am înțeles, era numărul omului, l-am preluat eu, e normal, le-am zis la toți cum stă treaba. Dar după atâta timp încă tot sună? Cine dracu era Cornel? Tre să fi fost ceva papagal cu multe relații, vreun politician/popă/vedetă TV. Dar în același timp a fost și un tip prost. În afara cazului în care n-a mierlit-o subit, nu a fost în stare să trimită un sms cu noul său număr de telefon către cei din agendă? Nu.

***

Artă modernă de București (mersi Mihai!) – poate concura cu exponatele de la muzeul Tate, nu?

Sandwichuri pentru elefanţi (bizari)

Am fost în Irish Music Pub sâmbătă seara cu două scopuri precise: să “testăm” faimoasele sandwichuri (sau “sandviciuri” după DEX, dar nu-mi place aşa) şi să-i vedem pe Les Elephants Bizzaress live. Despre sandwichuri nu e prea mult de spus decât că n-a mai rămas nimic în farfurii. O’Ceapă şi O’Tona mi s-au părut cele mai bune. O’Bama este pentru oameni “mari” cum ar fi prietenul Mihai care, după spusele lui Andrei Crivăţ, a fost a doua fiinţă umană ce a reuşit să termine un sandwich O’Bama. Andrei nu ştia că Mihai luase între timp să guste câte o felie și din restul sandwichurilor.

O’Bama

“Elefanţii bizari” au făcut un show tare fain. Băieţii cântă cu o uşurinţă remarcabilă şi se vede că au depus mult efort să ajungă la performanţa asta. Piesele sunt lucrate şi cu ceva “catchy” în fiecare dintre ele. Pe lângă Have no Fear pe care au cântat-o ultima, au mai avut vreo câteva care mi-au plăcut. Din restul melodiilor mi-au plăcut pasaje :).  După ce lumea a cerut bis, au mai cântat două piese.

Les Elephants Bizarres

***

* A fost lansat Internet Explorer 8, cu aceeaşi meteahnă existentă şi la versiunea 7, ce mă enervează şi mă face să nu-l folosesc: când deschizi un tab nou stă vreo 2 secunde jumate şi scrie “connecting” pe tabul respectiv, deşi nu se conectează la nimic, fiind gol. La restul browserelor taburile se deschid instant, de ce la ăștia nu se poate?

* Mi-ar plăcea ca telefoanele mobile să poată fi programate să se pornească singure la o anumită oră. Nu neapărat să sune alarma ci pur si simplu să se conecteze la reţea ca să poţi primi apeluri, după ce am oprit telefonul peste noapte să zicem. Telefoanele Nokia te lasă să le opreşti dar alarma rămâne în funcţiune, ceea ce e bine dar nu suficient. Eu opresc telefonul în fiecare noapte. Nu mă interesează ce se întâmplă cât dorm eu, iar un somn liniștit e mai presus de orice.

* Tot din domeniul somnului: eu nu înțeleg cum își dă lumea seama din prima că dormeai când ei s-au găsit să te sune. “Alo, da!” “Salut, dormeai?” asta deşi eu înainte să răspund stau cinci secunde să-mi activez creierul, să-mi dreg vocea… “Nu, nu dormeam, sunt la cumpărături, spune te rog…”

***

Un mesaj pentru blonde de la o urâtă… pardon, roşcată:

Telefonule, zi cine cântă!

Am găsit o aplicaţie pentru iPhone care face o chestie ce mi-am dorit-o de când mă ştiu dar nu credeam că o s-o văd decât în filme sf. De câte ori nu aţi auzit la radio sau la tv o melodie, v-a plăcut, dar nu ştiaţi cine cântă? În cazul meu de foarte multe ori. Exact, progrămelu ăsta recunoaşte muzica “auzită” şi-ţi afişează în câteva secunde numele interpretului*. Nu contează că îl pui să asculte televizorul, radioul din maşină sau te apucă pe tine fredonatul. Programul se numeşte “Midomi” iar corespondentul său “american”, Shazam, îl puteţi vedea în acţiune mai jos.

* Am observat că funcţionează perfect în 99% din cazuri, mai puţin atunci când vrei să faci cuiva o demonstraţie şi dă rezultate aiurea.

***

Hipermarketul Cora fură. Şi încă cu nesimţire mare. M-am mirat să văd că un DVD dual layer costă numa 7.9 lei (preţul afişat) când eu le luam din alte locuri tot cu 10-12 lei. Hm, să fiu eu fraier şi să nu-mi dau seama? Trec DVD-ul prin dreptul cititorului de preţuri… numa 2 lei diferenţa. Şi nu în avantajul meu.

***

Apple a lansat Safari 4, versiunea beta. Pe lângă că e foarte rapid în randarea paginilor, are o interfaţă de rămâi cu gura căscată şi multe opţiuni de configurare care-l fac deosebit de “user friendly”. Bate Google Chrome şi dă sentimentul că e mai stabil ca Firefox. Sunt deja o grămadă de review-uri, eu doar îl recomand. Download aici.

Windows 7, răsfăţat din faşă

(post tehnic, neamatorii de aşa ceva poa’ să-l sară liniștiți)

Windows 7 a pornit cu dreptul iar cei de la Microsoft se roagă ca review-urile să rămână la fel şi după momentul lansării. După ce am văzut un milion de articole, toate laudative la adresa Windows 7, și datorită Microsoft care oferă cu generozitate (yeah..) gratuit varianta beta a sistemului de operare şi te lasă să o foloseşti până la 1 august, am decis să văd și eu minunea. După 1 august va apărea ori beta 2, ori Release Candidate-ul. Deşi iniţial au zis că îl oferă primilor 2 milioane jumate care vor să-l încerce, între timp au ridicat restricţia văzând că au primit vreun milion de request-uri încă din prima zi. Ideea este că varianta asta de Windows 7 raportează către Microsoft orice bug sau crash, astfel încât the more, the better pentru ei.

Sistemul pe care l-am instalat eu este un Intel Core2Duo @ 2.2ghz, 2 GB RAM, placă video GeForce 8600 GT cu 512 MB RAM, 3 harddisk-uri dintre care unul pe SATA, unul pe IDE şi unul pe USB. Sistemul l-am înghesuit pe harddisk-ul IDE, singurul unde am reuşit să eliberez cu greu 30 de giga. Surprinzător, n-am resimţit în nici un fel performanţele reduse ale drive-ului IDE în comparaţie cu SATA, şi nu pot decât să-mi imaginez cu împreună cu un SSD (Solid State Drive) Windows 7 decolează. Am ales varianta pe 32 de biți a sistemului de operare, deși am înțeles că cea pe 64 este cea “de viitor”. Pe mine nu m-au interesat performanțele extreme ci compatibilitatea cu echipamentele/softurile ce funcționau pe Vista. Nu voi enumera toate îmbunătățirile cu care vine Windows 7 și care se găsesc pe toate site-urile. Am remarcat însă din prima interfața care a suferit niște schimbări binevenite. Taskbar-ul modificat, introducerea de acțiuni comandate prin gesturi (scuturi cu mouse-ul o fereastră > ferestrele se minimizează lăsând în prim plan doar  fereastra activă), shortcut-uri utile de la tastatură, toate fac munca cu sistemul de operare mult mai plăcută. Există deja o mare varietate de teme care pot fi aplicate ferestrelor, care de care mai stylish sau mai colorate, în funcție de gusturi. Imediat după instalare, Windows 7 a instalat automat toate driverele necesare (inclusiv placa video) și toate update-urile disponibile. Am încercat și un driver experimental de la  Nvidia pentru Windows 7, care după instalare a făcut niște figuri, însă apoi n-am mai avut probleme. Am remarcat cu surprindere că Windows Media Player 12 știe de accelerare hardware pentru fișierele codate H264. Modul de vizualizare a pozelor este de asemenea îmbunătățit și pe gustul meu, cu afișarea tuturor parametrilor fotografiei și un preview redimensionabil după preferințe. Probleme de compatibilitate cu programele pentru sisteme Windows mai vechi n-am avut încă dar nici nu am instalat toate ciurucurile.

Mai jos un screenshot făcut desktop-ului (dualmonitor) ; dunga neagră din partea dreaptă se datorează faptului că monitorul secund are o rezoluție mai mică decât cel principal


Click aici pentru a face download la captura originală (2960×1050)

Concluzii: Windows 7 este într-adevăr un OS “simpatic”, chiar și în varianta beta. Mai bun decât Vista din mai multe puncte de vedere. Fără multe mesaje enervante, cu meniuri simplificate și mai logice, e foarte rapid, îşi face treaba şi arată bine, cu o interfaţă bine gândită. Dar nu sunt de acord cu aserţiunile cum că Windows Vista, ghinionistul sistem de operare lansat în 2006, a fost un eşec. Un fel de Windows ME. Eu am Vista pe laptop şi rulează excelent. Mai degrabă pe atunci calculatoarele nu erau echipate ca cele de acum. Şi mă refer în special la memorie şi plăci video. Acum 2 giga de RAM sunt ceva la ordinea zilei, iar 4 giga are orice gamer care se respectă. Preţurile la RAM sunt în continuă scădere, astfel încât oricine poate să-şi revitalizeze sistemul. Deci Windows 7 se mişcă mai bine decât se mişca Vista în momentul lansării datorită sistemelor noastre îmbunătăţite, şi în mai mică măsură datorită optimizării de cod, care există fără îndoială, din moment ce kernel-ul ocupă jumătate din memoria ocupată de Vista. În momentul actual sunt decis să-l cumpăr când va apărea. Să vedem dacă mă răzgândesc până atunci.

Yahoo nu este şi pentru români?

Virgin America oferă WiFi în timpul zborurilor, la preţuri între 9.95$ şi 12.95$ în funcţie de durata zborului. Văd utilă facilitatea doar în cazul zborurilor lungi, noaptea, peste ocean, când benoclatul pe geam este inutil. În zborurile de zi m-ar durea însă în cot de WiFi fiindcă şi aşa e o adevărată dramă când nu prind loc la geam. Ţin minte că odată un pici avea loc la geam lângă mine şi a dormit tot drumul, iar eu îmi tot lungeam gâtul peste el să văd Alpii înzăpeziţi. Asta până când am observat-o pe maică-sa, aflată pe scaunul din spate, care mă fixa cu o privire criminală.

***

Noul Blackberry Storm, cu toate chestiile faine pe care le are, o dă în bară fix cu ce nu te aştepţi: nu are WiFi. Un mare minus pentru că, dacă vrei să-l foloseşti în afara ţării unde 1 MB prin 3G costă cât venitul mediu pe economie, u’r fucked. WiFi gratuit se găseşte din belşug, chiar şi la noi, şi pe lângă că-i gratuit de obicei e şi mai rapid.

***

Cel mai tare comentariu pe un blog:

Voi ce faceţi de Criză?

***

A fost lansată o nouă versiune de software pentru iPhone, 2.2, care aduce o seamă de îmbunătăţiri pe partea de securitate, câteva funcţii noi şi eliminarea unor bug-uri. Cel mai mult mi-a plăcut includerea Google Street View în aplicaţia Maps. Am vizitat virtual o parte din locurile pe unde am umblat vara asta. Am observat că iPhone-ul e mai prompt la afişarea unor meniuri iar bateria pare să ţină mai mult. Nici crackerii nu au stat degeaba şi a doua zi după lansarea firmware-ului era deja disponibil patch-ul QuickPwn la care sincer nu-i prea mai văd rostul din prisma aplicaţiilor care se pot instala cu Cydia şi Installer. Majoritatea sunt instabile şi sug din baterie într-un mod obscen.

Nu pricep o chestie: de ce din secţiunea românească a iTunes Store lipsesc aplicaţii de la Google sau Yahoo, gratuite şi valabile pentru tot restul lumii? Cine naiba decide când are loc includerea lor acolo şi pe ce criterii? Adică din moment ce eu am plătit pentru telefon, plătesc un abonamet de date lunar, deci cu nimic mai prejos decât americanu’ sau englezu’, m-aş fi aşteptat să am aceleaşi drepturi. Dar nuu… Bine că, în loc să folosesc oneConnect, programul Yahoo! care include toate aplicaţiile companiei, eu trebuie să instalez pe iPhone alte aplicaţii thrid party (deci potenţial nesigure) prin care să mă conectez la Yahoo, doar fiindcă oneConnect-ul lipseşte din iTunes Store-ul românesc. La fel şi în cazul Google Earth.


Google Street View pe iPhone. Te poţi “plimba” pe străzi şi uita în orice direcţie (inclusiv în sus). În screenshot-ul de mai sus m-am învârtit pe lângă turnul Eiffel. Versiunea Stret View pentru desktop se găseşte accesând Google Maps

Ce da şi ce nu

Încep cu o dedicaţie specială către Electrica, o companie de kkt din “ţara serviciilor de kkt”. De două săptămâni încoace Electrica îşi face nevoile pe nervii şi pe aparatele mele casnice. Zilnic în jurul orei 8 dimineaţa (ar trebui să dorm la ora aia wtf) curentul pică. Apoi vine. Apoi pică iarăşi. Apoi vine şi pică aproape concomitent. Iar eu stau siderat şi nu-mi vine să cred ce se întâmplă şi mai ales cum îmi fac aparatele din casă. UPS-ul de la calculator mă salvează de la reseturi care m-ar transforma într-un internat la nebuni dar chiar şi aşa cred că tot blocul mă aude blestemând. De două săptămâni se întâmplă asta. Ah, şi alaltăieri a fost cireaşa. S-a luat curentul şi n-a mai venit. Am tot aşteptat până ce UPS-ul a capotat şi mi-a dat shutdown aşa că am tăiat-o în oraş. M-am întors la 9 seara, curentul nu se întorsese. Blesteme. Frigiderul mirosea a căpşuni, îngheţată, salam şi alte “bunătăţi” numai bune de aruncat. Pe la 10pm, după cinci telefoane la Electrica vine şi curentul. Protecţia consumatorului scrie pe voi băi miserupiştilor.

***

Am văzut două filme. “Indiana Jones si Regatul Craniului de Cristal” şi “Un pic însărcinată“. Pot spune că al doilea a fost făcut mai cu cap decât primul. Indiana Jones a abundat în efecte speciale dar i-a lipsit povestea. Început bunicel, final făcut în grabă şi lipsit de orice urmă de inspiraţie. Clişee. Puţine faze comice. Actorii şi-au făcut treaba, dar totuşi acum Harrison Ford este în primul rând bătrân şi abia mai apoi carismatic. Se vedea că făcea eforturi să îşi ascundă mişcările tipice de moş. De la Steven Spielberg m-aş fi aşteptat la mai mult. Dar nu e doar vina lui ci şi a lui George Lucas şi a altor “writeri” care au folosit şi în filmul ăsta aceleaşi vechi poveşti cu extratereştrii, triburi, temple etc. Poate ar trebuie să se retragă. Comedia “Un pic însărcinată” m-a distrat pentru că s-a menţinut în limitele plauzibilităţii şi a avut faze suficient de comice. Plus actori simpatici, mai ales Katherine Heigl care are avantajul că e şi o frumuseţe.

***

Microsoft a lansat un software nou, WorldWide Telescope, pe care l-aş recomanda oricui. Este un telescop virtual care permite o explorare intuitivă a ceea ce cunoaştem din “Univers” prin intermediul a zeci de terabytes de imagini capturate de telescoape terestre şi de pe orbită, centralizate de program într-o interfaţă cu aspect plăcut şi uşor de folosit. Sistemul de navigare este asemănător Google Sky, fiind necesară o conexiune la Internet pentru preluarea informaţiilor atunci când utilizatorul face “zoom”. Pe lângă informaţii detaliate despre fiecare obiect celest, sunt disponibile tururi virtuale realizate de astronomi de renume, foarte utile pentru începătorii în ale astronomiei. Imaginile din WWT sunt disponibile în variante realizate la diverse lungimi de undă cu posibilitatea de a face crossfade între ele, fiind astfel relevate caracteristici şi forme ascunse ale diverselor obiecte care nu pot fi observate în lumina vizibilă.

Interfaţa WWT

***

Si Google Earth oferă nişte noutăţi în ultima versiune a programului. Astfel, se poate simula modul în care cade lumina solară peste peisaj în funcţie de ora la care este deschis programul. Astfel, dacă sunteţi într-o zonă în care se înserează sau este noapte, veţi observa aceleaşi condiţii şi pe “Pământul” virtual din Google Earth, toate formele de relief fiind “umbrite” corespunzător. Sigur că această funcţie se poate dezactiva, deoarece “pe timp de noapte” nu se vede mare lucru din hartă. Aş aminti şi simulatorul de zbor, în care poţi pilota un avion deasupra peisajelor din Google Earth folosindu-te de tastatură sau joystick. Ideea e bună, dar eu de fiecare dată am intrat într-o vrie infernală şi m-am prăbuşit deoarece nu am stat să citesc help-ul.

Munţii Carpaţi văzuţi “dimineaţa”

Safari? Aveam nevoie de el?

Când există deja Internet Explorer 7, Firefox şi Opera, trei browsere foarte bune de altfel. Primele versiuni beta ale Safari nu rulau deloc la mine pe calculator, crăpau înainte de a porni, dar versiunea 3.0.2 (tot beta) funcţionează. Foarte bine chiar. Ce mi-a plăcut: textul arată mai finisat, iar pentru mine mult mai uşor de citit. Paginile de orice fel se încarcă foarte repede, rivalizând cu Opera. Interfaţa browserului este spartană, gri, metalică. Mie îmi place, alţii au zis că-i oribilă. Eu mă întreb însă de ce vrea Apple să intre pe piaţa browserelor Windows cu un produs care nu aduce mai nimic nou (nu că ar avea nepărat ce), ba chiar îi lipsesc ceva facilităţi. Apropo, eu ştiu că Opera este cel mai bun browser (arată bine, paginile se încarcă rapid, are download manager încorporat şi alte chestii originale) dar cu toate astea folosesc Firefox. Habar n-am de ce. Revenind la progrămelul ce a evadat din lumea MacOS l-aş pune la “de încercat”.

Link spre pagina de download.

Aici un screenshot la Cassini.ro, în care se vede antialiasing-ul aplicat textului.