Ne merităm gropile

A trebuit să conduc prin Franța 1400 de km ca să-mi dau seama cât de retardat se circulă în România. E drept, noi nu prea avem pe ce circula, însă ăsta nu e un motiv suficient pentru lipsa de coerență și pentru mitocănia de pe șosele. Un drum de 150 de kilometri la Baia Mare durează aproape trei ore pentru că niște proști se cacă pe ei de vreo cinci ani se termine șoseaua cu patru benzi Cluj-Dej. Nici până în zi de azi n-au reușit să lege între ele bucățile asfaltate, astfel că mergi cu suta vreo câțiva kilometri apoi stai un sfert de oră la un podeț în lucru unde se circulă pe o singură bandă. Și asta în nenumărate puncte de pe traseu. Apoi sunt șoferii… Ce face un șofer român când intră în curbă în depășirea unui TIR și se trezește cu o mașină în față? Pune frână și se retrage pe banda lui? Nuuu, accelerează ca nebunul obligând mașina care vine să frâneze până la oprirea completă în mijlocul drumului pentru ca fucktardul să reușească depășirea tirului în ultima secundă și să o evite la milimetru. Nu mai zic de maneliștii care vin și se lipesc de curul tău ca să-ți arate că vor să depășească și probabil tu ar trebui să mergi în dungă ca să aibă ei loc. După ce treci de Dej vine un drum relativ neaglomerat cu o singură bandă pe sens. Știu că povesteam cuiva că în Franța aș fi putut pune cafeaua pe bord și să conduc așa sute de kilometri fără să vărs un mili-picur din ea. Ei, pe drumul ăsta de care ziceam cred că aș vărsa 10 litri la ce denivelări sunt.

La întoarcere am avut iarăși motiv de turbare. Am prins barieră la intrarea în Cluj. O barieră din aia lungită, cred că or trecut trei trenuri. Coadă kilometrică în spate, normal. Când mă uit în oglinda retrovizoare văd vreo trei porci pe roți cum veneau liniștiți pe contrasens presupunând probabil că noi restul stăm la coadă de tâmpiți. Ajung ăia la barieră și dau să se bage în față. Normal, claxoane, gesturi prietenești, urări de bine, solidaritate între noi ăștialalți care am strâns rândurile de nu încăpea o muscă între mașini. Jivinele rânjeau prostește și semnalizau cu foc fiindcă între timp se ridicase bariera și blocau pe cei din sens opus. I-am lăsat așa, sper să-i fi călcat un tanc.

Pentru că de multe ori au rămas cuvinte nespuse între mine și unii colegi de drum, mi-a venit o idee foarte ușor de pus în practică, numai bună pentru șofatul în RO: afișaje electronice montate pe parbrize/lunete, pentru a comunica mesaje relevante celorlalți participanți la trafic. Gen:

***

sau:

iNokia va face legea

A apărut primul telefon cu touchscreen de la Nokia, concurent direct al iPhone-ului, cică. Spun cică pentru că, deşi mulţi s-au grăbit să-l catalogheze astfel, nici vorbă de aşa ceva. Modelul 5800 Xpress Music al finlandezilor are într-adevăr o formă ce aduce cu iPhone-ul, dar în rest nu prea are multe în comun. Software-ul folosit este tot S60, de data asta versiunea 5, adaptat pentru touchscreen. Nimic revoluţionar deci pe partea soft, deşi acest lucru nu este neapărat rău deoarece pentru seria 60 există mii şi mii de aplicaţii la ora actuală. Telefonul pare, din poze şi review-uri, un model Nokia destul de “regular”, cu o construcţie nu foarte finisată,  adaptat cerinţelor actuale (touchscreen, wifi, gps sau cameră cu autofocus), dar fără să exceleze în vreun aspect. Şi de fapt nici nu cred că avea rol de “jawdropper”, pentru că Nokia, un mamut ce deţine 40% din piaţa mondială de telefoane mobile, are o altă strategie pe care a folosit-o şi până acum şi care, deşi mie ca utilizator nu-mi convine, lor le aduce profit. Cu o asemenea putere financiară şi o reţea de distribuţie de excepţie Nokia îşi va permite să scoată nu unul, ci zece modele cu touchscreen (pe lună 🙂 ) adaptate fiecărei categorii de utilizatori. Lucru pe care Apple nu are cum să-l facă. Probabil că va exista la un moment dat şi un model “deluxe” ca şi alternativă pentru fanii iPhone-ului (un produs foarte elegant şi performant, desigur), iar un astfel de model va fi precum cele din seria N, care sunt considerate acum “de vârf” din punct de vedere tehnologic. Dar, până atunci, Nokia va încerca piaţa cu tot felul de versiuni de telefoane cu touchscreen, mai ieftine şi mai targetate, care vor răpi desigur şi din “marketshare”-ul de la Apple. Pentru că poate.

***

Din lucrurile care mă enervează şi îmi distrug neuronii şi din cauza cărora voi fi probabil închis pentru omor: azi, în timpul unui drum de numai 100 de km, din două maşini aflate chiar în faţa mea s-au aruncat din mers gunoaie. Din prima, pasagerul din dreapta a aruncat un pet gol de apă minerală la 1,5l care a ajuns desigur la mine sub roţi, iar din altă maşină, la un interval de juma’ de oră, un alt nenorocit a aruncat o cutie de bere, de data asta grijuliu, pe marginea drumului. Ce pot eu să fac în astfel de situaţii? Am claxonat de fiecare dată, dar mai mult ce pot să le fac unor animale ordinare care probabil că aşa fac şi pe drumurile din afara ţării?

***

Mi-am pus Yahoo Pingbox pe blog, îl reperaţi dacă faceţi de rotiţă în jos până vedeţi ceva mare şi colorat în bara din stânga. Ce face chestia? Un lucru foarte util, zic eu: permite oricărui utilizator să-mi trimită un mesaj de pe blog direct pe Yahoo Messenger, şi asta sub protecţia anonimatului, fără login, fără nimic. Deci, vizitatorule, dacă vrei să-mi transmiţi ceva “important” dar nu vrei să-ţi ştiu id-ul de messenger (în cazul în care vrei să mă bagi undeva), sau nu ai id de messenger (se poate, există, cunosc), asta e scula perfectă. Mesajele se pot trimite doar când sunt “available” aşa că probabil voi răspunde dacă e ceva de bun simţ. Try it.