Tag Archives: recenzii

Să deschidem 2010-ele

Ultima modă: să zici că te-a plictisit Avatarul. Gem blogurile şi Twitter-ul de cât s-a cântat placa: “Deci da, am fost și eu la Avatar. Nu știu domle ce atâta tamtam, pe mine nu m-a impresionat deloc… Noroc cu efectele speciale, că scenariul şi eu puteam să-l fac…”. Da mă, sunteți mult prea daţi dracului pentru a savura un film. Orice film. Dacă filmul îndrăzneşte să includă ceva elemente narative familiare, gata, e de ultimul rahaaaaat, eu ştiu cum se termină, sunt un geniu, îmi este violată inteligenţa, vă fac o favoare că nu ies din sală. Nu contează cum este ecranizată povestea sau câte elemente de noutate aduce, miriadele de amănunte, nu, nici vorbă, popândăii tremură de fericire că ei au ghicit încă de la început cum se termină, de parcă ăsta e singurul aspect ce face un film bun, să nu ştii tu cum se termină. Nu le trece prin devlă că un blockbuster de asemenea calibru e făcut să fie priceput şi apreciat de toate categoriile de vârstă capabile să cumpere un bilet. Însă vorbesc degeaba, este vorba de un raţionament mult mai primitiv: “Eu, românaşul plin de complexe, deşi nu ştiu să fac absolut nimic altceva decât să dau din gură, sunt liber să mă cac pe munca altora fără să fiu tras la răspundere şi o fac, deoarece dacă aş lăsa garda jos şi aş aprecia ceva din ceea ce văd, devin vulnerabil şi mi-e teamă de asta, plus că dacă apreciez mainstream-ul nu e cool”. Bouleţule, dacă îţi place, e ok!

Şi totuşi, Avatar reuşeşte să nu-ți insulte inteligenţa, spre deosebire de 2012. Cameron pune foarte mult preţ pe detalii şi explicaţii. Avatar e criticabil, da. Dar de aici până la a-l face penibil e cale lungă. În jos pe scala IQ-ului 🙂

Mai sunt nişte bezmetici care se plâng de calitatea 3D-ului. Deoarece au văzut ei la alte filme 3D cum ieşeau diverse chestii din ecran, producându-le “emoţii”, s-au simţit de-a dreptul jigniţi că Avatar nu a uzat de asemenea trucuri şi a prezentat realist “3D”-ul, ajungând până la a afirma că filmul nici nu a fost 3D:)).

Părerea mea despre Avatar? Un film superb. Aştept cu nerăbdare partea a doua şi a treia.

***

Am consumat deja trei zile din 2010 și n-am făcut nimic din ce mi-am propus pe anul ăsta :P. Lista e destul de lungă și aproape fiecare item costă, aşa că rămâne de văzut dacă le bifez pe toate. Sper să da. Barcelona, Maroc, Viena, Praga. Printre ele: LCD TV full hd, încă 2 GB RAM, procesor Core i5, unitate Blu-Ray, harddisk de 2 tera. Să nu uităm noul model de iPhone ce apare în vară. Vândut iPhone-ul vechi. Vândut Loganul, welcome Skoda. Abonament la sală și la înot.

***

1272 de români se duc pe Marte. Printre ei şi eu. NASA va pune un cip de memorie flash în plus în interiorul următorului rover, Mars Science Laboratory, programat a pleca spre planeta Marte în 2011, care va conţine numele tuturor celor care s-au înscris la adresa de aici. La nivel mondial sunt peste 500.000 de persoane înscrise până acum.

Despre nişte Andree

Observate prin blogosfera autohtonă…

Andreea Raicu şi-a făcut blog. Bravo ei, cu o menţiune: blogul cu pricina este atât de pur, alb şi neprihănit încât pe mine, care sunt 50% evil după cum ştiţi, m-a apucat un fel de jenă. De fapt mai că nu am început să scot fum ca un vampir expus la UV, împresurat fiind de atâtea gânduri curate şi sentimente alese. Este ca jurnalul unei fetiţe de 11 ani. Citez: “E miercuri si de la fereastra mea se vede un soare minunat care m-a dus cu gandul la ziua de duminica. Zi frumoasa. Sarbatoare mare si bucurie pentru mine si micuta Maria“. Sau: “Aveam senzatia ca sunt o printesa care admira privelistea minunata care se vedea din curtea castelui (!) ei…” You get the point. Totuşi să nu fiu rău. Poate că Andreea şi-a păstrat intacte inocenţa şi candoarea copilăriei, atribute pe care şi le pune în valoare prin acest blog, lăsând deoparte mizeriile cotidiene de care suntem intoxicaţi oricum de către alţii. De asemenea sunt sigur că e o fiinţă simpatică chiar şi făcând abstracţie de picioarele superbe pe care cineva i le-a ascuns fără milă când a realizat design-ul blogului. Doar că m-am simţit atât de departe de targetul ei… 🙂

***

Asta de mai sus e Andressa. Sau Andreea. Nu Raicu, ci Retea. Before & after o cură de photoshopeală. Nu o ştiţi pe Andressa? O fată de vreo 20 şi ceva de ani cu un blog în care scrie tot felul de prostioare (ca noi toţi :P) şi care a reuşit să enerveze prin simpla prezenţă online o întreagă armată de “blogări” care acum îi dedică…multe. Deci am stabilit că fata e vedetă. În acelaşi timp are cică un trafic măricel, semn că ceva tot face ea de atrage atenţia. Aside being a woman. Habar n-aveam cum arată, dar de câteva zile au apărut pe mai multe bloguri nişte poze cu fata care sunt comentate şi răscomentate. Într-un mod nu foarte măgulitor. Despre ce este vorba deci.. Tipa a început să scrie o rubricuţă în Pro Sport şi acolo a îndrăznit să-şi pună o poză cu moaca ei. Doar că poza este editată la greu în Photoshop din raţiuni pertinente, după cum vedeţi mai sus. Rezultatul editării ne-o prezintă pe jurna-blogăriţă cu un chip de “zâna cea bună” (ghici în care din pozele de mai sus), versus poza originală care… Cum a ajuns şi poza originală în mâinile străine şi răutăcioase, nu ştiu, vreo trădare între colegi, ceva. Noah, şi toţi au sărit pe ea că oaaaa ce truc ieftin a folosit şi ce naşpa arată ea de fapt. De fapt nu arată nici naşpa, nici bine: are un chip extrem de comun, destul de inexpresiv, cu menţiunea că e plin de coşuri şi cam crispat. El, chipul. Morala: dacă nu dai pe dinafară de frumuseţe şi pe deasupra ai şi ceva duşmani… lasă-ţi faţa offline 🙂