Tag Archives: luna

Corect este „mi-ar plăcea”, nu „mi-ar place”

Serios vorbesc. Urmează o conjuncție:

Jupiter, Luna, Venus, blocuri din Florești. De sus în jos

***

Dacă aș putea (cu o superputere sau cu un „app”), mi-ar plăcea să pot „intra” pe ascuns în mințile altora. Dar nu pentru a le afla secretele sau cine știe ce chestii kinky, cel mai probabil plictisitoare. Nu. Mi-ar plăcea să petrec câteva minute în mintea mai multor tipuri de oameni și să le observ succesiunea de gânduri, modul în care raționează și iau decizii. Și să experimentez felul în care persoane complet diferite trăiesc aceleași evenimente mai mult sau mai puțin însemnate: vizionarea unui film, audiția unei melodii pentru prima dată, o dragoste zbuciumată, un acces de gelozie, sexul (ok, asta intră la kinky), momentele de furie, cele de fericire și alte experiențe umane care pot fi și cu siguranță sunt trăite diferit. Fiindcă, nu-i vorbă, împărțim noi toți același genom, dar suntem, din fericire, al naibii de variați. Variați ori în sensul bun, ori în cel „complet neinteresant”, ori în sensul rău. În primu’ și-n primu’ rând aș vrea să observ cum gândește un om mai inteligent și mai organizat decât mine. Trebuie să fie și din ăia, nu? Sau aș vrea să înțeleg cum raționează unul cu multă putere și cu mulți bani. Cum gândește o femeie frumoasă? Dar una urâtă? Cum ia deciziile un om care are cu totul alte principii decât mine? Ce e în mintea unui bătrân aflat aproape de moarte? Cum arată sentimentele unui om ce iubește aceeași persoană de zeci de ani? Cum gândește un om credincios, dar inteligent? 🙂 Dar un om foarte prost aflat într-o funcție importantă? Oare ce e în mintea Papei? Dar în cea a unui fotbalist? Oare fata de la casieria Digi TV știe că mă uit de fiecare dată în decolteul ei? Stai că asta nu se încadrează..

 Nu aș vrea să știu cum gândesc: criminalii, violatorii și alți nebuni degenerați.

Pauză de muncă

Am fost la mare de miercuri până duminică pentru a ne destresa puţin. Concediul “real” vrem să-l facem în august, dar până atunci… Avion până la Bucureşti şi de acolo cu nişte prieteni cu maşina până la Jupiter.

Deasupra ploii din Cluj

***

Pentru că nu mi-a încăput trepiedul în bagajul de cală, am decis să iau unul nou din Bucureşti. Ce mi-a plăcut în Bucureşti a fost că magazinele mari precum Real, Metro etc sunt deschise non-stop aşa că ora 2 m-a prins colindând Real-ul împreună cu un prieten în căutare de trepied, beri, redbull-uri şi loţiune de plajă cu factor de protecţie 50. Loţiune care s-a dovedit a costa 48 de lei 75ml şi pe care am returnat-o foarte revoltat. A avut însă grijă Laura să ia una la un preţ puţin mai mare a doua zi. De ce costă o loţiune de plajă atâta nu voi înţelege niciodată. Ce are în ea? Mai ieftină e o umbrelă de plajă.

“Autostrada soarelui” mi-a lăsat o impresie bună, în ciuda a ce se tot spune despre ea. Să mergi până la Cernavodă cu 140, neîntrerupt de tractoare şi camioane, e totuşi un lucru bun. În stil românesc, pe alocuri mai găseai şi câte o denivelare unde dacă nu erai atent puteai să decolezi, dar în rest clear road.

Oraşul Constanţa este un dezastru, trei sferturi din oraş arată de parcă nu s-ar fi făcut nimic în ultimii 20 de ani. Eu în viaţa mea nu am văzut trotuare mai distruse şi atâtea gropi. Şi peste tot era afişul primarului Mazăre, proaspăt reales, care mulţumea pentru încredere şi promitea că se va ţine de cuvânt. Să nu facă nimic ca şi până acum, probabil.

Cazinoul din Constanţa

***

Litoralul românesc m-a surprins plăcut anul acesta. Poate şi pentru că nu aveam aşteptări foarte mari. Ne-am cazat la hotelul Capitol în Jupiter, la etajul 8 cu faţa spre mare, ceea ce mi-a oferit o panoramă superbă şi multe ocazii de poze. Noaptea luna răsărea chiar deasupra mării deci trepiedul a fost o idee bună. Staţiunea Jupiter este foarte liniştită, curată, bună pentru relaxare. Mâncare bună şi variată. Pentru distracţie Mamaia rămâne însă cam singura alegere, unde am şi fost de altfel. Acolo deja era aglomeraţie. După un pic de plajă am luat telecabina care nu oferă cine ştie ce panoramă, dar dă bine în peisajul staţiunii. Mi-a plăcut bulevardul de lângă plajă, cel cu multe magazine şi restaurante care de care mai înflorate şi mai selecte şi cu chelneri care te invitau înăuntru.

Nu e pentru alergici la polen

***

Apa nu a fost deosebit de caldă dar asta nu m-a împiedicat să petrec mare parte din timp încercându-mi ochelarii subacvatici, fiindcă nimic nu mă plictiseşte mai tare decât statul la plajă. Între o baie şi o plimbare printre şezlonguri mi-am exersat şi obiectivul de 300mm pozând tot ce mişca în materie de topless. Şi nu am dus lipsă de material, deşi calitatea acestuia a variat. Desigur, am fost atent ca pozele cu Laura să fie muult mai multe pentru ca în afară de un “Eşti obsedat?” să nu existe şi alte urmări.

Riscul de a te expune topless: nenea din imagine avea îndeletniciri asemănătoare cu ale mele, doar că el filma. Acuma sincer, mie mi se pare mult mai weird să filmezi gagici pe plajă decât să le pozezi 😛

***

La întoarcere am decolat de pe Băneasa din Bucureşti, care arăta întocmai ca o staţie CFR în zilele cele mai aglomerate. Fiind vreo 3 zboruri spre Italia la ore apropiate, sala de aşteptare era plină până la refuz de căpşunari care de care mai bronzaţi şi mai gălăgioşi, unii în maieu, cu copii şi rude după ei… o nebunie, aşa că am aşteptat avionul în afara aeroportului. Noroc că Wizzair-ul nu a întârziat de data asta.

Concluzia ar fi că litoralul românesc nu e deloc o alegere rea pentru câteva zile de relaxare. Cu condiţia să nu pierdeţi multă vreme pe drum.

Un pescăruş nervos

***

Luna, aşa cum se vedea de pe balconul hotelului. Click pe poza de mai sus pentru varianta mare. Pentru varianta color click aici

Sweet stuffsz

* Am vrut să pozez eclipsa de lună însă… la ora 4 am? Oricât aş fi de fascinat de spectacolul cosmic, la ora aia mi se pare indecent să stau treaz. Vă delectez însă cu o eclipsă parţială pe care am fotografiat-o în 07.09.2005, ora 22:11. Verificaţi dacă a fost eclipsă atunci 🙂


(click pentru mărire)

* La capitolul filme vă recomand Juno, o comedie/dramă având ca subiect o adolescentă de 16 ani care rămâne însărcinată. Ştiu, subiectul nu vă incită prea tare, dar Ellen Page merită Oscarul pentru care e nominalizată deoarece a intrat perfect în pielea personajului. Mi-a plăcut mult. Mai apare şi Jennifer Garner, care însă nu străluceşte. Filmul privit în ansamblu a fost OK. Dacă tot suntem la filme, mărturisesc că am început să mă uit la Prison Break şi m-aş tot uita dacă n-aş avea şi alte lucruri de făcut, gen muncă. De fapt la plural, fiindcă şi Laura s-a molipsit. Suntem la seria 2 acum şi “it keeps getting better”.

* Iar am dat peste o melodie pe care am ascultat-o apoi până mi s-a făcut rău 🙂 Am auzit-o pe Guerilla şi ulterior am făcut efortul de a afla şi cine o cântă. 16 ani. Atâta are Gabriella Cilmi care a înregistrat “Sweet about me” acum un an – deci când avea 15 ani – şi pe care o interpretează cu o voce curată şi ireală pentru vârsta ei. Click play şi acultaţi-o, veţi înţelege ce zic. Apoi ştiţi ce aveţi de făcut dacă vreţi mp3-ul. Să cumpăraţi albumul that is. Altă variantă aş fi eu, dar nu fiţi nesi, fata merită suportul 😛