Tag Archives: iphone

Eu, prost? Sigur că da!

Să vă zic ce-am pățit, acum că mi-a mai trecut din rușine. Era anul trecut prin august. Parcasem la mall și, lucru rar, mă îndreptam înspre intrare fără a butona la telefon. Ceea ce implicit mi-a oferit ocazia de a observa ce se întâmplă în jurul meu. Și am văzut un țigan mic de statură, așa pe la vreo 17 ani, ce vorbea cu un bărbat aflat într-o mașină, fluturând un inconfundabil iPhone 4 (pe atunci nu apăruse 4S-ul). După toate aparențele încerca să-l vândă omului. Nu a avut succes așa că eu, lovit subit de una dintre acele idei stupide, ce fac? Mă duc din proprie inițiativă la țigan și îl întreb, cu cea mai dezinteresată mină de care îs în stare, cât cere pe telefon. Soră-mea își dorea de multă vreme iPhone și m-am gândit că poate îi fac o surpriză, mai ales că eu, marele expert în tehnologie, n-aveam cum să pic de fraier, nu? Țiganul zice 200 de euro. Eu mă fac că plec. El lasă la 150, eu cer telefonul să-l verific. Mă uit, intru prin meniuri, totul ok, ca nou. Mă fac iar că plec, țiganul zice 100 de euro și 30 de lei bani de taxi. Ba chiar „recunoaște” că telefonul e furat și n-ar fi bine pentru el să mai stea mult prin parcare. Ce face boul de mine? Se duce în mall, scoate bani de pe card și se întoarce în parcare. Țiganul zice „hai mai încolo că-s niște paznici și să nu ne vadă, nu nu, nu te uita că se uită înspre noi”. Eu, pătruns de caracterul „mafiot” al situației, fac cum zice. Rapid, țiganul îmi pune telefonul în mână, eu îi dau banii, el îmi zice „stai că am uitat să scot cartela”, îmi ia telefonul înapoi, după care se răzgândește: „Nu mai avem vreme de cartelă, lasă”, pune telefonul într-o husă roz cu fermoar (hint hint) și mi-l dă înapoi zicându-mi pe un ton panicat: „Nu mă cunoști, da?!”. Eu, țanțoș: „Sigur că nu!”, după care mă urc în mașină, în care încap, în ciuda cozii și urechilor de măgar care-mi crescuseră între timp, pornesc motorul și plec. După 10 metri mă trezesc din prostie. Iau husa roz cu fermoar și dau să o deschid. Se rupe fermoarul. Deja am început să văd roșu. Și roz. Rup în bucăți husa, care, deși era ceva chinezărie, s-a ținut bine nenorocita, și ajung la obiectul hi-tech cumpărat cu 100 de euro și 30 de lei: o bucată de lemn în formă de iPhone, îmbrăcată în bandă adezivă neagră. Normal că degeaba am pierdut apoi jumătate de oră făcând ture cu mașina prin împrejurimi, blestemând. Țeapa a fost ca la carte executată și de vină sunt doar eu, care, deși am citit înainte de pățanie despre EXACT genul ăsta de țepe, am picat de fraier incredibil de ușor la un număr de prestidigitație ieftină combinată cu un joc actoricesc bunicel. Sigur că de atunci de fiecare dată când ajung în parcare la Polus Center mă uit atent în jur. Speranța de a omorî un șobolan moare ultima. Mi-am amintit de pățania mea citind povestea asta, care abia după ce parcurgi comentariile devine spectaculoasă.

***

Spre ce mi-am mai îndreptat obiectivul.

Spre nori de furtună:

***

Spre lună (scuzați editarea din topor, e doar un test de obiectiv):

Când eram mic, aveam un vis…

Serios acuma. Când eram mic, îmi imaginam deseori cum ar fi să pot vedea grafic urmele pașilor mei, din momentul în care am început să umblu și până în momentul acela. Să văd așa “cu roșu”, pe o hartă pe care pot face zoom, pe unde am călcat și pe unde nu, sub formă de linii. Ceva în genul desenului de mai jos. De ce voiam asta? Eram curios ce suprafață de pe Pământ am reușit să “acopăr”. Tâmpenii de copil…

Suntem în 2011 și se pare că, de prin iunie anul trecut, cineva vrea să-mi îndeplinească visul 🙂 Zic că de prin iunie, fiindcă de atunci mi-am instalat sistemul iOS 4 pe telefon, care mai apoi, perseverent, a păstrat un jurnal cu toate mișcările mele. Înregistrările, definite prin latitudine, longitudine și ora la care s-a făcut localizarea, sunt păstrate într-un fișier necriptat. Interesant este că fișierul și-a continuat existența și în noul model de iPhone pe care l-am achiziționat în octombrie. Acuratețea localizărilor nu este chiar așa cum visam eu când eram mic, adică la centimetru, dar totuși, să nu fim prea pretențioși fiindcă băieții sunt la început. Momentan telefonul calculează locația aproximativă în care ai fost, folosindu-se de coordonatele celor mai apropiate antene GSM. Nu folosește deci gps-ul din telefon, cel mai probabil fiindcă ar consuma bateria mult prea repede și te-ai prinde că se coace ceva “sub capotă”. Bineînțeles că scandalul e în floare, fiindcă nimeni nu pricepe de ce sunt adunate datele astea, care, conform celor care le-au descoperit, rămân în telefon și pe calculatorul unde îți faci de obicei backup-uri, nefiind trimise niciunde. Deocamdată. Dar chiar dacă nu sunt folosite de Apple, la ele are acces liber oricine pune mâna pe telefonul sau pe calculatorul tău. Ia să vedem cam pe unde ai fost tu în data de 10 martie la ora 9? Ups…

Oricum, din reprezentarea grafică a plimbărilor mele prin țară din ultimul an, pot să observ că am neglijat Moldova și sudul țării 🙂 Roadtrip required!

(click pe poză pt a mări)

Aplicații utile pentru iPhone

Inspirat de Alex și topul său de aplicații pentru Android, am decis să realizez și eu o listă similară pentru iOS, sistem de operare pe care sunt convins că îl cunosc îndeajuns încât să pot face recomandări celor care acum îl descoperă.

Deoarece numărul de aplicații disponibile în AppStore este imens în acest moment (peste 250.000), un utilizator începător de iPhone ar putea avea dificultăți în a găsi programele care oferă un plus de valoare telefonului. Iată câteva dintre aplicațiile mele preferate. La sfârșitul fiecărei descrieri se află linkul spre locația din App Store de unde puteți descărca aplicația.

Continue reading

Am câștigat la Mac o cartelă Vodafone. O dau pe un Big Mac

No fiţi atenţi ce noroc am. În sensul naşpa. A avut Mc Donald’s o tombolă cu nişte tichete răzuibile pe care le primeai dacă-ţi luai un meniu de la ei. Eu de obicei îmi iau meniu, iar premiile date la tombolă erau de ordinul zecilor, sutelor de mii. Cu excepţia a trei Mini-uri, a unor telefoane Samsung şi a unor cartele Vodafone, restul premiilor erau sucuri, BigMac-uri sau porţii de cartofi. Eu spre alea ţinteam, normal. 1 din patru taloane era câştigător. Credeţi că din vreo 14 taloane câte am răzuit eu a fost câştigător vreunul? Să fim serioşi. Nu-i vorbă, că în jurul meu câştiga lumea în draci. Ieri însă, în ultima zi a promoţiei, am câştigat şi eu ceva. Ce? O cartelă Vodafone, cu 50 de minute în reţeaua Vodafone, pe viaţă… Eu fiind client Orange, cu telefon blocat pe Orange. Vrea cineva să o revendice? O dau pe un Big Mac.

***

Am instalat iOS 4 pe iPhone 3GS, cu trei zile înainte de lansarea oficială, fiindcă Apple a lansat o versiune nouă de iTunes compatibilă iOS 4, iar iOS 4 Gold Master se lăfăia pe net încă de acum o săptămână. Aşa că n-am mai rezistat şi l-am instalat. Parcă mi-am luat telefon nou. E ca trecerea de la Windows XP la Windows 7. Arată mai bine, se mişcă mai bine, are multitasking, fast application switching, funcţia Places la poze (foarte faină idee) care ţi le grupează automat în funcţie de locaţia în care au fost făcute, organizare a aplicaţiilor pe foldere (într-un mod intuitiv şi simplu). Momentan însă doar câteva aplicaţii beneficiază de multitasking sau fast app switching, fiind necesare update-uri pentru fiecare în parte pentru a putea fi folosite în mod optim pe iOS 4. Câteva capturi de ecran:

no images were found

***

Mă gândesc ce frustrant trebuie să fie pentru poliţişti să fie obligaţi să respecte limita de 50km/h în oraş. Şi cât de îngrozitor de plictisitor, când poţi să mergi cu 60, 70 sau mai mult atunci când drumul îţi permite. Dar ei nu pot face asta, că îs pe YouTube în secunda doi.

Un fel de twituri mai lungi

Mă enervează la culme cei care se adresează cu “Dragilor” pe Twitter. Io nu-s dragul tău, băi zaharisitule. Știu că-ți dă un sentiment de “tatăl nost’ “, dar nu te urmăresc ca să mă simt drăgălit. Să nu mai zic de ăia care scriu cu “Mei” şi “Buey” pe care, dacă le văd, apăs butonul block în secunda doi.

***

Nu-mi vine să cred că mi-am dorit să vină canicula. Pesemne am uitat cum e să porneşti de acasă la ora 11 AM, într-o maşină care a copt în plin soare şi în care sunt, pe măsurate, vreo 70 de grade Celsius. Şi în care temperatura ajunge la un nivel acceptabil cam pe când ajung şi eu la destinaţie.

***

Mi-am luat becuri economice, care, nu-i aşa, necesită întrerupătoare fără led. Aşadar mi-am schimbat şi întrerupătoarele. Să vedem acum dacă îmi recuperez investiţia în vreo opt ani, cât cică ar avea becurile durata de viaţă…

***

iPhone 4 s-a lansat oficial. Designul este mult mai mișto decât al modelelor anterioare. Înăuntru… o nebunie. Filmează HD, ecran ultra-rezoluţios, are giroscop (încă nu m-am prins exact la ce va folosi, dar cică e de bine), în principiu îl vreau tare de tot.

***

Îmi este tare dor de căţărat pe ceva munte.

Foame de bani, băieți?

Tipic românesc. Anul trecut a apărut aplicația gratuită pentru iPhone roDEX, portarea pe mobil a bazei de date de pe dexonline.ro. O inițiativă lăudabilă, programul oferea acces la dicționare fără o conexiune la internet, căutai cuvântul, vedeai definiția, super ok. La ceva vreme, băieții scot roDEX PRO, versiunea cu plată a aplicației, pentru 0.99 euro. Un preț mai mult decât ok pe care-l plăteai ca să ai acces la ceva funcții în plus cum ar fi “căutare după mai multe criterii, gen scrabbe sau rebus, introducând toate literele sau doar o parte din ele“, conform descrierii aplicației. Eu nu aveam nevoie de facilitățile extra așa că am rămas la versiunea basic a programului. Astăzi, observ că există un update pentru versiunea free. Îl instalez fără a bănui nimic, doar ca să descopăr o măgărie: mi s-a tăiat accesul la funcția de căutare, aceasta fiind de acum disponibilă doar în versiunea pro iar în header mi se trântește reclama la versiunea pro. Dacă nu updatam, rămâneam cu aplicația curată, cu funcțiile nealterate.  În descrierea update-ului nu se specifica nimic de genul: “Bă, vezi că ți-am tăiat accesul la search și îți băgăm pe gât reclame ca să te determinăm să dai banu”. No stați așa un pic băiețași, nu faceți nici o afacere prostind utilizatorii. Nu tai din funcțiile unei versiuni free fără să anunți, u know? Update-urile sunt facultative, iar ele ar trebui să conțină toate modificările ce afectează software-ul după aplicarea lor. Culmea, pe iTunes App Store, aplicația free este încă prezentată cu screenshoturile versiunii vechi. Prețul ăla de 0.99 euro l-aș fi plătit bucuros dacă îmi ofereați ceva în plus care să mă intereseze. Dar așa puteți să vă spălați cu programul pe cap, o să intru de acum încolo de pe net pe dexonline.ro, gratuit, și o să vă dau și rating 1 după ce șterg aplicația. E mai bine așa?

Aplicația roDEX free “veche”:

După update:

Broadcaster Buzz

O chestie foarte faină este Ustream Broadcaster. Am aflat de serviciul ăsta de la Ashton Kutcher… mă rog, îl urmăresc pe Twitter și tipul a făcut o chestie mișto: cu iPhone-ul în mână, a urcat pe scenă în cadrul unui eveniment, fiind premiat pentru nu știu ce. În tot acest timp iPhone-ul său filma și transmitea live pe internet, cu sunet, toată tărășenia. Bine, din cauză că iPhone-ul e cam prost gândit și e alunecos ca un pește, Kutcher l-a scăpat a doua zi pe jos și l-a făcut bucăți încercând să execute o altă transmisiune live. Rămâne însă potențialul extraordinar al aplicației: transmiți live sunet și imagine oriunde te-ai afla. Singura ta grijă e să ai semnal și lățime de bandă suficientă pentru a transmite fluxul către serverele ustream.tv. De acolo se ocupă ei de servirea celor 10 sau 10 milioane de telespectatori virtuali. Din păcate Orange-ul din România agonizează la așa ceva. Am încercat câteva transmisii live, la ore diferite, toate rezultând în vreo 2-3 frame-uri pe secundă. Dacă te afli într-o rețea WiFi transmisiunea se realizează însă excelent. Dacă operatorii mobili vor investi mai mult în capacitățile de upload, pe viitor servicii ca ustream vor avea un succes nebun. Imaginați-vă un eveniment, filmat dintr-o mie de unghiuri de către utilizatori aflați în diverse locații, iar tu să poți să-ți alegi în orice moment oricare dintre stream-uri.

***

Google a lansat Buzz. Buzz e interesant, dar are niște limitări enervante. Cel puțin momentan. Pe partea mobilă, Google Buzz mi se pare genial. Folosindu-te de serviciul Google Maps, poţi vedea pe harta oraşului ce a mai “buzz”-uit unul sau altul din diverse locaţii, despre diverse locaţii, în apropierea ta. Aceştia pot fi oameni pe care-i urmăreşti sau străini, în funcţie de cum setezi aplicaţia. Deocamdată totul rulează în browser, ceea ce nu e prea grozav fiindcă se mișcă  încet iar interfața e spartană. E nevoie mare de aplicații mobile dedicate. A, și de mai mulți deținători de mobile cu GPS, fiindcă pe harta Clujului sunt eu și încă vreo 3-4 care ne vedem pe hartă. Buzz-ul pentru desktop, integrat în Gmail, mi se pare prea simplu și “izolat”. Ca și la telefoanele mobile, e mare nevoie de plugin-uri pentru browsere și aplicații standalone care să-l facă mai ușor de folosit. Ca să depășească Twitter în popularitate trebuie totuși să ofere mai mult.

De ce nu vreau iPad (anul ăsta)

A ieșit la lumină, l-am studiat, nu-l vreau. Am scris pe ftr.ro un articol despre ce face și ce drege. Face multe, este inovator și performant. Mă voi referi însă aici doar la motivele pentru care nu-mi doresc acum un iPad. E clară strategia Apple. Așa cum a procedat cu prima versiune de iPhone, Apple a lăsat loc de o grămadă de îmbunătățiri (pentru mine cruciale în decizia de a cumpăra sau nu) pentru ca să aibă ce oferi la următorul model.

Lista mea de nemulțumiri (varianta scurtă):

1. Ramă neagră prea mare, ecran prea mic.
2. Rezoluția ecranului de doar 1024×768 pixeli și în format 4:3. Aș fi preferat măcar 1280×720 (pentru a rula HD 720p la rezoluție nativă)
3. Lipsa unei camere web frontale sau dorsale. Nu neapărat pentru videochat, ci pentru miile de aplicații care ar putea utiliza-o. Am pe iPhone vreo 20 de aplicații care folosesc camera foto/video în cele creative moduri.

Este aproape o certitudine că următoarea versiune ce va fi lansată la anul va avea toate astea. Why hurry then?

De Crăciun (fără “fie ca”-uri)

În primul rând fuck the weather. Dă-o-ncolo de treabă, să ningă ca-n povești timp de o săptămână, cu temperaturi constant negative, numa bune să se pună zăpada, după care, cu două zile înainte de Crăciun se duce tot, dar TOT, dracului. 15 grade, apă, ploaie, noroaie, șuvoaie de lichid de parbriz…

***

Din ciclul vecinii mei. Prima noapte de ninsoare. Zăpadă peste tot, inclusiv pe mașini. Nu-i nimic, curățat dimineața mașina, plecat la treburi. Venit seara. În drum spre scara blocului observ o mașină cu ștergătoarele ridicate. Mă mir, fiindcă unde stau eu acum e loc de parcare ca la hipermarket, și nimeni nu încurcă pe nimeni. Hm, deci au început deja să și-o tragă pe pozițiile de parcare, îmi zic, și intru în bloc. În timpul nopții a nins iar. Dimineața, în drum spre mașină, văd alte trei mașini cu ștergătoarele ridicate. WTF? Seara, când ajung acasă, rămân trăznit: toate mașinile erau cu ștergătoarele ridicate. No, mi-am pus neuronul la contribuție și am elucidat misterul: un vecin s-a gândit el că ar fi interesant să-și ridice ștergătoarele pentru ca să nu i se lipească de geam deoarece ningea. Nu ningea cu superglue, dar el probabil n-a vrut să riște. Nu are sens? Știu, însă ideea lui a devenit Miss Ideea 2009 în mai puțin de 24 de ore, fiind adoptată de tot blocul. Puterea spiritului de turmă mă uimește încă o dată.

***

Românii nu au pic de bun gust la împodobit exteriorul caselor cu ocazia sărbătorilor. Vorbesc despre instalațiile cu beculețe care, de vreo câțiva ani, au început să fie puse de conaționali și prin alte locuri decât pe eternul brad. Știm cu toții cum își împodobesc americanii casele de Crăciun. Copil fiind, vedeam în filme locuințe împodobite care de care mai creativ, cu mii de beculețe în toate culorile. Dacă americanii au o experiență de peste juma de secol în așa ceva, românii sunt abia la început. Și se vede. Am avut ocazia să constat fenomenul pe ruta Cluj-Baia Mare. Astfel, avem de a face cu două feluri de kitsch. Primul este generat de ăia pe care nu-i lasă zgârcenia/portofelul să cumpere mai mult de o instalație pentru exterior. Asta rezultă într-o dâră strâmbă de lumină pe-un colț de marchiză sau deasupra unui geam. Casa arată mai rău decât dacă n-ar fi împodobită. Apoi sunt aceia care bagă bani în zeci de instalații de toate culorile, dar pe care nu îi duce capul să le așeze într-un mod ordonat. Dacă la americani o casă ar arăta așa:

la români arată ca cea de mai jos (cu verde, roșu și galben am marcat instalațiile):

***

Am primit cadou de la soră-mea ceva ce-mi doream din liceu, sau oricum, de așa multă vreme încât am și uitat că între timp am crescut mare și-mi pot permite: un Powerball. Mi-a luat cam juma de oră să învăț să-l manevrez și declar solemn că e o jucărie foarte serioasă, care dă dependență. Această dependență a fost comparată cu cea pentru cubul Rubik, însă eu aș menționa că, spre deosebire de cub care cere un IQ peste medie, bila necesită doar niște încheieturi țapene. It’s fun thou.. I-am comandat și un turometru fiindcă vreau să știu câte turații pe minut sunt în stare să generez :P. Comic spre tragic, dar rămas la stadiul de comic fiindcă s-a terminat cu bine: o colegă de redacție era să leșine după ce s-a jucat 5 minute cu bila. Cică de la leduri. Ar fi fost probabil prima persoană din lume care ar fi dat la rațe de la un Powerball.

***

Navingând prin iTunes Store am găsit o aplicație foto foarte utilă pentru iPhone și pe care am dat 1,59 euro fără să clipesc. Este vorba de TrueHDR, iar numele nu este degeaba: aplicația chiar permite realizarea fotografiilor HDR (High Dynamic Range) direct de pe iPhone, fără trepied și fără procesare ulterioară pe PC. Procedura e foarte simplă: vezi o scenă cu contraste puternice, pornești aplicația, faci o poză cu expunerea setată pe partea întunecată a imaginii (rezultă că zonele luminoase vor fi supraexpuse), apoi o altă poză, din aceeași poziție, în care expui corect partea luminoasă (zonele întunecate vor fi subexpuse sau chiar negre) și gata: aplicația ia cele două poze, le aliniază, le procesează și îți servește imaginea HDR finală care, după cum se vede în exemplele de mai jos, se apropie destul de mult de ce vezi în realitate:

Click aici pentru mai multe exemple.

***

Bradul. Checked, ecologic, a treia utilizare.

Roma, o plăcere oricând

Scriu și eu la o săptămână după ce m-am întors din mica excursie la Roma, nu pentru că n-aș fi avut chef ci pentru că n-am avut când. Încă din aeroport, unde am așteptat Wizzair-ul de ni s-a acrit, am purces la citit mailuri și odată ajuns acasă am continuat cu butonatul cam până azi.

Revenind la excursie, drumul încolo a fost gen roller coaster, cu avionul dansând printre nori negri și fioroși. Am avut și un gol de aer din ăla care te face să simți că plutești pentru un moment deasupra scaunului, ținut de centură. De data asta aplauzele la aterizare m-au uns pe inimă.

Roma… cum o știam de anul trecut. Am avut noroc de soare și temperaturi de tricou așa că am profitat și am bătut per pedes zeci de kilometri pe zi. Dacă ignor faptul că orașul este pe alocuri destul de jegos și abundă de cerșetori, recunosc că m-am îndrăgostit de el. Nu m-am așteptat să văd atâția turiști câți erau, mai ales în această perioadă; se pare că gripa porcină, criza și alte sperietori la modă nu prea au în realitate efectul mediatizat.

Ne-am cazat la Hotel Andreina**, la 1 minut de stația Termini. Condiții foarte bune, însă am stat prea puțin în camere pentru a le putea “testa” cu adevărat confortul.

***

***

Piața Spania, inundată de turiști

***

Am vizitat muzeele Vaticanului, duminica, exact când intrarea e gratuită și vin în jur de două milioane de turiști din tot Universul să le viziteze. Mergeam noi așa de-a lungul cozii, și, pe când am ajuns la kilometrul doi, am hotărât că nu are sens să ne petrecem o zi prețioasă din excursie lângă niște ziduri. Ne-a racolat însă o româncă ce ne-a tot filat în timpul ăsta și care ne-a promis că, în schimbul unei sume “modice” de 24 de euro / persoană o să ne ducă oblu la intrarea în muzeu și cu un ghid pe deasupra. Deși aveam mari dubii am urmat-o. Într-adevăr, ne-a dus până la vreo 50 de m de intrarea în muzeu, unde, lângă coada kilometrică era deja un grup de racolați așa ca noi strânși în jurul unui… să-i zic băiat, mic și negricios, care turuia ceva într-un microfon. Am primit și noi un fel de radiouri și o cască de unică folosință pe care am băgat-o în ureche, auzind astfel ce zicea băiatul, care s-a dovedit a fi însuși ghidul. Român și el cum altfel. Care vorbea într-o engleză perfectă povestind din istoria Vaticanului tot felul de chestii. Cum se strânseseră deja vreo 30 de oameni, ghidul a început să ne ghideze spre… coadă. În care s-a băgat cu dezinvoltură și ne-a băgat și pe noi, gesticulând și turuind una-ntr-una ca să nu poată să-i zică ăia ce stăteau deja de două ore un “Fuck you, de ce te bagi în față împreună cu încă 30 de oameni după tine?”. Mă rog, nouă ne convenea. Și uite așa ne-a vorbit ghidul continuu vreo două ore și jumătate, pe tot parcursul vizitei în muzeu, de mi-a venit spre final să-l mai plătesc o dată. Omul își cunoștea lecția la perfecție, făcea glume, dialoga cu grupul, ce mai, muncea în adevăratul sens al cuvântului. Despre muzeu nu prea am ce zice, chestii interesante în el însă nu m-a dat nimic pe spate, nici măcar Capela Sixtină un erau niște neni care făceau la intervale regulate “Șșșșșșșșșșșștt” adică “Tăceți dracului” în limbaj universal. Nu mai zic de blițuri care deși erau interzise cu îndârjire, erau folosite cu și mai mare îndârjire. Deci cum ziceam, Capela Sixtină am văzut-o ca pe o cameră mare, dreptunghiulară, fără alte brizbriz-uri în afara picturilor ce o fac faimoasă. În schimb bazilica Sfântului Petru m-a lăsat și anul ăsta cu gura căscată.

Bazilica Sf. Petru, văzută din castelul Sant’Angelo

***

***

Poză făcută într-o biserică (nu mai știu exact care), cu telefonul

***

Metroul, la fel de “frumos” ca și anul trecut…

***

Nu știați că în Roma găsiți și piramide? Nici eu.

***

Până la urmă n-am mâncat deloc pizza, în schimb am încercat fettuccine ai funghi porcini și lasagna, ambele mi-nu-na-te. Nu mai mănânc lasagna de la Pizza Hut din mall niciodată. Da, și am mâncat și la Mac, fiindcă vă spun sincer că în Roma Mac-urile sunt mai dese decât pizzeriile.

***

Ne-am orientat în principal cu ajutorul telefonului, care s-a dovedit a fi scula ideală de navigat și cu ajutorul căruia am scutit o grămadă de timp. Aplicația Google Maps ajutată de busola digitală și de GPS-ul telefonului rulează și este cea utilă chestie de la inventarea hărților încoace. Cu o mențiune: ca să funcționeze, Google Maps are nevoie de net. Iar netul în roaming…

Vă imaginați probabil că am plătit o sumă usturătoare pentru roaming-ul de date pe care l-am folosit prin toată Roma. Așa e. În prima zi după ce am sosit înapoi în România aveam cost suplimentar 6 euro. Culmea fericirii, laude și osanale cântate Orange-ului. A doua zi aveam deja 22 de euro cost suplimentar, semn că înainte cu o zi Orange-ul mă-sii nu primise încă toate facturile de la operatorii pe care i-am “solicitat”. A treia zi… nici nu vă mai spun că vă vine rău. Măcar pot să-mi plătesc 80% din sumă cu puncte Thank You așa că nu sufăr prea tare, însă totuși, roamingul de date este o afacere obscenă. 4 euro pe megabyte descărcat, fără TVA. Iar iPhone-ul a descărcat cu generozitate.

***

Am și filmat, sper să-mi găsesc vreo câteva ore să încropesc un filmuleț.

Nimic despre alegeri

…în rest, de toate. Să purcedem.

A scos Robbie Williams un nou album, “Reality killed the video star“, după câţiva ani de nimic. Am ascultat piesele pe rând și… mixed feelings. Bodies este cea mai reușită în opinia mea, restul par bucăți de melodii bune combinate cu bucăți unde compozitorul a rămas fără inspirație.

***

Am văzut de curând Surrogates cu Bruce Willis în rol de, ați ghicit, salvatorul omenirii. Filmul ok, urmăribil, dar slăbuț pe alocuri, cu o poveste prea simplă. Efectele speciale s-au descurcat mai bine ca actorii, care trebuiau să facă pe roboții, deci jucau… robotic. Mi s-a părut tare faptul că în tot filmul vezi numai oameni frumoși și foarte frumoși deoarece în viitor cică oricine își poate cumpăra un robot pe care să-l manevreze cu gândul, din patul de acasă, și prin intermediul căruia să-și trăiască astfel viața fără riscuri. Evident că toată lumea și-a luat roboți care de care mai sexoși. Unii chiar de sex opus. Sfârșitul filmului nu mi-a plăcut.

***

Nokia a decis să renunțe la platforma de jocuri N-Gage și la magazinul online cu același nume începând cu septembrie 2010 și să redirecționeze pe amatorii de jocuri către Ovi Store. Ovi Store este răspunsul Nokia la iTunes Store de la Apple. iTunes Store vinde printre altele în jur de 100.000 de aplicaţii pentru iPhone. O mare parte dintre aceste aplicaţii sunt jocuri. Am tras o privire în Ovi Store la jocurile disponibile acum şi m-am lămurit care-i problema… mare, a celor de la Nokia.

În timp ce pe Ovi Store există vreo 280 de jocuri pentru telefonul N97 (nava amiral cum ar veni) care arată în mare parte aşa:

…şi mai au tupeul să şi coste, în App Store găsim la un preţ similar sau chiar gratuit aşa ceva pentru iPhone:

QED.

***

Pe 28 mă duc la Roma. După care urmează, natural, FILMUL :).

***

Mi-am găsit blocul în Google Earth! Până acum, deoarece ultima dată când satelitul a trecut pe deasupra orașului era prin 2003 toamna, juma’ din periferia Clujului nu exista… Imaginile noi sunt datate 21 septembrie 2009 aşa că a apărut cam tot ce s-a construit în perioada de… “boom” imobiliar.

Știam eu că am uitat ceva

…că am blog adică.

***

* M-am săturat de vară. Pe bune. Gata, am fost unde trebuia, a fost soare, cum în principiu nu mă mai duc niciunde în următoarele două luni… să vină iarna. Și ce dacă alții acum pleacă în concediu? Tocmai de-aia! 🙂

* Clujul e tot mai plin de gropi, mai neîngrijit, mai urât. Primarul nou este un bou. Rimează, deci este. Dar nici cu Satu Mare nu-mi este rușine. Am fost din nou acolo, cu prilejul celei de a cincisprezecea nunți de anul ăsta. Am zis, hai că mai rău ca acu câteva luni nu se poate. Ho ho, ba se poate. În juma din orașul ăla au dispărut pur și simplu străzile. Sunt doar urme de asflat și în rest gropi cu miile. N-ai ce ocoli la ele, doar să le iei grațios.

* Dacă Clujul se duce naibii, șoseaua ce iese din Cluj și merge spre Oradea e bine mersi. Nici o groapă, nici o denivelare. Excelent! s-au gândit niște papagali, și au început să o… asfalteze. Motivul e evident, au mai tras un strat de 2 cm de asfalt peste cel care n-avea nimic și au zis că au făcut o șosea. Mai mulți bani de furat. Cum să se apuce ei oare de drumurile din Florești la care le trebuie fundație, chestii, socoteli? Așa mai bine au încurcat traficul timp de o săptămână asfaltând în miezul zilei cel mai circulat drum din oraș.

* Am auzit știrea cu centura Gherlei și mi s-a făcut greață, mai ales că mi-au scăpat câteva cuvinte de laudă când am trecut pe acolo în drum spre Baia Mare într-una din cele trei zile cât a funcționat până să se surpe. Le doresc moarte tuturor clovnilor care cred că ne guvernează. Cu cine votez? Cu venirea ungurilor la putere. Sau a americanilor. Sau a francezilor. Vreau să fim invadați de o nație străină. Cred că numai așa mai avem o șansă la civilizație în viitorul cât de cât apropiat.

* Mi-a sosit iPhone 3GS-ul, adică ultimul model de iPhone. O să-i fac un review pe cerecomand.ro. Aici câteva considerații. Telefonul, “motorizat” de un procesor mai puternic, are acum cameră cu autofocus / focus manual, busolă pentru orientarea automată a hărților și filmează la 30 de cadre pe secundă. Împreună cu browserul web de top și cele peste 50.000 de aplicații disponibile pentru download, iPhone nu prea are concurență. Eu mi-am tot zis că dacă Nokia scoate ceva mai bun ca Apple voi schimba tabăra cu entuziasm (din cauză de fost fan Nokia). Ei, Nokia nu sunt capabili momentan nici de egalare, ce să mai zic de vreun avans. Mai așteptăm, până atunci însă “I am a Mac” când vine vorba de mobil și “I am a PC” în rest 🙂

Însemnez ca să nu uit

S-a prăbușit avionul Air France în mijlocul Oceanului Atlantic. 228 de morți, o tragedie, îngrozitor și nedrept. Cauzele sunt încă un mister. Cum la locul prăbușirii oceanul are mii de metri adâncime, cutiile negre ale avionului sunt aproape imposibil de detectat deși sunt căutate cu un submarin francez și două nave dotate cu dispozitive de ascultare a “ping”-urilor emise de cutii. Ping-uri care vor înceta în aproximativ o săptămână. Sper să le găsească, însă am o nedumerire. Înainte de prăbușire avionul a trimis automat către fabricant 24 de mesaje de eroare, care semnalau cedarea mai multor sisteme vitale pentru zbor. Cu ocazia acestui incident am aflat că toate avioanele Airbus trimit în timpul zborului diverse informații tehnice către companie, informații ce servesc la îmbunătățirea software-ului de zbor dezvoltat ulterior. De asemenea am mai aflat că avionul se afla în afara razei radarului când s-a întâmplat tragedia. Cu toate acestea sistemul automat de transmisie a datelor de zbor a funcționat fără probleme. Și atunci pun întrebarea: conținutul cutiilor negre (înregistrări cabină, parametri de zbor) nu poate fi transmis în același mod ca și informațiile pentru debugging, în timp real și stocat altundeva decât în avionul care la o adică poate ajunge pe fundul oceanului într-un milion de bucăți? Eventual înregistrările să fie șterse de fiecare dată când avionul aterizează în siguranță. Să zicem că e scump de implementat la toate avioanele, dar măcar la cele care fac zboruri transoceanice nu se poate face ceva pentru a evita situațiile în care 10 națiuni scormonesc oceanul aproape degeaba? Normal că se poate însă prăbușirile fiind relativ rare se preferă varianta mai simplă și mai ieftină.

***

Apple a lansat softul pentru iPhone versiunea 3.0, în care binevoiește a include și posibilitatea trimiterii de MMS-uri (welcome to 2003 cum zicea cineva), cut/copy/paste și funcție de search. Telefonul se mișcă mai bine, în special browserul web. Astea sunt cele mai vizibile îmbunătățiri. Funcția de search este deosebit de utilă, rezultatele afișate fiind selectate dintre contacte, aplicații sau mailuri. Mai există posibilitatea de a folosi telefonul drept modem, opțiune pe care Orange o taxează cu 4 euro, așa numa de șmecheri ce sunt, deși la alte telefoane nu trebuie să plătești nimic pentru a face tethering.

***

O seară foarte proastă se desfășoară așa: vine ploaia. Se ia curentul în sat. Vine curentul înapoi, internetul însă nu mai vine. Ora 0:00.  Fără internet nu pot lucra. Nu-i nimic, mă sui în mașină și mă duc la sediul firmei. Ploaia cade în regim turbat. În apropiere de oraș o iau spre cartierul Mănăștur, ca să mă opresc la Mac să-mi iau ceva de mâncare. Drumul respectiv începe cu o pantă pe care mie îmi place totdeauna să o iau cu viteză. Am omis faptul că acum turna cu găleata. Accelerez și mă trezesc față în față cu un lac în toată regula format la baza pantei. Intru în lac cu vreo 90 la oră. Apa zboară 10 metri în sus iar mașina se rotește de două ori în jurul axei și se oprește la juma de metru de marginea drumului, pe contrasens. În jur nici o mișcare. Păcat, cred că a fost spectaculos. Pornesc mașina și ajung la Mac. Între timp ceva de sub mașină zăngănea, semn că… nașpa. Îmi iau un suc și un sandwich, le pun pe scaunul din dreapta și mă îndrept spre firmă însoțit de zăngănitul infernal. Becurile de pe stradă nu funcționau. Opresc mașina, pun mâna să-mi iau mâncarea și dau de ceva ud. Fucktardul de la Mac nu închisese capacul paharului de suc. Sandwich, portofel și geanta laptopului înotau în Cola.

Motoare și Ifoane

Orice motor de căutare vrea să fie adoptat și setat ca “default search engine” dacă se poate de către toată planeta. Mai nou Google și Yahoo! nu se mai mulțumesc să te întrebe ci au inventat metode prin care să se apere unii de alții. De fiecare dată când instalez o versiune nouă de Yahoo Messenger mă feresc să instalez și restul de porcării incluse în kitul de instalare, cum ar fi Yahoo Toolbar, program care mă enervează la culme. Cu toate astea, încercând să updatez messengerul de pe calculatorul cuiva, nu sunt atent și instalez toată gama de crapware inclusă în kit. Nu apuc să apăs finish și mă trezesc cu o atenționare de la Google, stăpânul de până atunci al calculatorului…

Bun, deci mulțumesc Google, ești drăguț, vreau să rămân cu tine. Dau click pe ok și mă trezesc cu altă fereastră, de data asta de la Yahoo!, care printre prostiile instalate a pus și una de “protecție”…

Yahoo! n-a stat pe gânduri și a anulat tentativa Google de a se repune ca default. Bine… Dau click pe OK și ce-mi apare?  Din nou caseta Google:) La care dacă dau ok apare iar caseta Yahoo! … și tot așa. Soluția: ia mai bine mergeți naibii cu toolbarurile voastre și softurile spyware pe care le țineți active tot timpul.

Cred că voi folosi tot mai des Microsoft Bing. Îmi place, mai ales că schimbă periodic poza de pe frontpage 🙂

***

Apple a lansat noul model de iPhone. După ce un miliard de site-uri s-au dat de ceasul morții să ghicească ce va aduce Apple nou (și n-au prea nimerit) iată că Apple, foarte calm, lansează un produs cu relativ puține îmbunătățiri față de precedentul, dar în anumite puncte cheie și suficient de bine puse în valoare cât să convingă lumea să își schimbe iPhone 3G-ul care până mai ieri era “ză shit”.

Astfel iPhone 3GS va avea o cameră cu autofocus de 3.2 megapixeli. Pe când alte telefoane au ajuns la 12 megapixeli Apple se face că nu știe și vine cu 3.2. Micile detalii însă… Focusul se face atingând cu degetul zona din ecran ce se vrea focusată. De asemenea poți filma și edita clipurile filmate direct de pe telefon pentru a le uploada pe YouTube fără a mai avea nevoie de un calculator. Au mai băgat în el o busolă, extrem de utilă în aplicațiile gen Google Maps fiindcă poziționează harta corespunzător direcției de deplasare.

O altă noutate hardware o constituie procesorul care “rezolvă” aplicațiile de două ori mai repede și cantitatea de memorie RAM. Memoria flash a crescut și ea la 16 sau 32 giga, în funcție de model. În rest telefonul arată la fel în exterior. De fapt mai are o chestie în plus față de 3G, care mi-a plăcut cum sună și anume “fingerprint-resistant oleophobic coating”, care dacă chiar protejează cât de cât împotriva amprentelor eu o consider un miracol tehnologic.

***

Cum gândesc unii la ei pe blog vis a vis de vot:

(…) Am vrut să-i votez pe toţi, să nu fie nimeni supărat (da, da, am vrut să anulez votu’). Da’ am zis “de ce să nu-mi bat joc puţin?”. Şi am votat PRM. Nu am (încă) nici cea mai mică urmă de regret. Sunt chiar foarte mulţumit că am contribuit la intrarea lui Vadim şi a lui Becali în Parlamentu’ iEuropean. Decât un nene care la o adică să mă pună la respect cu ceva gen “derbedeul dracului” …

… mai bine ai votat un retardat bolnav psihic cioban prost incult și cretin? No bravo!

Daily hamham, behehe, miaumiau*

*Aluzie la daily cotcodac, v-ați prins…

Nu de multă vreme s-a încheiat un concurs organizat de Apple, premiul fiind niște produse care încep toate cu i oferite celui sau celei care downloadează a miliarda aplicație pentru iPhone din Apple Store. Da, ați citit bine, s-au descărcat peste un miliard de aplicații de la inaugurarea Apple Store acu un an și ceva și până acum. Aplicații propriu zise sunt cu puțin peste 35.000 dar au avut un succes fulminant, mulți dezvoltatori făcând adevărate averi din vânzarea lor. Faza funny a venit când m-am uitat în topul celor mai descărcate aplicații. În Top 10 dintre cele care costă bani găsim o aplicație care simulează o halbă de bere. Să zicem că-i nostimă, deși există o aplicație la fel gratuită. Altă aplicație afișează un lac cu pești. Deci atât, un lac, la care te uiți și vezi pești. Iar câteva zeci de milioane de oameni au plătit pentru asta… În top 10 aplicații gratuite am găsit alta genială, la figurat evident. Un simulator de “bubble wrap”, nu știu să-i zic pe românește, la care nu faci altceva decât să spargi virtual bule cu degetul. Asta spune multe despre profilul utilizatorilor de iPhone și e o consecință directă a ușurinței de utilizare a dispozitivului, ce atrage toată gama de vârste, sexe, IQ-uri. Da, și eu am descărcat prostia.

Că tot suntem la iPhone, există la el un “feature” care îmi mănâncă sănătatea. Dimineața iPhone-ul sună. Problema nu e că sună, ci că nu-l mai pot opri din sunat. Fiind tehnologie “evoluată”, ca să oprești alarma tre să faci “slide” cu degetul pe ecran într-o anumită direcție pentru a opri ciripitul. Ce să vă spun, cu un sfert de creier activat eu nici nu știu cum mă cheamă dimineața, darămite ce tre să-i fac jivinei. Așa că lucrurile decurg cu totul halucinant: telefonul sună, eu întind o mână, apăs la întâmplare până se oprește. După 10 minute sună iarași, că de fapt nu-l oprisem ci-l pusesem pe snooze, repet procedura, adorm. După alte 10 minute iarăși sună, mă sperie îngrozitor, mă ridic pe jumătate orb și încep să frec ecranul cu degetu în speranța că va tăcea dracului, apoi fac eforturi animalice de a discerne ce scrie pe ecran, încotro tre să fac nenorocitul de slide, după care reușesc, mă prăbușesc înapoi în pat și dorm dus încă două ore.

Update: azi dimineață mă găsește Laura pe marginea patului cu telefonul într-o mână și cu vaza cu bambus de pe noptieră în cealaltă mână, eu uitându-mă la vază și încercând să o “butonez” ca să nu mai sune. Și acum încă tot râde…

***

Rulează o reclamă la un produs medicamentos revoluționar denumit Aspirine. Oare despre ce o fi vorba?

***

Vecinii mei… oh, vecinii mei. Cum constructorul blocului a dispărut de pe fața planetei de când cu criza și cum rigolele din jurul blocului au rămas goale și bune de rupt gâtul în ele la ceas de noapte, vecinii s-au încordat și au decis să le umple cu ceva. Ăia de la scara 1, mai șmecheri, au adus o basculă cu pământ, ai mei, mai calici, au cărat cu roaba de pe parcela alăturată blocului. Au furat cum ar veni. După operațiunea asta au trecut la sădit. Și ce credeți că au sădit ei? Desigur, niște brazi! Și nu unu, doi ci vreo 20 de jur împrejurul blocului. Cum ar veni furați și ăștia de prin ceva pădure din apropiere, nu vă gândiți la brăduleți din ăia decorativi. Trecem peste faptul că un singur brad dacă ar fi crescut ar fi răsturnat blocul și ajungem la deznodământul inevitabil: au murit cu toții, brazii zic, ce altceva să facă la +105 de grade câte sunt la nivelul pavajului de lângă bloc. Încă încerc să-mi dau seama cum de le-a scăpat faptul că există ceva verde cunoscut sub numele generic de iarbă, care trăiește în orice condiții. Da’ probabil că de Crăciun nu puteau agăța globuri de firu ierbii.

***

Am numărul de telefon din anul 2005, și de atunci mă sună aproape lunar oameni care-l caută pe Cornel. La început am înțeles, era numărul omului, l-am preluat eu, e normal, le-am zis la toți cum stă treaba. Dar după atâta timp încă tot sună? Cine dracu era Cornel? Tre să fi fost ceva papagal cu multe relații, vreun politician/popă/vedetă TV. Dar în același timp a fost și un tip prost. În afara cazului în care n-a mierlit-o subit, nu a fost în stare să trimită un sms cu noul său număr de telefon către cei din agendă? Nu.

***

Artă modernă de București (mersi Mihai!) – poate concura cu exponatele de la muzeul Tate, nu?

Telefonule, zi cine cântă!

Am găsit o aplicaţie pentru iPhone care face o chestie ce mi-am dorit-o de când mă ştiu dar nu credeam că o s-o văd decât în filme sf. De câte ori nu aţi auzit la radio sau la tv o melodie, v-a plăcut, dar nu ştiaţi cine cântă? În cazul meu de foarte multe ori. Exact, progrămelu ăsta recunoaşte muzica “auzită” şi-ţi afişează în câteva secunde numele interpretului*. Nu contează că îl pui să asculte televizorul, radioul din maşină sau te apucă pe tine fredonatul. Programul se numeşte “Midomi” iar corespondentul său “american”, Shazam, îl puteţi vedea în acţiune mai jos.

* Am observat că funcţionează perfect în 99% din cazuri, mai puţin atunci când vrei să faci cuiva o demonstraţie şi dă rezultate aiurea.

***

Hipermarketul Cora fură. Şi încă cu nesimţire mare. M-am mirat să văd că un DVD dual layer costă numa 7.9 lei (preţul afişat) când eu le luam din alte locuri tot cu 10-12 lei. Hm, să fiu eu fraier şi să nu-mi dau seama? Trec DVD-ul prin dreptul cititorului de preţuri… numa 2 lei diferenţa. Şi nu în avantajul meu.

***

Apple a lansat Safari 4, versiunea beta. Pe lângă că e foarte rapid în randarea paginilor, are o interfaţă de rămâi cu gura căscată şi multe opţiuni de configurare care-l fac deosebit de “user friendly”. Bate Google Chrome şi dă sentimentul că e mai stabil ca Firefox. Sunt deja o grămadă de review-uri, eu doar îl recomand. Download aici.

Diversificate, amestecate, varză, idei, mi-e foame, nu mai sună odată Laura să mă duc după ea…

Sex Drive – O comedie foarte tare cu adolescenți care reușește să amuze fără a fi deosebit de originală. James Marsden (XMen, Superman) și Seth Green (Austin Powers și multe altele) fac niște roluri foarte comice. Amanda Crew este simpatică, aș vrea s-o mai văd și prin alte filme. Excelente poantele cu bloguri și YouTube. Apar și băieții de la Fall Out Boy, se face reclamă la iPhone, avem și țâțe și desigur, sex, dar în cantități moderate.

***

Azi mi-am parcat ca de obicei mașina pe marginea drumului și mă trezesc că se ia de mine o babă ce locuia în blocul  lângă care am parcat că de ce parchez eu și colegii mei (?) acolo și le ocupăm lor locurile. Vă dați seama. Locurile de pe marginea drumului, de la șosea. Dar doamnă, conduceți, aveți mașină? V-ați marcat parcarea? Aveți abonament pe parcare? E măcar PARCARE AICI? Nu. Am turbat. Apoi am turbat a doua oară la serviciu când mi-am adus aminte că prin noiembrie anul trecut mi-am găsit mașina cu o roată pe pană exact în același loc unde am parcat azi. Atunci am schimbat resemnat roata și a doua zi m-am dus să-mi fac pana, doar ca să aflu că de fapt nu aveam nici o pană, ci mi-a dezumflat-o cineva. Dacă nu mai scriu pe blog, să știți că o să fiu la închisoare pentru vandalism asupra blocului ăla.

***

Am o problemă cu Elena Gheorghe, fostă parte componentă a trupei Mandinga, care a câștigat preselecția de anul ăsta pentru Eurovision. Melodia e de mare căcat, nici n-are rost să comentez asta, în schimb mă intrigă vârsta declarată a interpretei. Voi ați zice că asta are 23 de ani, răsărită pe astă lume în 1985? Pot să jur că am văzut-o acu vreo câțiva ani prin niște reviste și arăta de 30 minimum. Pozele mai noi cu ea o arată într-adevăr mai tânără (photoshop la kil?) dar totuși, something iz fishy aici.

…nah

***

CEO-ul de la Adobe a făcut iar niște declarații care au reaprins speranțele utilizatorilor de iPhone (me included) de a vedea conținut flash pe dispozitive în viitorul apropiat. Aflăm că Adobe lucrează împreună cu Apple la dezvoltarea unei variante de flash pentru iPhone care să se apropie ca funcționalitate de varianta pentru desktop a flash-ului. Cică ar fi o provocare tehnică serioasă și de aceea nu s-a înfăptuit minunea până acum. Provocare tehnică my ass. Apple are un miliard de motive să nu vrea flash: consumă mult din procesor deci suge din baterie ca vampiru, conținutul multimedia va fi mult mai ușor de accesat, deci Apple va pierde clienți/fraieri care folosesc iTunes, procesorul iPhone-ului nu prea are destui mușchi să ruleze aplicații flash complexe și multe altele. Probabil vom primi o versiune de flash castrată care să poată afișa bannere și ceva animații simple și cam atât. Tot ar fi bine. Playerele audio și video de pe site-uri nu cred că vor funcționa însă prea curând, cu excepția YouTube care merge și acum cu playerul său custom.

Vrute şi nevrute (sau vrute dar neavute)

Sursă de mulţi nervi: am dat să-mi comand “de moş”, whatever care moş, nişte emoticoane antistress (ironia..) de pe DeviantArt şi of course că m-am trezit să fac asta la o zi după ce expirase termenul în care se putea face livrarea prin poşta normală. Mi-am dat seama doar după ce am turbat un pic că nu înţelegeam de ce-mi tot refuzau tranzacţia. Mai era valabil ca mijloc de expediere doar FedEx care taxează de 3 ori costul produsului ca să ţi-l treacă peste balta numită pompos ocean, aşa că mai bine lasă… Dacă vă simţiţi careva filantropi, un click pe poza de mai jos vă duce la pagina de comandă 😀 . Emoticoanele îs din alea de poţi să le strângi şi să le frămânţi când n-ai ce face cu mâinile. Se presupune chiar că m-ar ajuta să mă las de fumat, dacă aş fuma..

***

Mi-a plăcut tare mult Madagascar 2: Escape to Africa. Animație superbă și plină de detalii, muzica semnată will.i.am și Hans Zimmer. Suficient de comic și cu o poveste destul de închegată, chiar dacă nu foarte originală. Toată lumea vorbeşte de fazele cu pinguinii dar eu era să leşin de râs la fazele cu Moto Moto 🙂 Toată stima pentru cei de la Cinema City pentru că oferă spre vizionare atât varianta dublată cât şi cea subtitrată. Mi-a plăcut muzica din film şi am făcut rost de tot soundtrack-ul. Mai jos un sample, interpretat de will.i.am :

***

Azi am “studiat” timp de vreo oră cum dracu să fac să-mi pun ringtoane personalizate pe iPhone (adică să-mi tai dintr-o melodie şi să pun partea aia să sune) şi într-un final complicat am şi reuşit, gratis, dar trust me, Apple merită premiaţi (şi înjuraţi deopotrivă) pentru cât de bine ştiu să scoată profit din orice căcat pentru care alţii nici nu s-au gândit să taxeze. În cazul ăsta este vorba de ringtonuri, unde la alte telefoane normale la cap (Nokia) dacă ai pe telefon 1000 de piese audio, oricare melodie poate deveni ringtone. La Apple nu. Fiindcă dacă ai cumpărat muzica (se presupune că ai cumpărat-o pe toată) nu ai nici un drept să o “difuzezi” pe stradă când îţi sună telefonu. Aşa că dacă vrei ton de apel din melodie, plăteşti. Yeah right. Cinste hackerilor numa că tot am avut nevoie de 3 softuri ca să tai, convertesc şi uploadez tonul pe telefon.

Tonul fiind ăsta (da, devin sentimental în preajma sărbătorilor şi tonul ăsta mă face să mă gândesc la săniuţe, brazi şi fulgi de nea:P). Play:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Yahoo nu este şi pentru români?

Virgin America oferă WiFi în timpul zborurilor, la preţuri între 9.95$ şi 12.95$ în funcţie de durata zborului. Văd utilă facilitatea doar în cazul zborurilor lungi, noaptea, peste ocean, când benoclatul pe geam este inutil. În zborurile de zi m-ar durea însă în cot de WiFi fiindcă şi aşa e o adevărată dramă când nu prind loc la geam. Ţin minte că odată un pici avea loc la geam lângă mine şi a dormit tot drumul, iar eu îmi tot lungeam gâtul peste el să văd Alpii înzăpeziţi. Asta până când am observat-o pe maică-sa, aflată pe scaunul din spate, care mă fixa cu o privire criminală.

***

Noul Blackberry Storm, cu toate chestiile faine pe care le are, o dă în bară fix cu ce nu te aştepţi: nu are WiFi. Un mare minus pentru că, dacă vrei să-l foloseşti în afara ţării unde 1 MB prin 3G costă cât venitul mediu pe economie, u’r fucked. WiFi gratuit se găseşte din belşug, chiar şi la noi, şi pe lângă că-i gratuit de obicei e şi mai rapid.

***

Cel mai tare comentariu pe un blog:

Voi ce faceţi de Criză?

***

A fost lansată o nouă versiune de software pentru iPhone, 2.2, care aduce o seamă de îmbunătăţiri pe partea de securitate, câteva funcţii noi şi eliminarea unor bug-uri. Cel mai mult mi-a plăcut includerea Google Street View în aplicaţia Maps. Am vizitat virtual o parte din locurile pe unde am umblat vara asta. Am observat că iPhone-ul e mai prompt la afişarea unor meniuri iar bateria pare să ţină mai mult. Nici crackerii nu au stat degeaba şi a doua zi după lansarea firmware-ului era deja disponibil patch-ul QuickPwn la care sincer nu-i prea mai văd rostul din prisma aplicaţiilor care se pot instala cu Cydia şi Installer. Majoritatea sunt instabile şi sug din baterie într-un mod obscen.

Nu pricep o chestie: de ce din secţiunea românească a iTunes Store lipsesc aplicaţii de la Google sau Yahoo, gratuite şi valabile pentru tot restul lumii? Cine naiba decide când are loc includerea lor acolo şi pe ce criterii? Adică din moment ce eu am plătit pentru telefon, plătesc un abonamet de date lunar, deci cu nimic mai prejos decât americanu’ sau englezu’, m-aş fi aşteptat să am aceleaşi drepturi. Dar nuu… Bine că, în loc să folosesc oneConnect, programul Yahoo! care include toate aplicaţiile companiei, eu trebuie să instalez pe iPhone alte aplicaţii thrid party (deci potenţial nesigure) prin care să mă conectez la Yahoo, doar fiindcă oneConnect-ul lipseşte din iTunes Store-ul românesc. La fel şi în cazul Google Earth.


Google Street View pe iPhone. Te poţi “plimba” pe străzi şi uita în orice direcţie (inclusiv în sus). În screenshot-ul de mai sus m-am învârtit pe lângă turnul Eiffel. Versiunea Stret View pentru desktop se găseşte accesând Google Maps

Frigul este bun

În sfârșit e frig, după ce toamna a lălăit-o cam mult… Îmi place frigul cu miros de iarnă, cu ceață și zilele scurte. Doar să nu plouă. Îmi place să conduc pe timp friguros, e așa de bine în căldura din mașină, cu muzică bună… Câteva poze făcute în timpul vizitei la Alba Iulia, pe un ger ca la carte. Click 2 enlarge.

***

Am văzut săptămâna ce-a trecut Quantum of Solace la Cinema City. Filmul destul de ok, un pic cam prea multă acţiune care nu a mai lăsat mult loc jocului actoricesc. Cred că jumate din film l-am văzut pe Daniel Craig iar jumate pe dublura sa care-i executa cascadoriile. Apropo de Craig, lui Laura nu-i place de el. Ciudat, mie ăsta mi se pare cel mai mişto “Bond” de până acum. “Femeile Bond” în schimb nu m-au prea impresionat în Quantum of Solace. Spre deosebire de apetisanta Eva Green din Casino Royale, Olga Kurylenko din Quantum (foto) are o guriţă frumoasă când e supărată dar în rest nu ne mai arată nimic. Probabil fiindcă n-are ce. Dacă filmul chiar și-a meritat banii dați pe el, în schimb experienţa vizionării m-a lăsat cu sechele. De unde să visez eu că într-o seară de miercuri rece şi banală toţi clujenii se vor buluci în mall să vadă James Bond? Zic asta pentru că deşi am sosit înainte cu o oră de începerea filmului, nu mai erau bilete decât în rândul doi. Pe care le-am luat cu gândul că totuşi, tot suntem mai norocoşi faţă de cei din primul rând. Eroare! Fiecare glonţ din timpul filmului mi-a lovit timpanul ca un piron. Şi trust me, au fost multe gloanţe. Şi de pistol, şi de puşcă, şi de mitralieră de avion.. Asta când nu exploda ceva, momente în care trebuia să strâng din dinţi ca într-un roller coaster, ca să rezist să nu-mi puşte capul. Nu ştiu câţi waţi au boxele de la Cinema City, dar estimez că sensibil peste 1000.

***

Mi-am instalat un pian pe iPhone şi am reuşit să cânt singur partea introductivă de la “Speed of Sound” a celor de la Coldplay. Sunt un talent, deja mă gândesc să-mi iau o orgă electronică.

***

Am descoperit Google voice and video chat, un serviciu nou de la Google care te lasă să faci, exact, videochat cu voce, direct din contul de Gmail, prin intermediul browserului. Trebuie instalată o mică aplicație, după care te poți chatui audio și vedea cu oricine din lista de prieteni posesori de Gmail. Până acum la mine a funcționat impecabil, cu un framerate mare și o calitate bună a sunetului. Aplicația e utilă mai ales pentru cei cu webcam integrat în laptop, care practic nu trebuie să facă nimic în plus pe lângă click-ul pe “videochat”. Și dacă tot suntem la Google, de ce oare aplicațiile Google pentru iPhone nu sunt disponibile pentru download în România? Mă refer în special la Google Earth după care salivez degeaba de o lună.