Tag Archives: filme

Filme și nudul lui Dobre

Ieri am văzut două filme: Law Abiding Citizen și The Box. Primul, cu Gerard Butler și Jamie Foxx, este un thriller destul de bun, cu multe scene șoc și cu o poveste “fresh”. Când zic scene șoc, mă refer în special la una, din cauza căreia am scăpat un “Aii să-mi f** două palme!”. N-o divulg, vă las plăcerea s-o experimentați. Subiectul filmului: un bărbat (Gerard Butler) marcat de uciderea soției și a fiicei, decide nu doar să le răzbune ci să distrugă tot sistemul care a permis ca unul dintre ucigași să scape cu o pedeapsă minimă. Și iadul se dezlănțuie. Cu mențiunea că justițiarul își va duce la îndeplinire planul în timp ce este în închisoare.

Al doilea film, The Box, cu James Marsden și Cameron Diaz, m-a făcut să regret că am dat banii. A început interesant,  însă s-a dovedit a fi genul acela de film în care nu ești sigur despre ce a fost vorba după ce ai ieșit din sală. Exact ca în Dosarele X, cu care are multe în comun. De văzut pe DVD.

***

A fost lansată versiunea 4 beta a Google Chrome care în sfârșit permite folosirea plugin-urilor, sau, cum le zic ei, extensiilor. Asta mă va face probabil să renunț la Firefox definitiv. Aș avea nevoie doar de Twitterfon și de încă vreo alte două unelte dragi mie care mai mult ca sigur că vor apărea și pentru Chrome. Pentru început am instalat extensia Cooliris care face din găsirea pozelor, clipurilor și a știrilor un adevărat spectacol. Priviți:

***

Ieri am fost să luăm globuri, lumânărele și alte chestii colorate de la Nobila Casa. Și cum sufeream eu ținând coșul în care Laura arunca în neștire tot pe ce punea mâna, îmi pică ochii pe o pictură nud. Lăsând la o parte faptul că se potrivea ca nuca în perete cu atmosfera, nudul ăsta semăna cu cineva. N-a durat mult și mi-a picat fisa: Oana Dobre. Cine îi personajul? Este ziarista blondă invitată des la Sinteza Zilei a lui Gâdea, emisiune la care eu nu mă uit fiindcă am stomacul sensibil. Da’ când e blonda zăbovesc un pic, fiindcă mi-i simpatică. Revenind la nud, aș zice că seamănă, poate a fost pictat de un fan:) Bara neagră am pus-o eu, că-s pudic:P.

Curge timpul de parcă zboară

Filme văzute de curând:

X-Men Origins: Wolverine – la limita dintre ok și cheesy. Foarte multe clișee, pe de altă parte jucat acceptabil și cu niște efecte speciale satisfăcătoare.

Star Trekbun, dar mă așteptam la mai mult sincer să fiu. Trailerele prevesteau ceva de proporții epice. Bugetul imens a asigurat spectaculozitatea scenelor de acțiune, actorii sunt toți carismatici și bine aleși. Vor fi continuări pentru că acest prim “episod” a resetat franciza, cum altfel decât printr-o șmecherie întoarcere în timp / viitor paralel ? :).

Angels & Demonsdeși am fost la el fără prea mari așteptări după eșecul numit Codul lui DaVinci, Angels & Demons se ridică mult peste acesta. Povestea închegată, multă acțiune, scene șoc, Roma în toată splendoarea ei fac din această ecranizare a romanului lui Dan Brown un film reușit. Veriga slabă o constituie cuplul Tom Hanks / Ayelet Zurer care joacă prost. În special tipa, parcă îi vine să râdă în timpul fiecărei scene. Ewan Mc Gregor face un rol bun.

***

Am trecut de la Windows XP la Windows 7 Release Candidate, profitând de mărinimia Microsoft care te lasă să-l folosești gratis până în martie la anu. Ascultând diverse “sfaturi” am instalat varianta pe 64 de biți. Habar nu am de ce am făcut-o fiindcă rulez în proporție de 99% aplicații pe 32 biți, am numa  2 giga de memorie, deci mă doare în cot că sistemul suportă un milion de giga, astfel că sporul de performanță față de versiunea mai “proastă” este foarte aproape de zero. În schimb mă lupt cu incompatibilități de drivere și alte neajunsuri. Să o iau de la început și să bag versiunea pe 32 de biți ar însemna alte câteva ore din viață irosite. Ce-mi place la Windows 7 este Windows Media Center-ul care face cu tunerul meu time shifting implicit. Mai precis înregistrează în timp real emisiunea la care te uiți, vrei nu vrei. Dacă intervine ceva (mergi la baie, mânci ceva) pui pe pauză și reiei emisiunea / filmul când te întorci. De asemenea dacă ai pierdut o scenă pur și simplu derulezi înapoi și te mai uiți odată. E mișto pentru că astfel te poți uita la emisiuni sărind peste pauzele de publicitate.

***

Se întâmplă și în spațiu. După ce timp de vreo 10 zile au bibilit la telescopul Hubble ca să-i prelungeacă viața, i-au instalat nu știu câte noi instrumente și au schimbat pe cele vechi sau stricate, astronauții erau s-o facă de  oaie chiar în ultima zi. Mai precis, în timpul ultimei ieșiri în afara navetei unul dintre astronauți care se gândea probabil la restul vieții de huzur care-l așteaptă pe Pământ a tras un picior unei antene a telescopului de i-a zburat acesteia capacul protector. M-a distrat replica astronautului după ce a făcut boacăna: “I’m sick”. Cred și eu că îi era sick dacă tocmai periclitase întreaga misiune, ultima programată pentru Hubble dat fiind că flota de navete a NASA va fi desființată la anul. Din fericire pentru el și pentru omenire cei de la sol au rulat câteva teste și au stabilit că antena poate funcționa și fără capac.

Punctul mic este naveta Atlantis, înainte de întâlnirea cu telescopul Hubble, surprinsă în timp ce trece prin dreptul Soarelui. Poza a fost făcută de pe Pământ cu ajutorul unui telescop conectat la un aparat foto Canon 5D Mark II.
Image Credit: NASA/Thierry Legault

Movie Land

Câteva filme văzute în ultima perioadă:

Bolt

Bolt cred că este unul dintre cele mai drăguţe filme de animaţie pe care le-am urmărit recent, cu un scenariu închegat şi amuzant la fiecare replică, ce umileşte multe dintre filmele cu actori reali. Apropo de filme jenante, The House Bunny este îngrozitor, ocoliţi-l cu încredere. Revenind la desenul animat, Bolt (vocea lui John Travolta) este un câine care se crede supererou, dar nu ştie că de fapt face parte dintr-un show televizat (aluzie la The Truman Show) şi toate “puterile” sale sunt datorate efectelor speciale. Atunci când producătorii decid să “însceneze” răpirea stăpânei sale pentru a creşte audienţa serialului, Bolt crede că totul este real şi porneşte în “salvarea” acesteia, evadând din studiourile de filmare. Împreună cu o pisică şi un hamster, Bolt călătoreşte de-a lungul Americii şi învaţă pe parcurs lecţii despre supravieţuire şi prietenie. Nu pot decât să mă bucur că, deşi nu au colaborat cu Pixar, Walt Disney Animation Studios s-au descurcat excelent şi se pot lăuda cu un blockbuster în toată regula.

Vicky, Cristina, Barcelona

Scarlett Johansson, Penelope Cruz şi Javier Bardem într-un film regizat de un Woody Allen la 72 de ani. Acţiunea se petrece în Spania iar subiectul este la prima vedere destul de “uşor”: două americance aflate în vacanţă la Barcelona se îndrăgostesc în moduri diferite de acelaşi bărbat, un artist foarte “latino” (Javier Bardem). Acesta încă-şi mai iubeşte fosta soţie (Penelope Cruz), artistă şi ea, dar ştie că nu vor putea niciodată să aibă o relaţie normală deoarece le lipseşte un “ingredient”… Filmul nu duce lipsă de dialoguri amuzante şi ca bonus primim cadou câteva cadre hot cu Penelope Cruz şi Scarlett Johansson în rolul ingredientului de care ziceam. Kissing.

Chiar mi-a plăcut tot la acest film, care este despre alegeri şi tipologii umane. Nu dă lecţii de morală şi creează nişte personaje foarte credibile care reuşesc cumva să fie toate agreabile. Nu există personaj negativ, nici măcar unul antipatic. Filmul se termină aşa cum începe, nimeni nu-şi schimbă felul de a fi sau viziunea asupra vieţii iar întâmplările petrecute rămân doar la stadiul de experienţă pentru personaje, o mostră de “altă posibilitate”. Mi-a rămas în memorie descrierea personajului interpretat de Scarlett: “not knowing what she wants, but knowing what she doesn’t”.

Yes Man

Un Jim Carrey foarte îmbătrânit dar comic încă. Cu toate că am râs de câteva ori, filmul a cam dus lipsă de faze comice. Practic ce vedeţi în trailer reprezintă cam 90% din poantele din film. În rest este vorba despre eternele clişee “gândeşte pozitiv” şi “nu încerca să pari altceva decât ceea ce eşti că nu-i bine şi vei fi prins cu minciuna dar apoi vei fi iertat şi totul va fi bine”. Plus o poveste de dragoste cu happy end.

Cinema City sosește în Cluj (finally..)

Update (ca să nu mai fac un nou post pe acelaşi subiect): am fost la proiecţia inaugurală şi am văzut filmul Eagle Eye, cu Shia LaBeouf, genul de film la care contează foarte mult dispoziţia pe care o ai atunci când îl vezi. În sensul că dacă n-ai chef, atunci te va enerva. Eu aveam chef. La faţa locului multe costume oficiale şi multe piţi, şampanie şi popcorn la discreţie. Sigur că a trebuit să am şi un ghinion de kkt, pentru că din două săli în care rula acelaşi film noi am ales-o pe cea în care o nesimţită şi un măgar au croncănit la intervale regulate tot filmul. Şi unde stăteau? Lângă noi, unde altundeva? Numa’ aşa ca să nu mă pot bucura în tihnă de fotoliile virgine, sunetul surround şi ecranul cât casa, care au contribuit la perceperea filmului drept un adevărat spectacol.

După un milion de amânări, la un an de la deschiderea Iulius Mall, a binevoit și Cinema City să-și deschidă multiplexul din incinta mall-ului. În scurt timp sper că va urma inaugurarea multiplexului din Polus Center, ceea ce înseamnă fără doar și poate condamnarea la moarte lentă a celor trei cinematografe vechi din Cluj, care în ultimii ani n-au mișcat un deget pentru a se moderniza. Cinema-ul din Iulius are 10 săli și 1670 de locuri, fiind al treilea deschis în România de reprezentantul local al Cinema City International, principalul lanț de cinematografe din Europa Centrală și de Est. Sunetul Dolby Digital Surround (la cinema Republica există doar Dolby Stereo), proiectoare Kinoton (calitate germană 🙂 ) și confortul sporit oferit de scaunele cu tetiere și suport pentru pahar, oferă o experiență care surclasează de departe ce există momentan în Cluj. În incinta multiplexului există o cafenea, două baruri-bufet, 23 de ecrane cu plasmă pentru informații și trailere, sistem de rezervare a biletelor online, internet wireless gratuit, casă de bilete complet computerizată. Nu-mi place că nu poți alege să bagi în tine altceva decât junkfood-ul oferit de barurile din incintă și n-ai voie să vii de acasă cu un grătar sau o salată 😛

Prețuri bilete:

Luni-Joi până la ora 17:00 – 11 RON, după ora 17:00 – 13 RON
Vineri – Duminică până la ora 17:00 – 13 RON, după ora 17:00 – 15 RON

Câteva poze:

Life sign

N-am murit, doar cheful de scris a atins cote minime, din cauza vremii, răcelii, timpului care nu-mi ajunge.

***

Eu merg la poştă maxim de vreo două ori pe an şi de cele mai multe ori nu pentru mine. Şi încă de acum mult timp am învăţat că la poştă se stă. Până crăpi. M-aş mira să existe în lume instituţie mai ineficientă şi mai generatoare de nervi decât Poşta Română. Ştiu că au investit în ultima vreme în logistică, promovare şi altele, dar au ignorat ca nişte boi “primenirea” personalului de la ghişee, care sunt nişte fosile cu patru clase leneşe şi impertinente. Deci cum ziceam, intru azi în oficiul poştal să plătesc ceva şi văd minunea: un ghişeu la care aştepta o singură persoană. Fericire mare. Care s-a evaporat treptat în cele 25 de minute fix câte au trecut până să-mi vină rândul, timp în care jivina de partea cealaltă a ghişeului a butonat tastatura (cu un deget) şi a clickuit până  am simţit că timpul se dilată, încetineşte şi moare. Probabil a jucat vreo două Solitaire şi a făcut un chat cu fiică-sa între timp, fiindcă cât dracu poa’ să-ţi ia să bagi în “sistem” două plicuri?!

***

Din filmele pe care le-am văzut în ultima vreme:

Wall-E – povestea robotului rămas singur pe Pământul abandonat din cauza gunoaielor, un film de animaţie superb produs de  Disney şi Pixar. Calitatea versiunii pe care am văzut-o a fost execrabilă, tocmai de aceea voi cumpăra dvd-ul când va apărea ca să-l mai văd o dată. Varianta asta pică dacă între timp vine netul de mare viteză la mine în “sat” și găsesc varianta HD.

Kung Fu Panda – excelent, mult umor, animație foarte bine realizată în spcecial la scenele de luptă iar vocile unor staruri precum Dustin Hoffman, Jack Black sau Angelina Jolie aduc un plus de savoare.

Don’t mess with the Zohan cu Adam Sandler în rolul principal a avut multe scene comice mai ales la început, dar s-a tâmpit pe parcurs până la un final stupid.

Prison Break sezonul 4 a debutat de ceva vreme. O cam lălăiește și nu reușește să-mi capteze interesul cum au făcut-o primele trei.

***

Io innebunesc când văd faze de genul ăsta:


Mai presus de lege from OLiX on Vimeo.

***

Dar mi-ar plăcea să văd o reacție a polițiștilor în genul ăsteia de mai jos:

Ce da şi ce nu

Încep cu o dedicaţie specială către Electrica, o companie de kkt din “ţara serviciilor de kkt”. De două săptămâni încoace Electrica îşi face nevoile pe nervii şi pe aparatele mele casnice. Zilnic în jurul orei 8 dimineaţa (ar trebui să dorm la ora aia wtf) curentul pică. Apoi vine. Apoi pică iarăşi. Apoi vine şi pică aproape concomitent. Iar eu stau siderat şi nu-mi vine să cred ce se întâmplă şi mai ales cum îmi fac aparatele din casă. UPS-ul de la calculator mă salvează de la reseturi care m-ar transforma într-un internat la nebuni dar chiar şi aşa cred că tot blocul mă aude blestemând. De două săptămâni se întâmplă asta. Ah, şi alaltăieri a fost cireaşa. S-a luat curentul şi n-a mai venit. Am tot aşteptat până ce UPS-ul a capotat şi mi-a dat shutdown aşa că am tăiat-o în oraş. M-am întors la 9 seara, curentul nu se întorsese. Blesteme. Frigiderul mirosea a căpşuni, îngheţată, salam şi alte “bunătăţi” numai bune de aruncat. Pe la 10pm, după cinci telefoane la Electrica vine şi curentul. Protecţia consumatorului scrie pe voi băi miserupiştilor.

***

Am văzut două filme. “Indiana Jones si Regatul Craniului de Cristal” şi “Un pic însărcinată“. Pot spune că al doilea a fost făcut mai cu cap decât primul. Indiana Jones a abundat în efecte speciale dar i-a lipsit povestea. Început bunicel, final făcut în grabă şi lipsit de orice urmă de inspiraţie. Clişee. Puţine faze comice. Actorii şi-au făcut treaba, dar totuşi acum Harrison Ford este în primul rând bătrân şi abia mai apoi carismatic. Se vedea că făcea eforturi să îşi ascundă mişcările tipice de moş. De la Steven Spielberg m-aş fi aşteptat la mai mult. Dar nu e doar vina lui ci şi a lui George Lucas şi a altor “writeri” care au folosit şi în filmul ăsta aceleaşi vechi poveşti cu extratereştrii, triburi, temple etc. Poate ar trebuie să se retragă. Comedia “Un pic însărcinată” m-a distrat pentru că s-a menţinut în limitele plauzibilităţii şi a avut faze suficient de comice. Plus actori simpatici, mai ales Katherine Heigl care are avantajul că e şi o frumuseţe.

***

Microsoft a lansat un software nou, WorldWide Telescope, pe care l-aş recomanda oricui. Este un telescop virtual care permite o explorare intuitivă a ceea ce cunoaştem din “Univers” prin intermediul a zeci de terabytes de imagini capturate de telescoape terestre şi de pe orbită, centralizate de program într-o interfaţă cu aspect plăcut şi uşor de folosit. Sistemul de navigare este asemănător Google Sky, fiind necesară o conexiune la Internet pentru preluarea informaţiilor atunci când utilizatorul face “zoom”. Pe lângă informaţii detaliate despre fiecare obiect celest, sunt disponibile tururi virtuale realizate de astronomi de renume, foarte utile pentru începătorii în ale astronomiei. Imaginile din WWT sunt disponibile în variante realizate la diverse lungimi de undă cu posibilitatea de a face crossfade între ele, fiind astfel relevate caracteristici şi forme ascunse ale diverselor obiecte care nu pot fi observate în lumina vizibilă.

Interfaţa WWT

***

Si Google Earth oferă nişte noutăţi în ultima versiune a programului. Astfel, se poate simula modul în care cade lumina solară peste peisaj în funcţie de ora la care este deschis programul. Astfel, dacă sunteţi într-o zonă în care se înserează sau este noapte, veţi observa aceleaşi condiţii şi pe “Pământul” virtual din Google Earth, toate formele de relief fiind “umbrite” corespunzător. Sigur că această funcţie se poate dezactiva, deoarece “pe timp de noapte” nu se vede mare lucru din hartă. Aş aminti şi simulatorul de zbor, în care poţi pilota un avion deasupra peisajelor din Google Earth folosindu-te de tastatură sau joystick. Ideea e bună, dar eu de fiecare dată am intrat într-o vrie infernală şi m-am prăbuşit deoarece nu am stat să citesc help-ul.

Munţii Carpaţi văzuţi “dimineaţa”

Sweet stuffsz

* Am vrut să pozez eclipsa de lună însă… la ora 4 am? Oricât aş fi de fascinat de spectacolul cosmic, la ora aia mi se pare indecent să stau treaz. Vă delectez însă cu o eclipsă parţială pe care am fotografiat-o în 07.09.2005, ora 22:11. Verificaţi dacă a fost eclipsă atunci 🙂


(click pentru mărire)

* La capitolul filme vă recomand Juno, o comedie/dramă având ca subiect o adolescentă de 16 ani care rămâne însărcinată. Ştiu, subiectul nu vă incită prea tare, dar Ellen Page merită Oscarul pentru care e nominalizată deoarece a intrat perfect în pielea personajului. Mi-a plăcut mult. Mai apare şi Jennifer Garner, care însă nu străluceşte. Filmul privit în ansamblu a fost OK. Dacă tot suntem la filme, mărturisesc că am început să mă uit la Prison Break şi m-aş tot uita dacă n-aş avea şi alte lucruri de făcut, gen muncă. De fapt la plural, fiindcă şi Laura s-a molipsit. Suntem la seria 2 acum şi “it keeps getting better”.

* Iar am dat peste o melodie pe care am ascultat-o apoi până mi s-a făcut rău 🙂 Am auzit-o pe Guerilla şi ulterior am făcut efortul de a afla şi cine o cântă. 16 ani. Atâta are Gabriella Cilmi care a înregistrat “Sweet about me” acum un an – deci când avea 15 ani – şi pe care o interpretează cu o voce curată şi ireală pentru vârsta ei. Click play şi acultaţi-o, veţi înţelege ce zic. Apoi ştiţi ce aveţi de făcut dacă vreţi mp3-ul. Să cumpăraţi albumul that is. Altă variantă aş fi eu, dar nu fiţi nesi, fata merită suportul 😛



Lui Catrinel, cu dedicaţie

* În caz că nu ştiaţi, e sezonul de împerechere la prietenii noştri, câinii. Nenorocul face ca Primul Câine al cartierului să fie o ea, născută pe când blocul nostru ieşea din brazdă şi ajunsă la maturitate acum, când toţi masculii de pe o rază de 2 km vin cu mic cu mare la petrecere. Rezultatul: o săptămână în care am asistat la tot felul de scene cu bulină roşie şi în care am ocolit blocul doar ca să nu ajung în mijlocul orgiilor şi încăierărilor aferente. Acum e linişte.

* Dacă cineva care mă cunoaşte mai are vreo îndoială că nu sunt băutor… iată nişte dovezi:
– Pentru vacanţa la Bâlea am luat cu mine un pack de 6 beri. Am venit înapoi cu 3. Vinul şi şampania nu se pot contabiliza, fiindcă am băut din mai multe pahare deodată..
– Acu două seri am vrut să beau o bere din alea trei. Pentru că era la temperatura camerei, în cazul meu 18 grade (brrr), am pus-o în congelator în ideea să o scot peste 10 minute rece. Am uitat-o acolo evident iar a doua zi în loc de cutie am găsit un fel de bilă care, noroc pentru frigider, nu crăpase.
– De fapt mie nu-mi place berea. Decât o bere, aleg oricând cola, Red Bull sau apă plată. Cu lămâie. Practic singurul moment când tânjesc după o bere este atunci când, într-un club/restaurant, sunt înconjurat şi înecat de fum de ţigară. Dunno why, dar berea merge bine cu fumul de ţigară. Nu cu o ţigară, pentru că nu fumez, ci doar cu fumul. Atunci dau pe gât rapid una şi apoi o lungesc pe a doua, iar în cazuri extreme, de program prelungit, pe a treia. Altă problemă: de multe ori m-am auzit zicând câte unuia “hai la o bere”. Şi asta doar pentru că nu puteam zice “hai la o cola”, că suna gay, şi nici “hai la o cafea”, pentru că nu-mi place cafeaua. Sooo uncool 😛

* În ultima perioadă am văzut mai multe filme, dintre care mi-au atras atenţia doar două: The Brave One, cu Jodie Foster şi Atonement cu Keira Knightley. Primul este ok, Hollywood style, cu un final un pic neaşteptat şi aş zice cam incorect moral. Celălalt, Atonement, este o ecranizare a unui roman de Ian McEwan, rezultatul fiind un film fără cusur, frumos şi emoţionant. Bun, şi pentru că sunt un superficial, trebuie să fac o precizare: Keira Knightley este probabil singura femeie/actriţă/whatever căreia i-aş da personal bani să meargă să-şi pună naibii silicoane fiindcă nu se mai poate… nu mi se pare normal să văd un chip aşa frumos şi în rest linii drepte. Dar nimic, vă spun, oricâtă bunăvoinţă aş avea. Nu există măcar vreo petiţie în acest sens, să o semnez?

* Prin intermediul Google mă vizitează persoane care caută tot felul de chestii mai mult sau mai puţin aiurite şi ajung la mine mai mult sau mai puţin întâmplător. O parte găsesc pe site ceea ce caută, marea parte nu, pentru că în cazul meu SEO este încă în stadiu de embrion. Deci nu am poze cu OZN-uri, nici indicaţii despre cum se construieşte un mall. Însă un articol de-al meu de pe la începutul blogului, cel despre fotomodelul Catrinel Menghia şi apariţia sa într-un număr FHM, îmi aduce zilnic cele mai multe search-uri din locaţii care de care mai exotice. Mexic, Australia, Hawaii, Japonia sunt doar câteva dintre locurile de unde au fost iniţiate căutări după poze cu frumoasa în cauză. Aşadar, în semn de recunoştinţă, iată mai jos un bonus pentru căutători. Click pe poză pentru detalii 😉

De văzut, i guess..

Eu nu le-am văzut încă dar le aştept cu interes. Beowulf şi I Am Legend. Despre I Am Legend ar fi de preferat să nu citiţi nimic, doar să mergeţi (prin decembrie are premiera), deoarece eu am citit o recenzie care mi-a cam stricat surpriza. Beowulf în schimb o are pe Angelina Jolie 3d-enhanced astfel încât subiectul nu prea mai contează. Facem pariu că cei care au modelat-o tridimensional pe actriţă şi-au păstrat fiecare o copie de “Jolie 3D” care poate fi programată în funcţie de necesităţi? 🙂 I would have. Vă daţi seama ce posibilităţi apar odată ce ai varianta tridimensional-digitizată a unui om şi îl poţi manevra după bunul plac? Şi nu mă refer doar la chestiile kinky.

Că tot vorbim de filme: eu nu-i înţeleg pe cei care îşi iau de pe torente sau de pe huburi dc variantele filmate în sală ale producţiilor noi şi preferă să se uite la ele în condiţii execrabile în loc să-şi mişte posteriorul din coteţ şi să le vadă HD la cinema. Mai ales când e şi un film bun, să te uiţi la o variantă mişcată, fără culori şi cu sunet plin de paraziţi mi se pare o prostie mai mare decât să-l asculţi pe Guţă 🙂