Tag Archives: Facebook

Twitter, arhiva banalității vieților noastre. De obicei

Ne aflăm peste 15 ani. Presupunem că Twitter încă există și a depășit Facebook-ul. Care a murit între timp în chinuri. Sper. Și, trezindu-ne într-o dimineață ploioasă de 9 ianuarie (ploioasă fiindcă suntem la tropice, nu din cauza încălzirii globale care e un mare fâs), ne vine o idee cât timp ne frecăm la ochi: ia să întrebăm noptiera (fără doar și poate peste 15 ani noptierele vor putea răspunde la întrebări) cum a fost ziua de 9 ianuarie cu 15 ani în urmă. Dar vrem să știm cum a fost acolo unde ne aflam noi pe atunci, adică prin jurul Clujului. Noptiera sensibilă la atingere și nu numai se gândește preț de o nanosecundă și apelează la Twitter. Peste 15 ani Twitter va avea în sfârșit un sistem de „search” complex, inspirat după „timeline”-ul defunctului (sper, ah, cât sper) Facebook. Cei 500 și ceva de oameni pe care-i urmăream pe atunci (care între timp au devenit doar 5 fiindcă avem alte standarde…) au avut grijă să înregistreze în twiturile lor tot ce merita înregistrat despre o zi de luni.

Cu vocea sa sexi și un pic slutty, noptiera ne informează că în 9 ianuarie 2012 a nins la Cluj. Mărturie stau zecile de twituri, majoritatea cu poze cu zăpadă, care au anunțat când a nins, câte-un fulg, când a stat, când cerul s-a mai luminat, spre apus, când iarăși a nins și când ăia de la primărie au împrăștiat antiderapantul după ce s-a topit zăpada. Mai aflăm că cineva s-a hotărât să nu mai mănânce produse de patiserie iar oamenii au încercat să creeze din nou o imagine a femeii ideale:

…și n-au mai încercat niciodată după aceea.

Vorba de duh a zilei a fost „Dacă eşti prost de mic, când eşti mare numa’ te joci”, cineva i-a dat mu*e cu sete Petrom-ului și a murit peștele de acvariu al altcuiva.

Tot 9 ianuarie 2012 este ziua în care viitorul președinte al Europei, Emil Moldovan, și-a deschis blogul care avea să-i schimbe destinul. Evenimentul este marcat cu multe twituri și retwituri, semn că lumea intuia ceva. Dați click pe link, citiți-l și urmăriți-l pe om, că ăsta era scopul articolului.

N-am avut nicio șansă în fața florilor

“Cred ca viata urbana s-ar schimba pentru fiecare daca am fi inconjurati de foarte multe flori flori.In loc de trotuare plictisitoare am putea vedea flori de sezon.” – Iftime Cristina, project manager

Ceea ce tocmai ați citit mai sus, și anume despre “înlocuirea trotuarelor cu flori”, este un “proiect” care a intrat în finala competiției Pepsi Refresh, competiție de idei cu o miză destul de însemnnată: 20.000 de dolari pentru punerea în practică a unui proiect de “împrospătare urbană”. Ăsta a fost primul concurs la care am participat vreodată, fiindcă am considerat că ideea mea, pe care am numit-o City Start, ar fi potrivită pentru Cluj.

La competiția desfășurată pe Facebook au fost înscrise peste 600 de idei, care în primă fază trebuiau votate și comentate. După eliminări, în a doua etapă au rămas doar 100, voturile acumulate până atunci fiind resetate la zero, în ideea că fiecare pornește cu șanse egale. Lupta se dădea acum pentru top 10. A început iar goana după voturi. Am făcut și eu ce-am știut: stresat prietenii cu link-uri (mulțumesc), desemnat nevastă ca PR (mersi iubire!!), twituieli, articole explicative și un filmuleț. Am intrat în febra competiției fiind motivat de feedback-ul pozitiv primit de la oameni de ale căror păreri îmi pasă. Pînă la urmă am adunat 184 de voturi. Locul 25 din 100. Din Cluj au mai participat Emil, Dan și Lorand. Niciunul dintre noi nu a ajuns în top 10 însă…

Una dintre ideile intrate în Top 10 va câștiga premiul. Aș putea încheia aici, cu un “Baftă tuturor!”, dar parcă totuși nu 🙂 Read on…

Până la momentul finalei, acesta a fost un concurs de prietenii, nu de idei. Cine a reușit să-și mobilizeze cei mai mulți prieteni să voteze a urcat în top. Organizatorii au știut asta, de aceea și-au rezervat dreptul să aleagă câștigătorul din primii zece clasați pe baza deciziei unui juriu, nu pe baza voturilor. Cu toate astea mi se pare destul de grav faptul că majoritatea ideilor ce au ajuns în Top 10 au în spate asociații/cluburi. Care evident au membri. Asta înseamnă multe conturi de facebook și multă promovare. Șansele participanților pe cont propriu, cu un cerc limitat de cunoscuți, au fost reduse astfel substanțial încă de la început. O altă problemă a constituit-o sistemul de votare. Mulți dădeau click pe Votează și credeau că au votat, dar votul nu se înregistra deoarece aplicația Pepsi avea nevoie de aprobare înainte de a o putea folosi în acest scop. Deci, după ce permiteai accesul aplicației, trebuia să te întorci și să votezi din nou. Vă dați seama că mulți nu înțelegeau acest mecanism sau nu aveau vreme să stea să verifice și n-ai cum să-i învinovățești. Unora le-am explicat pas cu pas ce trebuie să facă, pe alții i-am lăsat în pace fiindcă sincer îmi era jenă să le răpesc atât de mult timp. Și mai e un aspect. Atunci când promovezi în online o acțiune umanitară, un caz emoționant, vei mobiliza lumea să facă aproape orice. Când vine vorba de a mobiliza lumea pentru a ajuta pe cineva să câștige un concurs, chiar dacă argumentul este “pentru orașul nostru“, mulți se gândesc: “Bine mă, am lucruri mai bune de făcut decât să-l ajut pe ăla să câștige 20.000 de dolari”. Cu toate că în cazul de față, dacă ideea mea câștiga, primeam banii pentru a o pune în practică, nu pentru a merge în vacanță la Rio. Iar reticența asta s-a văzut: deși proiectul meu a fost promovat pe mai multe bloguri, pe facebook ori pe twitter, câștigul în voturi a fost mic. Zic asta fiindcă știu exact de la cine au venit cam 80% din voturi 🙂

Topul scuză mijloacele

Conform regulamentului concursului,  juriul va da note fiecărei idei din Top 10 pentru:

– măsura în care ideea este adecvată la tema provocării lansate prin concurs;
– gradul de originalitate al ideii;
– măsura în care ideea poate fi pusă în practică;
– impactul pozitiv pe care îl are implementarea ideii asupra comunităţii.

Haideți să vedem care sunt ideile rămase în competiție și care luptă pentru 20.000 de dolari, ocazie cu care o să înțelegeți care-i problema mea:

1. În decembrie și Mos Craciun e voluntar – 1186 voturi – campanie umanitară care are ca scop strîngerea de voluntari pentru oferirea de cadouri de Crăciun copiilor săraci. Ei spun așa:  “Vom bate din usa in usa, avand la noi scrisorile simple si pline de candoare a peste 1000 de copiii extrem de saraci care il asteapta in acest an pe Mosu’.” Eu spun că asta nu are nicio legătură cu tema concursului.

2. Un copil, un copac – 1102 voturi – plantare de copaci, acțiune organizată de zibo.ro, un site pentru copii, deci cu o susținere sănătoasă. Referitor la idee, nu știu ce să zic. De originalitate nu mă leg, dar oare copacii vor fi plantați în oraș? Întreb doar.

3. Turnul nostru – 930 voturi –  proiect conceput de un arhitect, student arhitect, ecolog, inginer, un specialist in comunicare și un artist vizual. Este vorba despre înfrumusețarea unui vechi turn de apă, plasat lîngă o pasarelă pietonală din Iași. Deși s-ar încadra cel mai bine în ideea de refresh urban, a cheltui 20.000 de dolari pentru a estetiza o construcție care n-are niciun scop mi se pare o risipă.

4. Home Mătăsari – 912 voturi – renovarea unor case vechi pentru a fi locuite de studenți. Un proiect care există deja și care are nevoie de bani. Încerc să-mi dau seama cu ce anume contribuie la “refreshul” urban.

5. Green City Tușnad – 910 voturi – se dorește colectarea 100% selectivă a deșeurilor din Băile Tușnad. Este interesant de știut dacă 20.000 de dolari ajung pentru așa ceva și cum ar putea fi susținută ideea pe termen lung.

6. Parc de antrenament urban – 908 voturi – un parc pentru Break-Dancing, Freerunning, Tricking, Parkour, Slackline, Trial și Flatland sau Bar-fitness. Cam de nișă, dar este ceva vizibil în peisajul citadin și oamenii și-au încercat norocul. Dacă le iese, bravo lor.

7. Florile dau refresh vieții urbane – 891 voturi – înlocuirea trotuarelor cu flori. Dacă atât zice fata, eu are rost să mai zic ceva?

8. Turismul din România – 887 voturi – Elena Udrea, tu ești? Nu, e doar o altă idee fără nicio idee.

9. Transport urban – 867 voturi – un site (existent deja) care te ajută să te deplasezi cu mijiloacele de transport în comun are nevoie de finanțare. Nimic rău în asta, dar iarăși nu văd unde este refresh-ul urban aici.

10. Incubator107 – Scoala de pasiuni – 845 voturi – Un alt proiect existent. Ei spun așa: “Noi îți dăm curajul să descoperi ce te pasionează cu adevărat. Dacă ai descoperit deja, noi te asmuțim să îi înveți și pe ceilalți și să îți faci o breaslă de făcători-de-bine cu care să-ți transformi orașul.” Deci refresh-ul urban îl realizezi tu, după ce te învață ei cum.

***

Le mulțumesc celor care au scris despre proiect/l-au menționat pe blogurile lor: Daniel Rus, Andrei Aroneț, Alex BartișCristian Manafu, ChinezuTvdeceGroparu, Dan Olteanu, CiuleaAndrei Crivăț, Lorand Minyo (dacă am uitat pe cineva, scuze).

Mai pun o dată filmulețul, că știu că v-a plăcut:)

We Will Assimilate You

Picasa vrea să te cunoască

Noua versiune a softului de catalogare și retușare a pozelor de la Google, Picasa 3.5, aduce o noutate care ar fi impresionantă dacă nu ar fi un pic îngrijorătoare. Astfel, Google ne “dăruiește” un algoritm de detectare a fețelor din fotografiile personale și de grupare a acestora după numele persoanelor cărora le aparțin. Mai întâi programul găsește toate fețele, le sortează, apoi te pune să îi spui cine sunt persoanele respective. Urmarea: de fiecare dată când vei descărca în calculator poze noi, fețele din ele sunt detectate automat și puse frumos în foldere virtuale ce au numele celor recunoscuți. Foldere virtuale, adică Picasa nu mută pozele de pe hard niciunde, ci doar fețele sunt selectate și afișate la un loc, sub formă de fișiere în foldere. E interesant că sunt recunoscute şi feţe aflate în fundalul unei poze, chiar dacă sunt nefocusate sau întunecate. Am aflat astfel că am vreo 3500 de poze cu Laura și vreo 300 în care apar eu. Sigur, exceptând pozele de la nunta mea, unde e logic să apar. În rest prieteni, părinți, bunici, unchi, mătuși, toți sunt face-tag-uiți și în felul ăsta ușor găsibili. Este disponibilă şi sincronizarea cu albumele Picasa Web Albums care au beneficiat de face recognition înainte de implementarea acestei tehnologii şi programul pentru desktop. Și mă gândesc așa că dacă tehnologia asta de recunoaștere, care chiar funcționează, e disponibilă oricui, atunci ce fel de OZN-uri de softuri au la dispoziție diversele servicii mai mult sau mai puțin secrete? Practic, dacă apari în vreo poză obscură undeva într-un colț de net, să fii găsit e o nimica toată. Nu mai zic de camerele de supraveghere prin intermediul cărora  un soft în genul ăstuia te poate recunoaște imediat și te trezești săltat din mijlocul pieței, întrebându-te cum și de ce ți s-a întâmplat așa ceva.

Facebook – un hi5 fără steluțe și sclipici

Mi-am făcut cont pe Facebook, fiindcă avea toată lumea și am zis să nu fiu eu mai prost… Doar că la câtă publicitate i se face mă așteptam la ceva mai interesant. În contextul în care eu am deja blog și cont pe Twitter, Facebook mi se pare degeaba. Pui poze, linkuri, clipuri, texte… sună familiar? Apoi dai accept la “prieteni” pe care nu știai că-i ai, persoane de care n-ai auzit în viața ta. Mai sunt și ceva jocuri, unul dintre ele, Farmville, fiind campionul inutilității pe Pământ. Am intrat în el invitat fiind. Farmville, după cum îi spune și numele, presupune o fermă, unde tu ești fermier și poți să-ți dezvolți cotețul. Un fel de joc de strategie cu grafică proastă realizat în flash. Poți chiar să cumperi cu cardul chestii pentru ferma ta – deși tre să ai sub doi neuroni pentru a strica un leu pe așa ceva. Io deja am în fermă vreo doi cai, ceva rațe, niște pomi și dracu mai știe ce altceva că n-am mai intrat de o lună pe acolo.

Tocmai fiindcă este mult prea consumator de timp să întreții atâtea conturi (blog, cont de Twitter, Facebook și altele) în același timp, unii se gândesc cum să le combine. Mă refer Google și la niște minți luminate de acolo care propun ceva nou: Google Wave. Încă în stadiu preliminar, Wave promite. Am urmărit prezentarea de aici, îmi plac toate ideile prezentate precum și faptul că este open source și poate fi implementat independent de Google. Însă, pentru ca Wave să devină ușor de folosit și de înțeles, trebuie să fie pus într-o formă accesibilă tuturor și suficient de spectaculoasă, mai ales că Google visează la înlocuirea clasicelor email-uri cu “wave-uri”. De asemenea Google se bazează mult pe developeri pentru crearea unor aplicații cât mai interesante pentru serviciu. Nu în ultimul rând, existența aplicațiilor Wave pentru dispozitivele mobile vor avea un cuvânt greu de spus.

Star Trek și Bok

Momentan revăd Star Trek: The Next Generation, serialul copilăriei mele, pe care-l așteptam în fiecare duminică pe TVR 1 în cadrul emisiunii Știință și imaginație și sufeream răuuuu când nu-l difuzau. Call me nerdy. Acum pot să-mi aleg oricare dintre cele 178 de episoade din cele șapte serii, pot pune pe pauză, ce mai… nici nu aș fi visat atunci la așa ceva. Deși a fost filmat începând cu 1987 şi până în 1994, și acum mi se pare excelent făcut totul, de la alegerea actorilor până la efecte speciale și poveste.

PS. Dacă mai ieri realizam ce similitudini fonetice există între klingoniană și maghiară, azi l-am găsit pe future-Boc într-un episod din TNG. Mă rog, aici se numea Bok, dar priviți: