Se mai întâmplă una, alta

De exemplu Google intră pe tarlaua browserelor web cu o creaţie proprie: Google Chrome. Îmi place. Deşi este beta, nu am întâlnit nici o problemă la afişarea a zeci de pagini web. În screenshot-ul de mai jos se observă interfaţa “curată” şi Task Managerul care arată cât procesor şi câtă memorie mănâncă fiecare site vizitat, lucru foarte util atunci când ai multe pagini deschise şi nu ştii care e vinovată de încetinirea sistemului. Printr-un comic book cuprinzător, Google îşi expune viziunea asupra viitorului browserelor şi explică ce aduce nou Chrome. Ca orice browser care se respectă, acesta permite dezvoltarea pluginurilor care să-i îmbunătăţească funcţionalitatea. Optimizările pentru rularea mult mai rapidă a codului JavaScript împreună cu inovaţiile ce ţin de securitate şi stabilitate vor face din Chrome un browser demn de adoptat. Eu sper că în detrimentul Internet Explorer, care conduce în clasament doar datorită fiinţelor neajutorate care ştiu doar să pornească şi să oprească un PC. Şi mai grav este că o bună parte din utilizatori încă folosesc Internet Explorer 6.

Google Chrome

***

Mi-a plăcut foarte mult The Promotion, ultimul film pe care l-am văzut, de data asta confortabil de acasă. Sean William Scott şi John C. Reilley sunt credibili în rolurile principale iar acţiunea se petrece într-un cadru destul de familiar nouă, cel al supermarketurilor de cartier, aspectele privind angajaţii, clienţii, problemele şi lupta pentru avansarea în post fiind perfect valabile şi la noi. O comedie drăguţă, cu un final corect.

***

V-am povestit de câinele meu? Îl cheamă Rexi şi nu este un câine obişnuit.

Caniş + Şoricar = ?

***

Rexi este obsedat de mingea lui şi cel mai mult în viaţă îi place să sară. Datorită acestui “dar”, de a sări, şi-a câştigat dreptul de a deveni vedetă prin intermediul acestui blog.

Nu contează că uneori aterizează în cap, pe pisică sau în vreun perete. El SARE.

***

(click pe poză pentru mare)

The Horror

Situaţie: noapte, ora 2, lucrezi liniştit la calculator, uşa de la balcon e deschisă larg iar aerul răcoros al nopţii este tot ce-ţi poţi dori după iadul fierbinte de peste zi. Aruncându-ţi din întâmplare privirea prin cameră, vezi “ceva” ţopăind de-a lungul unui perete. What do you do? What do you dooo?! Eu am rămas tâmpit. Iniţial nu mi-am dat seama ce dracu era, dar după ce m-am adunat am trecut la urmărire şi am realizat că s-a ascuns în debara. Cu mătura am început să scotocesc printre cutiile de acolo ca să scot la lumină şoarecele (nu şopârla cum crezusem iniţial) taman pe când Laura, trezită de zgomot, intra în cameră. Urlete. Mături lovind la întâmplare. Vecinii probabil erau pregătiţi să sune la poliţie. Cu mătura n-am reuşit nimic decât cel mult să arunc de vreo două ori şoarecele prin aer şi mai apoi să o rup în două lovind cu sete în podea. Cum nu mai aveam alt obiect contondent la îndemână am încercat asfixierea intrusului cu spray pentru goange. Nici un rezultat. Jivina încă se auzea foşnăind printre cutii. Odorizant de cameră + spray de goange. Simţeam că mi se face rău în parte din cauza mirosului, în parte de nervi. Şoarecele n-avea treabă. Între timp l-am reperat, uitându-mă de sus, între perete şi o cutie mare, într-un spaţiu de 2-3 cm. Şi atunci mi-a venit ideea criminală. Am luat un tocător din acela de plastic pe care se taie morcovii şi l-am lăsat să cadă în spaţiul dintre perete şi cutie direct în cap la şoarece. Efect scontat, deşi cam… messy. Luat apoi de coadă şi aruncat pe geam ca bonus pentru pisici, dihori, şerpi şi ce mai mişună pe la noi pe la bloc, care probabil că vor dori într-o zi să ne facă şi ei o vizită nocturnă. Adrenalină, nene!